Mp3

Viticultura şi vinurile din Portugalia

douro-portugalia

Portugalia, prima ţară europeană scăldată de apele Oceanului Atlantic, este situată la cealaltă extremitate a latinităţii continentului european.

Potrivit celor mai recente statistici ale Organizaţiei Internaţionale a Viei şi Vinului (2015), publicate pe site-ul oficial www.oiv.int., Portugalia ocupă locul al IV-lea în topul ţărilor europene cultivatoare de viţă-de-vie, cu o suprafaţă de 217.000 ha, situându-se astfel după Spania, Franţa şi Italia, şi cu doar o poziţie mai sus faţă de România, care se bucură de cel de-al V-lea loc în această ierarhie.

În ceea ce priveşte producţia de vin pe anul 2015, Portugalia ocupă locul al V-lea în rândul ţărilor europene, potrivit aceloraşi statistici, cu o producţie de 7 milioane hectolitri şi o estimare de 5,6 milioane hectolitri pentru anul 2016, clasându-se, astfel, după Italia, Franţa, Spania şi Germania.

Viticultura portugheză îşi are rădăcinile în perioada de dinaintea colonizării romane, viţa-de-vie fiind adusă aici de către fenicieni, în jurul anului 1000 î.Hr., notează Giuseppe Sicheri, în volumul ”Vinurile lumii”. Cultura viţei-de-vie a fost apoi extinsă şi ameliorată de către călugări, în secolul al XII-lea, când au înfiinţat numeroase mănăstiri.

Portugalia s-a bucurat, însă, de recunoaştere în acest domeniu mult mai târziu, odată cu obţinerea renumitului vin de Porto, produs în regiunea viticolă Douro. De altfel, cea mai mare parte a vinurilor portugheze se obţin din soiuri locale, unele dintre ele fiind cultivate din timpuri străvechi, după cum arată oenologul Mihai Macici în cartea ”Lumea vinurilor. Vinurile lumii”. Pentru vinurile roşii se folosesc soiurile Touriga-Nacional, Tinta-Francisca, Alvarelhao, Touriga-Francesa, Tinta Cao, Tinta Roriz, Tempranillo, iar pentru cele albe — Rabigato, Alvarinho, Loureiro, Arinto, L’Encruzado, Assario Branco, Sercial, Bual şi Verdelho.

Pornind de la nord către sud, întâlnim regiuni viticole celebre, precum: Douro, Vinhos Verdes, Dao, Bairrada, Ribatejo, Alentejo, Colares, Bucelas, Setubal, Algarve şi Madeira, aceasta din urmă fiind situată pe insula cu acelaşi nume.

Regiunea viticolă Douro, situată în nordul ţării, pe pantele abrupte ale cursului mediu şi superior al fluviului omonim, este recunoscută ca prima regiune din lume delimitată pentru cultura viţei-de-vie (1756), renumită pentru celebrul vin de Porto, produs aici abia din secolul al XVII-lea şi devenit cunoscut în lumea întreagă.

vinuri-de-porto

Potrivit prof. dr. Liviu Dejeu, într-un articol dedicat viticulturii acestei ţări şi publicat în ”Almanahul podgorenilor” (2000), timp de circa 700 de ani, vinul din regiunea Douro a fost transportat în butoaie, cu ajutorul unor bărci cu pânze (barcos rabelos) până la depozitele marilor firme care-l comercializează, din oraşul Porto, la Oceanul Atlantic, sau din oraşul Vila Nova da Gaia, situat de cealaltă parte a fluviului. Succesul de care se bucură astăzi acest vin se datorează, în mare parte, englezilor, care au recurs la procedeul ”fortifierii” acestuia cu puţin alcool, pentru a rezista mai bine la transport. Vinurile tratate astfel deveneau mai moi şi mai plăcute, pierzând din plusul de aciditate.

S-a născut, astfel, tehnologia producerii acestor vinuri, prin adaosul de alcool în mustul de fermentare, ducând la oprirea fermentaţiei. În funcţie de momentul ales pentru aplicarea acestui adaos, se obţin diferitele tipuri de vin de Porto: seci, demiseci sau dulci.

Exista o multitudine de vinuri de Porto, clasificate în funcţie de culoare şi de gradul de dulceaţă.

În funcţie de culoare, vinurile de Porto se încadrează în următoarele categorii: Retinto (roşu-închis), Tinto (roşu), Tinto aloirado (rubiniu), Aloirado (roşu-cărămiziu), Aloirado-claro (coajă de ceapă), Branco-palido (galben pal), Branco-palha (galben-pai) şi Branco-doirado (galben-auriu). Iar în ceea ce priveşte conţinutul de zahăr, vinurile pot fi Extra Seco, Seco, Meio Seco, Doce şi Muito Doce o Lagrima.

Însă indiferent de culoare şi de conţinutul în zahăr, vinurile de Porto se încadrează în două grupe mari: ”Porto normale”, care sunt vinuri de cupaj, şi ”Porto speciale” sau ”Vinos de novidade”, vinuri de înaltă calitate, ce provin din recolta unor ani excepţionali, supuse unui îndelungat proces de învechire.

Oenologul Mihai Macici scria, în anul 2008, în volumul ”Lumea vinurilor. Vinurile lumii”, că Portugalia produce circa 700.000 hectolitri, din care 90% este destinat exportului, îndeosebi în ţări precum Franţa, Anglia, Belgia şi Luxemburg. Vinurile de Porto se pot consuma ca aperitiv, aşa cum preferă francezii, în acest caz alegându-se vinuri seci, sau la desert, aşa cum o fac englezii, caz în care se aleg vinuri dulci. Pot fi, însă, servite şi în timpul mesei, situaţie în care sunt preferate vinurile nu prea dulci.

vinhos-verdes

Cea de-a doua regiune viticolă importantă este Vinhos Verdes, dispusă sub forma unui vast amfiteatru cu expoziţie la Atlantic. Aici se produc celebrele Vinhos Verdes (Vinuri verzi), vinuri albe, seci, uşoare, ce se consumă îndeosebi ca vinuri tinere. Termenul ”verde” indică gradul ridicat de aciditate ce caracterizează acest vin.

În partea sudică a Portugaliei întâlnim câteva regiuni viticole, printre care mica regiune Setubal, în apropierea capitalei Lisabona. Aici se produce cunoscutul vin Moscatel de Setubal, un vin bogat în alcool şi foarte aromat, obţinut din soiul cu acelaşi nume, dar şi vinul aromat roşu, obţinut din soiul Moscatel Roxo. Vinul este supus unui proces de maturare în butoaie din lemn de stejar, proces ce durează cel puţin doi ani, dar poate ajunge până la 20 de ani. Vinurile au o culoare galben-aurie până la chihlimbarie şi prezintă o aromă pronunţată şi un gust dulce persistent.

Un alt vin portughez celebru este cel de Madeira, obţinut în insula cu acelaşi nume din Oceanul Atlantic. Cele mai răspândite soiuri cultivate aici sunt Malvasia, Bual, Verdelho, Sercial, Malvasia Roxa şi Tinta da Madeira. Tehnologia de vinificare constă în fermentarea în butoaie de stejar, pentru trei săptămâni, după care vinul este supus unui proces de încălzire, aplicat în depozite mari, unde temperatura este ridicată treptat până la 45 grade Celsius, apoi este redusă treptat.

Apoi, vinul este trecut în cisterne, pentru încă 1-2 ani. În urma aplicării acestei tehnologii, vinurile suferă modificări importante de compoziţie, miros şi gust, caracteristicile acestor vinuri ducând la apariţia termenului de maderizare.

madeira-vin

Vinurile de Madeira sunt, de regulă, comercializate sub numele soiurilor din care provin. Astfel, există vinul de Malvasia, dulce, brun, foarte aromat, vinul de Bual, un vin mai lejer şi mai puţin dulce, vinul de Verdelho, demisec, şi vinul de Sercial, sec. Pe lângă acestea, mai sunt două vinuri mai comune, respectiv Sauce Madera, de culoare roşie, şi Rainwater, de culoare mai deschisă.

În privinţa vinului de Malvasia, prof. dr. Liviu Dejeu aminteşte, în articolul dedicat Portugaliei din ”Almanahul podgorenilor” (2000), un fapt inedit de istorie şi anume că George, duce de Clarence, fratele lui Eduard al IV-lea, regele Angliei, trădându-l pe acesta din urmă, a fost condamnat la moarte, în 1478. Permiţându-i-se, însă, să-şi aleagă modul în care să fie supus supliciului în celebrul Turn al Londrei, acesta a ales să fie înecat într-un butoi cu vin de Malvasia.

Bucurându-se de condiţii deosebit de favorabile culturii viţei-de-vie, atât în ceea ce priveşte clima, cât şi solul, Portugalia se poate mândri, pe bună dreptate, cu o capacitate remarcabilă de obţinere a unor vinuri de înaltă calitate, fapt ce se datorează, în parte, respectului faţă de metodele tradiţionale de producere a vinurilor. (Text: Agerpres, Foto: viniferavn.com, gourmandbreaks.com, wineanorak.com, catavino.net)

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *