Mp3

Sen Soshitsu al XVI-lea, marele maestru al Şcolii Urasenke de ceremonia ceaiului

ceremonia-ceaiului-01

Sen Soshitsu al XVI-lea, marele maestru (iemoto) al şcolii Urasenke de ceremonia ceaiului, s-a născut la Kyoto, la 7 iunie 1956. Aici a absolvit Departamentul de Litere din cadrul Universităţii Doshisha.

În 1982, la 26 de ani, a fost făcut preot budist de către maestrul Zen Nakamura Sojun, stareţul şef şi maestru în antrenarea călugărilor de la templul Daitokuji, primind totodată şi numele budist ”Zabosai”, potrivit urasenke.or.jp. La 28 octombrie acelaşi an, el a fost confirmat ca moştenitor (wakasosho) al marelui maestru Urasenke (iemoto). Mai târziu, el a studiat tainele acestei arte cu maestrul Zen Morinaga Soko de la templul Myoshinji, devenind, ulterior, abate rezident al templului Kyoshin’an.

El i-a succedat oficial tatălui său ca proprietar al domeniului Konnichian şi a devenit, la 22 decembrie 2002, cel de-al XVI-lea mare maestru al tradiţiei chado Urasenke. Ca mare maestru Urasenke, el a dobândit numele ereditar Soshitsu.

Marele Maestru Sen Soshitsu al XVI-lea îşi exercită autoritatea în cadrul organizaţiei Urasenke în calitate de preşedinte al Fundaţiei Urasenke, al Federaţiei Tankokai Urasenke şi preşedinte al Colegiului Profesional de Chado Urasenke Gakuen, continuând să formeze noi generaţii de adepţi ai acestei străvechi arte.

În paralel cu activitatea desfăşurată la şcoala Urasenke, marele maestru este profesor la Departamentul privind Patrimoniul Istoric, în cadrul Universităţii de Artă şi Design Kyoto. Totodată este coleg invitat la Universitatea Nankai şi la Universitatea pentru Studii Străine din Beijing, China. Printre alte poziţii deţinute se află şi cea de administrator al Societăţii de cercetări psihologice asupra emoţiilor şi al Centrului Internaţional al Prefecturii Kyoto.

O bucurie personală a marelui maestru o constituie scrisul, având mai multe volume de literatură publicate. Este căsătorit şi are trei copii.

ceremonia-ceaiului-03

În cultura japoneză, orice formă de artă este descrisă ca fiind o ”cale spirituală”. Astfel, există ”calea florilor” (ikebana), ”calea caligrafiei” (shodo), ”calea poeziei” (haiku), ”calea sabiei” (kendo) etc. Corespondentul pentru chanoyu este chado — ”calea ceaiului” — aceasta reprezentând calea spirituală a ceremoniei ceaiului, potrivit urasenkeromania.ro.

”Chado” este studiul ceremoniei care a evoluat în jurul servirii ceaiului verde matcha. Adus din China, de către călugării care au adus budismul Zen în Japonia, ceaiul verde a fost considerat mai întâi medicament. În secolul al XIII-lea, ceremonia ceaiului a fost adoptată de clasa samurailor, devenind prilej de socializare şi de etalare a opulenţei.

Cel care s-a opus acestor manifestări, a fost maestrul de ceai Sen-no Rikyu (1522-1591) al conducătorului Oda Nobunanga, apoi a lui Toyotomi Hideyoshi. Potrivit acestuia aspectul esenţial al ceremoniei ceaiului era dat de stabilirea unei relaţii de apropiere între gazda care pregăteşte ceaiul şi oaspeţii săi. A fost cel care a transformat Chanoyu, într-o formă de artă cu scopul de a dezvolta un simţ în care prima naturaleţea şi simplitatea. Descendenţii lui Sen no Rikyu au adoptat conceptul de Wabi Sabi (frumuseţe prin simplitate) şi au format cele trei şcoli principale unde se studiază ceremonia ceaiului: Urasenke, Omotesenke şi Mushakôjiseke.

Maeştrii de ceai spun că înţelesul fundamental al ceremoniei ceaiului este: ”adu apă proaspătă, adună lemne pentru foc, fierbe apa, apoi fă ceaiul”. Însă, ritualul construit în jurul servirii ceaiului matcha, are ca scop crearea unei legături profunde între participanţi, iar bolul de ceai să fie oferit de gazdă şi savurat de oaspeţi cu inima deschisă.

ceremonia-ceaiului-04

Fundaţia Urasenke a fost înfiinţată în luna mai a anului 1949, de cea de-a XIV-a generaţie a maeştrilor Tantansai. Astfel, a început un proces de răspândire a ceremoniei ceaiului, provocată de conştientizarea faptului că, deşi ”chado” este o formă culturală distinctă japoneză, baza sa este formată de un set de valori şi concepte care ar putea fi urmate de oricine, indiferent de naţionalitate, potrivit urasenke.org. De-a lungul anilor, birouri ale Fundaţiei Urasenke au fost deschise în 21 de oraşe din lume.

După 1990, ceremonia ceaiului a ajuns şi în România adusă de doamna Kazuko Diaconu Yamaguchi, absolventă de sociologie a Universităţii din Yokohama, prin fundaţia sa Nipponica, potrivit urasenkeromania.ro. Scopul acestei fundaţii este acela de a susţine dezvoltarea schimburilor culturale între Japonia şi România. În 2009, un profesor pasionat de cultura japoneză, Florea Sensei, a început să predea studenţilor săi de la secţia de Japoneză a Universităţii Bucureşti, primele noţiuni despre o disciplină veche de sute de ani: chado sau calea ceaiului.

ceremonia-ceaiului-02

Curând, la cursurile de ceremonia ceaiului, au început să participe, pe lângă studenţii universităţii, şi alte persoane atrase de cultura japoneză. În ianuarie 2012, grupul a fost recunoscut de către şcoala Urasenke.

Asociaţia Chado Urasenke Tankokai Romania este activă în Bucureşti şi în Iaşi. Cursurile şi demonstraţiile au loc sub îndrumarea doamnei Nojiri Somei Michiko, care, de peste 50 ani, reprezintă legătura între grupurile care studiază ceremonia ceaiului în tradiţia Urasenke din întreaga Europă. (Text: Agerpres, Foto: urasenke.or.jp, Video: youtube.com)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *