Mp3

Republica Benin: cultură, turism şi gastronomie

Benin-06

Republica Benin, cu o suprafaţă de 114.760 km pătraţi şi o populaţie de zece milioane de locuitori (2014), sărbătoreşte ziua naţională la 1 august, zi ce marchează aniversarea proclamării independenţei, în 1960. Țara se află în vestul Africii şi este cunoscută în vechime ca Dahomey.

Natură şi istorie

Benin este mărginită la sud de Golful Benin (Golful Guineei), de Togo şi Nigeria la vest respectiv est, precum şi de Burkina Faso şi Niger la nord.

Potrivit Enciclopediei Statelor Lumii, ediţia a X-a (2005), statul este constituit dintr-o fâşie îngustă de pământ (670 km lungime şi 125 km lăţime) perpendiculară pe coasta Golfului Benin. Are un relief în general scund, cu o mare extensiune a câmpiilor (în lungul litoralului şi în NE — câmpiile Borgou şi Kandi) şi a regiunilor de podiş (în partea centrală, altitudine sub 400 m); doar în nord-vest se înalţă Chaine de l’Atakora, masiv muntos cu altitudinea maximă de 658 m (vârful Mont Sokbaro).

Cea mai mare parte a populaţiei trăieşte în câmpiile de coastă din sud, unde se află şi cele mai mari oraşe din Benin, cum ar fi Porto Novo şi Cotonou. Nordul ţării cuprinde în cea mai mare parte savană şi podişuri semiaride.

Benin-02

Clima este caldă şi umedă, cu precipitaţii relativ reduse, deşi există două anotimpuri ploioase (aprilie-iulie şi septembrie-noiembrie). La graniţa de nord curge Nigerul, navigabil în întregime pe teritoriul Benin; principalul curs interior de apa este Oueme (450 km), parţial navigabil. Pădurile tropicale, cu esenţe preţioase (teck, mahon ş.a.), ocupă aproximativ 1/3 din teritoriu; în nord, este tipică savana cu pâlcuri de arbori. Fauna este variată (antilope, elefanţi, lei, leoparzi, maimuţe etc.) şi este ocrotită în două parcuri naţionale şi mai multe rezervaţii forestiere şi faunistice.

Limba oficială este franceza, dar există şi două dialecte importante: Fon şi Yoruba. Diviziuni administrative: 12 departamente — Alibori, Atakora, Atlantique, Borgou, Collines, Kouffo, Donga, Littoral, Mono, Oueme, Plateau, Zou.

Benin-01

Țara dispune de unele resurse minerale, petrol, fosfaţi naturali, minereuri de fier. Nu are o economie dezvoltată, aceasta bazându-se pe agricultură şi schimburi comerciale regionale. Se cultivă pentru consum intern porumb, manioc, sorg, igname. Culturi comerciale sunt bumbacul, palmierii de cocos şi de ulei, arahidele. Creşterea animalelor se practică în nordul ţării (caprine, ovine, dar şi bovine). Industria este slab dezvoltată. Se prelucrează în principal materii prime agricole (uleiuri vegetale, zahăr, bumbac egrenat, conserve de fructe şi legume la Cotonou, Bohicon, Savé); există fabrici de ciment (Onigbolo), îngrăşăminte chimice (Godomey) etc.

Benin-03

Benin (fostă Dahomey) nu are o unitate geografică sau istorică şi îşi datorează graniţele rezolvării rivalităţii dintre francezi şi englezi de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Aceasta este cel mai vizibil în partea de nord a Beninului, unde populaţia are afinităţi mai degrabă cu populaţia din zona de graniţă a ţărilor vecine decât cu populaţia din sudul Beninului. Sudul Beninului are o oarecare unitate istorică prin existenţa în acea parte a câtorva regate, toate fiind în legătură cu populaţiile Fon şi Adja (din poporul Ewe).

Regatele Abomey (sau Dahomey) şi Adjatché (devenit Porto-Novo), au fost fondate de către cei doi fii ai regelui Alladei care au fost formate în nordul şi sud-estul regatului. În 1724 Abomey a cucerit Allada, a capturat portul Ouidah în 1727 şi a devenit un regat faimos în comerţul cu sclavi. În aceeaşi perioadă, în Abomey au fost recrutate pentru serviciul regulat soldaţi femei, cunoscute şi ca “amazoane”.

Benin-08

Portughezii au fondat pe actuala coastă a Beninului un centru comercial la Porto Novo, urmaţi, odată cu dezvoltarea comerţului cu sclavi, de comercianţii englezi, olandezi, spanioli şi francezi. La mijlocul secolului al XVII-lea francezii şi-au stabilit centre la Ouidah şi Savé, în timp ce englezii şi portughezii şi-au construit forturi în apropiere la începutul secolului al XVIII-lea. În 1727 portughezii au construit un fort la Ouidah, care a rămas teritoriu portughez până în 1961.

Comerţul de coastă francez, englez şi portughez a continuat şi, odată cu scăderea puterii Yorubei, cei din Abomey au făcut în permanenţă incursiuni în Yoruba şi spre vest în Ashanti. Prizonierii capturaţi în aceste campanii erau sacrificaţi sau exportaţi ca sclavi până la sfârşitul secolului al XIX-lea. La mijlocul secolului al XIX-lea, treptat comerţul cu sclavi a fost înlocuit de comerţul cu ulei de palmier. În 1857 francezii s-au stabilit în Grand Popo, iar în 1868 au încheiat un tratat cu regele Abomey-ului prin care li s-a permis stabilirea unui centru comercial în Cotonou. Între timp britanicii s-au stabilit în Lagos, pe care l-au anexat în 1861 cu scopul de a elimina comerţul cu sclavi.

Rivalitatea dintre britanici şi francezi în Porto Novo, în care regii locali succesivi au luat partea când unora când altora, s-a încheiat când în 1882 acesta a devenit protectorat francez iar britanicii au stabilit posturi în diferite zone înspre vest. Acestea au fost mai târziu abandonate în urma înţelegerii anglo-franceze din 1888-1889.

Dar Abomey a rămas în afara controlului francez, iar animozităţile dintre aceştia şi europeni au fost în continuă creştere, astfel că în 1889 nu a mai fost recunoscut dreptul de suveranitate al francezilor faţă de Cotonou, şi Béhanzin, care a urcat pe tron în acel an, i-a atacat pe francezi acolo. Din armata sa au făcut parte şi aproximativ 2.000 de amazoane. În 1893, francezii au trimis o forţă expediţionară care a cucerit Abomey şi l-a declarat protectorat francez. În 1894 Béhanzin s-a predat francezilor (a murit în exil în 1906 în Martinica). Fratele său, Aglio Agbo, care i-a succedat la tron, a fost exilat în 1899 pentru proastă administrare, şi astfel s-a încheiat existenţa regatului Abomey.

Benin-04

Între 1892 şi 1898 francezii şi-au extins controlul spre nord prefigurând forma modernă a statului Dahomey. În 1904 Dahomey a devenit colonie componentă a Federaţiei Franceze a Africii de Vest.

În 1958, a fost acceptată constituţia Franţei propusă de guvernul generalului Charles de Gaulle şi s-a optat pentru statutul de republică autonomă în cadrul Comunităţii Franceze, conform noii constituţii, ca Republica Dahomey, şi independenţă deplină începând cu 1 august, 1960.

Următorii 12 ani au reprezentat o perioadă de turbulenţă, din cauza tensiunilor etnice. Au avut loc mai multe lovituri de stat şi schimbări de regim.

Turism şi gastronomie

Chiar dacă astăzi se bucură de un climat liniştit, Benin a fost odată unul dintre cele mai puternice imperii africane. Este o ţară bogată în istorie şi cultură, una dintre cele mai sărace ţări ale lumii, dar şi una dintre destinaţiile sigure ale continentului negru, potrivit site-ului www.globi.ro.

Benin a jucat un rol important în comerţul cu sclavi din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, iar mărturiile acestei perioade se pot vedea în monumentele numeroase ce îi comemorează pe cei deportaţi în Indiile de Vest sau în Brazilia. Este, în mare măsură, o ţară cu influenţe franceze, datorită moştenirii culturale coloniale. Cotonou are propriul “Boul’ Mich” (bulevardul Saint — Michel) şi nu este deloc ciudat să vezi localnicii plimbându-se pe străzi ţinând un baston sub un braţ şi un ziar sub celălalt.

Există o adevărată reţea de lagune şi mlaştini de-a lungul liniei de coastă, navigabile în mare parte a timpului, conectând cursurile de apă şi marile lacuri, precum lacul Aheme şi cel mai lung râu al ţării, Oueme. Plajele de-a lungul litoralului, de la Ouidah şi Grand Popo, sunt o atracţie importantă pentru turişti, dar vizitatorii trebuie să fie atenţi la mareele puternice, ce limitează semnificativ posibilităţile de practicare a sporturilor acvatice.

Benin-05

Pe vremuri gazda marelui Imperiu Dahomey, Benin dispune de câteva palate şi temple ce stau mărturie culturii intrigante ce se poate încă vedea în Abomey. Muzeul local conduce vizitatorii înapoi în perioada celor trei regate Abomey. Clădirea obişnuia să fie palatul unuia dintre cele trei regate; un tron confecţionat din cranii umane se află în vitrinele acesteia. Siturile istorice din Ouidah merită, de asemenea, o vizită, incluzând portul portughez şi un templu colonial cunoscut sub numele de “Templul Pitonului Sacru”.

Regiunea nord-vestică este dominată de silueta munţilor Atakora, oferind câteva posibilităţi minunate de drumeţii. Principalele două atracţii sunt parcurile naţionale “Pendjari” şi “W Regional”, ce prezintă o gamă variată a faunei, de la hipopotami la crocodili sau la gheparzi şi maimuţe.

Benin-09

Opţiunile turismului cultural sunt la fel de extinse pe tot teritoriul ţării: muzee, palate regale, religii tradiţionale, cântece şi dansuri. Tradiţiile orale reprezintă o trăsătură culturală unică, în special pentru populaţia Gelede, declarată patrimoniu cultural mondial în 2001. Turiştilor aventurieri le stau la dispoziţie expediţiile de safari în parcurile naţionale şi rezervaţiile naturale din nord.

O altă atracţie turistică este muzeul Abomey, situat la 100 km nord-est de capitala Porto Novo. Muzeul acoperă istoria regatului Abomey şi conţine un tron făcut din cranii umane. În apropiere se află Templul Fetişului, precum şi Centrul Artizanal. În capitală mai pot fi văzute multe alte exemple de arhitectură şi artă colonială şi pre-colonială.

Benin-07

Există aproximativ 40 de grupuri etnice diferite care trăiesc în Benin, cel mai mare fiind Fon, care constituie circa 49% din populaţia Beninului. Alte grupuri etnice sunt Adja, Yoruba, Somba şi Bariba. Majoritatea acestor grupuri etnice au propriile lor limbi, deşi limba franceză este limba oficială, vorbită în special în oraşe. Dintre limbile indigene, limbile Fon şi Yoruba sunt cele mai vorbite.

Religiile indigene predomină, deşi o mare parte a populaţiei este creştină (în principal romano-catolică) sau musulmană. Tradiţiile şi obiceiurile locale sunt deseori combinate cu cele creştine şi musulmane.

Potrivit site-ului turistik.ro, se crede că Vaudou (“Vodun” ori “Voodoo”, cum mai este numită) a apărut în Benin şi a fost introdusă în Brazilia, Insulele Caraibe, şi părţi ale Americii de Nord de către sclavii prinşi din această regiune a Coastei Sclavilor. Religia indigenă din Benin este practicată de circa 60% din populaţie. Din 1992 “Vodun” a fost recunoscută ca una dintre religiile oficiale ale Beninului, iar o Sărbătoare Naţională “Vodun” are loc pe 10 ianuarie.

Benin-11

În Benin, există o mare diversitate a preparatelor gastronomice. Felul cel mai întâlnit este “la pate”, făcut din diverse sortimente de făină. “La pate” se înmoaie în sosuri şi se mănâncă cu mâna dreaptă. În casele tradiţionale, la micul dejun se mănâncă terci din mei, rădăcină de ignama, porumb şi manioc. “Gari” se face din manioc şi se consumă cu prăjituri din alune. Comercianţii stradali din oraşele din sud vând găluşte făcute în ulei încins, din banane sau fasole.

Mai multe specii de peşti sunt consumaţi, cum ar fi plătica, crapul, somnul etc. Carnea de pui este cea mai comună şi se mai mănâncă şi alte tipuri de carne — de oaie, de bou, de porc, de iepure etc. Creveţii şi crabii sunt fructele de mare consumate cel mai mult. În funcţie de regiune şi de sezon, sunt consumaţi şi melcii. Carnea şi peştele sunt preparate fie la grătar sau prăjite, fie fierte în sos şi servite cu orez sau spaghete.

Benin-10

Fructele cele mai căutate sunt: ananas, guava, mango, portocale, banane, mandarine, papaya etc.

Băuturile locale includ limonada, vinul de palmier şi berea din mei. Există câteva băuturi specific locale cum ar fi “tchapalo” (băutură fermentată fabricată din porumb şi zahăr caramelizat), “hibiscus” (băutură rece, dulce, făcută din flori de hibiscus) şi altele. (Text: Agerpres, Foto: en.wikipedia.org, intrepidtravel.com, Video: youtube.com)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *