Mp3

Rugăciunea este un exerciţiu de simplificare a vieţii noastre cotidiene. Suntem prea complicaţi în ce facem

rugaciune

Postul Paştelui nu este altceva decât o perioadă de reafirmare a unor virtuţi care păreau pierdute de poporul român, o naţiune a cărei principală încercare este să se regăsească pe sine, afirmă părintele Constantin Necula, consilier misionar-pastoral şi de imagine al Mitropoliei Ardealului, într-un interviu acordat AGERPRES.

Constantin Necula îi îndeamnă pe români să contribuie la cumpărarea operei lui Brîncuşi pentru că, spune el, poate prin ‘Cuminţenia Pământului’ ne cumpărăm înapoi ‘cuminţenia ca popor’.

Profesor universitar la Facultatea de Teologie din Sibiu, unul din cei mai iubiţi preoţi din România, părintele Necula îi îndeamnă pe români să nu-şi piardă niciodată speranţa. ”Poate oboseala arogantă este unul din cele mai mari păcate care ne paşte (…) uneori suntem prea uşor dispuşi să lăsăm armele jos, chiar împotriva propriei noastre demnităţi”, spune el.

Părintele susţine că Biserica nu trebuie să fie vocală:‘Ea nu are nevoie de vocalize ca să fie ascultată. Gălăgia din jur chiar ar putea fi asanată de tăcerea Bisericii”.

Despre rugăciune, preotul spune că este un ”exerciţiu” de simplificare a vieţii cotidiene.

”Suntem prea complicaţi în ce facem. Și când sunăm să vorbim cu cineva, să îi cerem ceva, inventăm introduceri, conţinuturi, sfârşituri, rugăciunea e mai shortcut. E mai scurtă şi e întotdeauna foarte obiectivă, ea trebuie să fie sinceră. Nu ceri loc de muncă în speranţa că vei câştiga bani. Îi spui dacă ai nevoie de finanţe, îi spui direct asta. Dar, mie mi se pare că l-am redus pe Dumnezeu prea mult la un fel de angajat al nostru. Rugăciunea noastră e ca în faţa unui angajator, nu e ca în faţa unui angajament”, spune Necula în interviu.

AGERPRES: Părinte, înainte de post ne-aţi declarat, tot într-un interviu, că ”a posti înseamnă a refuza să te prosteşti”. Acum, aproape la finalul acestei călătorii cu Iisus Hristos, aproape de Înviere, care credeţi că sunt principalele încercări ale poporului român?

Constantin Necula: Eu cred că principala încercare a poporului român este să se regăsească pe sine, să creadă un pic în valorile lui. Nu avem neapărat nevoie să importăm valori. Sunt valori care merită importate, dar e bine să ne aducem aminte: postul e şi o perioadă de reafirmare a unor virtuţi care păreau pierdute în poporul român. M-am uitat, oamenii s-au aşezat pe postit cu seninătate, discreţie şi, mai cu seamă, fără niciun fel de încrâncenare. Asta e un mare lucru în ziua de astăzi. Sunt valori care merită reactualizate.

AGERPRES: Este o perioadă în care tot mai mulţi oameni merg să se spovedească. La dumneavoastră vin mulţi?

Constantin Necula: Vin mulţi, totul e să îmi fac timp pentru câţi vin. Și vin oameni care în ciuda presiunii puse pe colţuri de media împotriva spovedaniei, oameni care au nevoie de acest lucru, nu ca la psihoterapeut, ci pentru că vor ca dincolo de spovedanie, să fie împărtăşania. Și de cele mai multe ori primesc împărtăşania, acesta este semn că poporul nostru este încă un popor sănătos, de oameni dispuşi să-şi facă examenul de conştiinţă, să se ajute cu celălalt care este preotul, dar împreună să găsească şi o cale de a motiva întâlnirea cu Hristos din potir.

AGERPRES: Ca duhovnic, care credeţi că sunt principalele păcate ale românilor şi cum s-ar putea îndrepta?
Constantin Necula: Eu mă uit la mine, nu am cum să îmi pârăsc oamenii din duhovnicia mea. Eu mă uit la mine şi pot să spun că poate oboseala arogantă este unul din cele mai mari păcate care ne paşte şi că uneori suntem prea uşor dispuşi să lăsăm armele jos, chiar împotriva propriei noastre demnităţi.

AGERPRES: Vorbeam ca acest interviu să fie despre suflet, despre Dumnezeu. Dumneavoastră, dacă ar fi acum să vă spovediţi public, românilor, ce le-aţi spune?

Constantin Necula: Să nu creadă în oameni, să creadă în Dumnezeu. Să aibă nevoie de oamenii care se apropie de Dumnezeu şi să nu aşeze alei de cruci răstignitoare de-a dreapta şi de-a stânga niciunui om. Fiecare om îşi ştie măsura, îşi ştie capacitatea de lucru, îşi ştie posibilitatea de a răspunde provocărilor vieţii. E important să înţelegem asta. Nu suntem decât oameni şi asta e foarte bine.

AGERPRES: Foarte mulţi vă caută, mulţi cercetează cum să se apropie de dumneavoastră … Cum l-aţi găsit pe Dumnezeu? Cum aţi devenit preot?

Constantin Necula: E un dar al lui Dumnezeu, ca toate darurile primite în viaţă. E un excurs sufletesc de ani de zile. Probabil că puştiul care se dorea la liceul militar a constatat că există haine la fel, de preţ, ca şi vestonul militar. A fost întâlnirea cu nişte oameni minunaţi dintr-un sat din Oltenia, sunt un ardelean convertit de olteni, cu alte cuvinte m-a smerit Dumnezeu până la capăt. În satul de naştere al cumnatului meu, Fârtăţeşti, Dozeşti, Căţet unde se cânta de şapte ori Prohodul Mântuitorului în Vinerea Mare, pentru că erau şapte biserici, m-am întâlnit acolo cu oameni care îşi doreau în mod real să se întâlnească cu Dumnezeu, în modul lor, aşa criticat astăzi de elitele de protipendadă ale culturii româneşti, în modul acela real în care îşi vorbeau unii altora ca nişte oameni candidaţi la Înviere. Și apoi, timp de doi ani, în a X-a, a XI-a şi a XII-a, trei ani am visat în continuu să fac seminarul. Am terminat liceul de chimie fizică, am sperat să fac medicina. Unii mi-au scris într-un comentariu când povesteam despre asta, că, vezi băi că te-ai ratat în toate celelalte şi te-ai făcut popă. Nu m-am ratat în nimic din ce am făcut, preoţia vine ca o încununare a tuturor acestor eforturi de a-i înţelege pe oameni. E un mod absolut remarcabil de a fi pus de Dumnezeu la dispoziţia oamenilor.

AGERPRES: Unii vă cataloghează în spaţiul public ca pe un preot vedetă. Cum vă percep colegii dumneavoastră, ceilalţi prelaţi?

Constantin Necula: Fiecare mă percepe cum poate. Ieri m-a impresionat o spusă a unui prieten foarte apropiat. A spus, noi care te iubim foarte tare, te invidiem. Deci, e un moment de cumpănă pentru mine, pentru că va trebui să mă descurc în continuare cu starea mea de preot. Nu există o stare de vedetă pentru mine, sunt un simplu preot din voia lui Dumnezeu aşezat pe sticlă. Dar sigur va veni vremea în care mă retrag şi nu uit motto-ul pentru care am pornit mai departe, “să te ferească Dumnezeu de palmele care te aplaudă”. Am în conştiinţa mea această dimensiune. Nu fac decât să slujesc Evanghelia lui Hristos, într-un alt spaţiu decât spaţiul obişnuit al amvonului.

AGERPRES: Vă gândiţi să vă retrageţi curând?
Constantin Necula: Asta voia lui Dumnezeu va fi. Voia lui Dumnezeu. Pentru că în general aşa cum este o creştere a valului de simpatie, poate exista o stagnare şi apoi o retragere. Aş vrea să mă retrag din timp. Și în general sunt un om retras, nu sunt un om foarte expansiv. Nu locuiesc în mijlocul unei străzi, locuiesc într-o casă foarte retras şi sunt foarte bine acoperit de prieteni care ştiu cum să mă protejeze de oboseală.

AGERPRES: Totuşi, sunteţi poate cel mai vocal preot român, în timp ce BOR nu este atât de vocală. De ce?
Constantin Necula: Biserica Ortodoxă este o biserică din care eu fac parte. Deci, câtă vreme eu vorbesc, cât pot să vorbesc, parte din colegii mei sunt parte integrantă a mărturiei mele. Eu nu vorbesc de la mine sau sper să nu vorbesc de la mine prea mult. Dar Biserica nu trebuie să fie vocală. Biserica e biserică, ea nu are nevoie de vocalize ca să fie ascultată. Gălăgia din jur chiar ar putea fi asanată de tăcerea Bisericii.

AGERPRES: Am văzut că aveţi şi pagină de Facebook…
Constantin Necula: Mi-au făcut-o copiii. E absolut necesară pentru a putea să văd într-un fel sau altul ce gândesc ceilalţi oameni şi pentru a putea, din când în când, să le fac cu mâna unor prieteni pe care foarte rar îi văd.

AGERPRES: Le răspundeţi celor care vă scriu?
Constantin Necula: La comentarii, nu. Doar din când în când celor care îmi scriu lucruri cu adevărat necesare pentru ei.

AGERPRES: Majoritatea sunt tineri cei care vă scriu pe Facebook?
Constantin Necula: Pentru mine toată lumea e tânără. Am făcut un test, ieri, la Călăraşi, unde am fost la o conferinţă şi am spus: “Cine nu e tânăr?” Și toată sala a ridicat mâna că e tânără, deci nu există tinereţe alternativă, există tinereţe şi atât.

AGERPRES: Vorbind de social media şi în general de Internet, există un articol în care s-a încercat o comparaţie între Patriarh şi Papă. Se poate compara Patriarhul Daniel cu Papa de la Roma?

Constantin Necula: Există o boală a comparării, de aici se naşte invidia. Părintele Savaţie Boştovoi spune asta, că atunci când încerci (…) să faci nişte oameni să se invidieze, încerci să-i compari. Dar eu nu mi-aş permite acest lucru, sunt o grămadă de alte calităţi care-l marchează pe Patriarh, altă grămadă de calităţi care îl marchează pe Papă, fiecare cu talentul lui, fiecare cu misiunea pentru care Dumnezeu l-a trimis. Cred că nici Papei Francisc nu-i convine când scriu unii despre el împotriva unui patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, pentru că, la cât l-am citit, la cât l-am văzut, la cât cotesc din media, e un om care nu se compară, e un om care se compară cu Hristos. Și aici e mult mai important decât orice. Tot acest val de comparaţii, dacă tot este să facem comparaţii (…), putem compara cu Ioan Paul al II-lea, cu Benedict al XVI-lea, care erau oameni de profesie, adică profesori printre altele, Benedict, cum este profesor şi Patriarhul. Sunt lucruri care sunt comparabile şi lucruri care nu merită să le dăm nicio importanţă. Mie îmi pare rău că încercăm să comparăm lucruri care normal se completează reciproc. Patriarhul meu e Patriarhul meu, nu e Papă. Și pentru mine, ca preot şi ca ortodox, e foarte important ca el să fie ceea ce Dumnezeu i-a îngăduit să fie pentru mine, nu pentru alţii.

AGERPRES: Pentru că vorbim de catolicism, credeţi că vom prinde ziua în care să avem într-o singură zi Paştele şi noi şi catolicii?
Constantin Necula: La anul, că e 16 aprilie, asta e rezolvată deja.

AGERPRES: Știţi ce vreau să vă zic …
Constantin Necula: Sunt convins că vor fi nişte încercări. Eu, personal, am foarte mulţi prieteni catolici. Franciscanii îmi sunt foarte apropiaţi de suflet şi pentru mine modul în care împărţim calendarul este o chestiune de geografie şi de terminologie matematică. Nu am ezitat să le spun “Hristos a înviat!” în ziua când ei au prăsnuit Paştele, pentru că fiind tot duminica şi pentru noi, tot duminica este tot zi de Paşti.

AGERPRES: Paştele înseamnă a lua lumină. Aţi spus în repetate rânduri că oamenii sunt lumină. Străbateţi în lung şi în lat toată ţara. Vă întâlniţi cu oameni. Cum îi găsiţi când mergeţi? Se luminează după ce le vorbiţi?
Constantin Necula: Îi las mai zâmbitori un pic, adică funcţia mea fundamentală de bufon ajută.

AGERPRES: Bufon cu ghilimele…

Constantin Necula: Nicio ghilimele. Aşa sunt eu, nu am ce să fac. Am încercat să fiu mai sobru. Îmi iese câteodată, când scriu sau când mă rog sunt foarte sobru (…), dar îi văd pe oameni foarte trişti, foarte preocupaţi de ziua de mâine. Și lumea spune că le ofer doar zâmbete. Nu! Adevărul e că muncesc foarte mult şi în teritoriul asistenţei sociale, dar nu pot să iau după mine clădiri, nu pot să iau după mine atestate, să îmi pun pe mine tricouri cu ce muncesc, dar pot să spun că cea mai importantă funcţie pe care o are la ora actuală omul de lângă noi, astăzi, este să te binedispună, este să nu te lase trist, dezmierdat de deznădejde. E foarte periculos prin ce trecem.

AGERPRES: Și tinerii sunt trişti?

Constantin Necula: Sunt trişti. Cu tentative foarte multe, diverse, de suicid, de dependenţă, de a lăsa şcoala, de a lăsa totul. E un val cultivat, într-un fel sau altul, de tot ce înseamnă aşa o psihanaliză socială care nu vizează copilul, cât sistemele care îl antrenează pe copil. Noi trebuie să fim foarte atenţi ca ţinta analizei noastre să meargă exact la subiectul pe care îl analizăm. Noi ne pierdem pe parcurs, nu avem timp să-i ascultăm pe copii. Pentru mine, conferinţele sunt foarte importante nu pentru cele 20 de minute în care le vorbesc, ci pentru orele, real orele în care răspund la sute de întrebări în faţa a mii de oameni.

AGERPRES: Pe pagina dumneavoastră de Facebook am văzut, spre exemplu, că nu postaţi poze cu ouă roşii, selfie, despre care aţi spus că sunt semn de însingurare. Cum vedeţi postările de pe social media din perioada sărbătorilor?

Constantin Necula: E semnul oamenilor că mai şi mâncăm, nu trăim numai din spirit, că suntem şi ascetici, nu doar mistici, pentru că a mânca de Paşti e o formă de asceză. Există un canon care interzice să postim duminica după Înviere. Ne interzice. Asta arată că Biserica are această capacitate de a spune că există, aşa cum există o asceză foarte strictă, şi o asceză a bucuriei, un dar al bucuriei în postire. Postirea de după post, pentru că postul nu se încheie niciodată. E un echilibru dat de modul acesta de a mânca. Fiziologic vorbind, înseamnă că mergem mai departe. Deci, e sensul pe care îl au mesele de după înmormântări. Ceilalţi care rămânem în viaţă mâncăm să dovedim că suntem vii.

AGERPRES: Părinte, le-aţi promis tinerilor, încă de anul trecut, că veţi merge în sutană la un concert rock. Se apropie data?
Constantin Necula: Probabil că da. Dar mă gândesc că am fost la o piesă de teatru şi ai văzut comentariile unora. Eu am aflat în ianuarie că nu mai am voie să mă mai operez în spital, că nu au popii voie în spitale, că ei nu contribuie la bugetul de stat, deşi o facem. Iar acum am aflat că nu am voie la piesă de teatru, că de ce dă bani Primăria ca să meargă popii la teatru. Eu m-am lămurit. Voi merge pentru tineri, nu voi merge pentru comentatorii de la articole.

AGERPRES: Când se va întâmpla?
Constantin Necula: Va şti, rânduie Dumnezeu. Cu prima ocazie serioasă.

AGERPRES: Aţi primit invitaţie?
Constantin Necula: Nu. În schimb am văzut reacţia multora dintre rockerii sibieni la momentul acesta şi sunt foarte bucuros că ne-am împrietenit. E un mod de a fi, e modul lor de a fi şi eu îl respect, le întind mâna.

AGERPRES: O să mergeţi doar să zâmbiţi sau o să şi fredonaţi?
Constantin Necula: Depinde ce vor cânta, dacă voi şti. Eu nu pot să fredonez ce nu ştiu.

AGERPRES: Dar aţi fi de acord să apăreţi, spre exemplu, într-un videoclip sau într-o piesă?
Constantin Necula: Nu, asta mi se pare prea mult.

AGERPRES: Spre exemplu, într-o piesă despre smerenie?
Constantin Necula: Nicidecum. Eu cred că a construi discursurile în care nu mă regăsesc mi se pare a-mi trăda identitatea. Aş face un videoclip în care să cer să contribuie lumea neapărat la “Cuminţenia Pământului”. Acolo merită.

AGERPRES: Și la Catedrala Mântuirii Neamului, nu?
Constantin Necula: “Cuminţenia Pământului”. La Catedrală sunt alte forme de a face bani, de a construi, de a recupera nişte structuri financiare. Dar cred că acum e important, inclusiv creştinii ortodocşi din România să înţeleagă că dacă vom construi o catedrală, putem să cumpărăm şi o statuie. Altfel, suntem nemernici. Adică, identitatea noastră este ortodoxă. Brâncuşi, în “Cuminţenia Pământului”, unde o Evă nevinovată îşi cere iertare pentru cădere … este important să o recuperăm aşa cum este ea. O Evă nevinovată, feciorelnică ce îşi cere iertare pentru cădere. Nu degeaba are cucuie pe cap, nu degeaba este aşezată într-o poziţie de părere de rău. Poate prin “Cuminţenia Pământului” ne cumpărăm şi noi înapoi cuminţenia ca popor.

AGERPRES: Totuşi, am amintit de Catedrala Mântuirii Neamului. A revenit subiectul Arsenie Boca. Credeţi că va fi dus părintele de la Prislop în Catedrală?
Constantin Necula: Eu cred că va trebui să înţelegem foarte bine că în primul rând canonizarea părintelui nu este un fast-food spiritual, ci este o muncă foarte îndelungată. Trebuie să înţelegem foarte bine că în momentul canonizării, chiar dacă vor fi mutate în Catedrală sau într-o biserică oarecare, moaştele sale, o parte, vor rămâne în continuare la Prislop, dar acestea sunt scenarii. Deocamdată noi suntem foarte departe să avem o catedrală.

AGERPRES: Ce relaţie aveţi cu Arsenie Boca? Vă rugaţi?
Constantin Necula: Mă rog şi meditez. Mai ales la multe din spusele lui. Ca predicator îl socotesc unul dintre marii omileţi ai Bisericii şi mă impresionează foarte mult că în ciuda faptului că în spaţii mici a fost obligat să îşi desfăşoare activitatea, cuvântul său a intrat extraordinar de puternic în chiar construcţia sufletului unor oameni. El nu predica în pieţe, nu predica pe ecrane, el predica în spaţii mici, cuminţi, căţărat pe schele într-o vreme, iar oamenii au memorat, au recuperat şi au redat textele lui cu mare, mare acrivie. Asta spune foarte multe despre iubirea ucenicilor lui despre el.

AGERPRES: Părinte, cum ar trebui noi să ne rugăm la Dumnezeu?
Constantin Necula: Cu simplitate. Cred că rugăciunea este un exerciţiu de simplificare a vieţii noastre cotidiene. Suntem prea complicaţi în ce facem. Și când sunăm să vorbim cu cineva, să îi cerem ceva, inventăm introduceri, conţinuturi, sfârşituri, rugăciunea e mai shortcut. E mai scurtă şi e întotdeauna foarte obiectivă, ea trebuie să fie sinceră. Nu ceri loc de muncă în speranţa că vei câştiga bani. Îi spui dacă ai nevoie de finanţe, îi spui direct asta. Dar, mie mi se pare că l-am redus pe Dumnezeu prea mult la un fel de angajat al nostru. Rugăciunea noastră e ca în faţa unui angajator, nu e ca în faţa unui angajament.

AGERPRES: Dumneavoastră, cum vă rugaţi la Dumnezeu?
Constantin Necula: Cât pot de simplu. Cât pot, cum pot, pentru cine pot. Mai ales pentru oameni, pentru că asta e principala funcţie a unui preot. Duhovnicul meu îmi spune tot timpul că speră să se pensioneze la timp, ca să mai apuce să se spovedească, să se roage şi pentru el. Pentru că, în rest, trebuie să fim dispuşi pentru ceilalţi.

AGERPRES: Îl descrieţi pe Dumnezeu în toate felurile, scrieţi cărţi, conferenţiaţi, aveţi postări, dar cum credeţi că v-ar descrie Dumnezeu pe dumneavoastră?
Constantin Necula: Mă uit în fiecare dimineaţă la mine şi ştiu cum mă descrie: pe cale. Nu sunt decât un om pe cale.

AGERPRES: Atât de simplu?
Constantin Necula: Și mai simplu, un om pe bordura căii. Uneori pe mijloc, alteori în praf, dar simplu. Pur şi simplu, pe cale.

AGERPRES: Drumul e anevoios?
Constantin Necula: E drumul lui. Nu ştiu cum e. El răspunde de el. Eu doar răspund de efort. Drumul nu e al meu. E o cale pe care Dumnezeu ţi-o trasează înainte şi îţi spune: vino către mine, veniţi la mine şi noi tot mergem cu spatele. De aici ni se trage dezorientarea. La Dumnezeu nu mergi cu spatele, trebuie să fie faţă către faţă. Asta e foarte important. Și să îl urmezi îndeaproape. Are o tehnică a lui de pedagogie. E un trainer remarcabil Dumnezeu.

AGERPRES: Nu v-am văzut niciodată trist, vă ştiu de atâţia ani. Sunteţi fericit?
Constantin Necula: Asta cu fericirea … am avut noi o întâlnire despre educaţia pentru fericire şi am spus că dacă o fericire e definită nu mai e fericire. Sunt pe cale. Mă simt un om foarte iubit, foarte apreciat de soţie, de copii, de mamă, de sora mea, de prietenii mei, de cumnatul meu, de oamenii din jur. Uneori înjurat. Îmi place şi asta, când îi văd că mă înjură, că îmi spun câte una. Îmi creşte inima, pentru că îmi dau seama că măcar am schimbat ceva în ei. Dar mă simt un om liniştit, cuminte. Și oricum îmi e drag de Dumnezeu. Acesta e lucrul cel mai important.

AGERPRES: Un ultim gând, înainte de Paşti?
Constantin Necula: Să le spunem oamenilor că va conta foarte mult Învierea, de fiecare dată. Că în ciuda tuturor aparenţelor, Hristos a înviat. Chiar dacă îl ascundem sub zgura zilelor care vin şi îl punem în preocupări care nu au întotdeauna relaţie cu Dumnezeu. Cred fundamental că Hristos a înviat!(Text: Agerpres, Foto: biblestudytools.com)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *