Regatul Arabiei Saudite, cel mai mare stat din Orientul Mijlociu, sărbătoreşte, la 23 septembrie, ziua naţională – aniversarea constituirii Regatului Arabiei Saudite, în 1932.
Atracţii turistice
Învecinându-se cu Iordania la nord, cu Irak, la nord şi nord-est, cu Kuweit, Qatar, Bahrain şi Emiratele Arabe Unite la est, Oman, la sud şi sud-est şi Yemen, la sud, este numită „ţara celor două moschei sfinte”, cu referinţă la Mecca şi Medina, cele mai sfinte locuri ale Islamului.
În afara celor două oraşe Mecca şi Medina, considerate şi cele mai populare destinaţii de turism religios din lume, cu aproximativ două milioane de pelerini care efectuează pelerinajul principal (hajj) şi micul pelerinaj (umra), Arabia Saudită oferă multe alte atracţii turistice.
Moscheea Profetului din Medina se află pe locul unei moschei construite de Profetul Mahomed, lângă casa sa, aici aflându-se şi mormântul profetului. În anul 707, califul Umayyad a dărâmat vechea moschee şi a construit, în locul său, una mai mare. Construită pe fundaţii de piatră şi cu acoperiş din lemn, pereţii moscheii au fost decoraţi cu mozaicuri similare cu cele de la Moscheea Umayyad din Damasc sau de la Domul Stâncii din Ierusalim.
La rândul său, sultanul Mamluk Qala’un (1279-1290) a ridicat deasupra casei şi mormântul Profetului. În 1481, după ce un fulger a distrus o mare parte din moschee, sultanul Qaytbay (1416/1418-1496) s-a ocupat de reconstrucţia acesteia. Și în timpul sultanului otoman Abdulmecid I (1839-1861), moscheea a fost în întregime refăcută. Cele mai recente renovări care au crescut mult dimensiunile moscheii, făcând posibilă primirea unui număr mare de pelerini, au avut loc în perioada Regelui Fahd (1982-2005), potrivit infotour.ro.
Moscheea are un acoperiş cu 24 de domuri pe baze pătrate, găurile perforate din baza fiecărui dom ajutând la iluminarea interiorului. Atât acoperişul, cât şi zona pavată din jurul moscheii sunt folosite pentru rugăciune. Moscheea este bogat ornată cu marmură şi pietre policrom, iar cea mai impresionantă componentă a clădirii este Domul verde al Profetului, care se ridică printre numeroasele domuri albe.
Moscheea cea sfântă din Mecca este considerată prima destinaţie pentru pelerinaj hajj, având o suprafaţă de 356.800 de metri pătraţi şi putând găzdui până la 820.000 de pelerini. A fost construită în secolul al VII-lea şi reconstruită şi extinsă periodic de atunci.
Palatul Murabba din Riad este una dintre clădirile istorice din Arabia Saudită, în palat funcţionând în prezent unul dintre muzeele din oraş. Construcţia palatului a început în 1936 şi a fost finalizată în 1945, având destinaţia de reşedinţă a familiei regale. Palatul, construit într-un stil simplu, inspirat din arhitectura tradiţională Najdi, are formă cubică şi este înconjurat de un zid imens care cuprinde nouă porţi. În 1999, Palatul a fost transformat în muzeu, unde sunt expuse articole de îmbrăcăminte, obiecte istorice şi o arhivă fotografică, mai scrie site-ul infotour.ro.
Tot în categoria clădiri istorice intră şi Muzeul Naţional al Arabiei Saudite din Riad, care a fost înfiinţat în 1999 şi face parte din Centrul Istoric Abdul Aziz Riad. Muzeul dispune de artefacte istorice, manuscrise vechi, în săli însă fiind prezente şi unele ecrane cu afişare electronică. Exponatele sunt organizate în opt galerii: Om şi Univers, Galeria Regatele Arabe, Era preislamică, Misiunea profetului, Islam şi Peninsula Arabică, Primul şi al doilea stat arab, Hajj-ul şi cele două Moschei Sfinte.
Tot în capitala Riad se află şi Parcul Al Maktaba care se întinde pe o suprafaţă de 54 de hectare şi are cascadă situată vizavi de intrare şi de o piscină artificială. Pe teritoriul parcului se află mai multe locuri de odihnă umbrite de copaci. Un turn cu ceas, vizibil de la mare distanţă, se află în centrul parcului.
Un alt obiectiv turistic important este Grădina Zoologică Naţională din Riad, cea mai mare din Arabia Saudită (222.530 metri pătraţi) şi cuprinzând peste 1.400 de animale din peste 40 de specii. Gradina zoologică este deschisă în fiecare zi a săptămânii, cu excepţia zilei de sâmbătă.
Există reguli stricte de vizitare precum existenţa unor zile de vizitare separate pentru femei şi bărbaţi: femeile pot vizita Gradina în zilele de duminică, marţi şi joi, în timp ce bărbaţii pot face vizite în zilele de luni, miercuri şi vineri.
Până în anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse două obiective din această ţară: siturile arheologice de la Al-Hijr (Madâin Sâlih) şi zona istorică At-Turaif din Ad-Dir’iyah.
Al-Hijr este considerat cel mai mare sit conservat al civilizaţiei nabateenilor, conţinând morminte foarte bine menţinute din perioada sec. I î. Hr. — sec. I d.Hr., precum şi aproximativ 50 de inscripţii din perioada pre-nabateană, potrivit site-ului UNESCO, http://whc.unesco.org/. Citadela At-Turaif din Ad-Dir’iyah a fost prima capitală a Dinastiei Saudi, fiind situată la nord-vest de Riad. Proprietatea a fost construită în secolul al XV-lea, în stil arhitectural Najdi, specific Peninsulei Arabice. În secolele XVIII şi XIX, rolul politic şi religios al At-Turaif din Ad-Dir’iyah a crescut, citadela devenind centrul puterii temporale al Casei de Saud.
Cultură şi societate
Întregul bagaj cultural al Arabiei Saudite este codificat de religie (Islam) şi de preceptele morale moştenite din lunga tradiţie culturală arabă şi musulmană. Aspecte ale vieţii sociale precum familia, comportamentul, alimentaţia sau vestimentaţia sunt astfel supuse restricţiilor religioase reglementate şi juridic.
Monarhie absolutistă, în cadrul căreia legitimitatea statului derivă de la islam, acceptat de cetăţenii care jură credinţă conducătorului, pentru Arabia Saudită Constituţia este Coranul, Legea islamică (Sharia) fiind principala sursă de drept a ţării.
În Arabia Saudită trăiesc 25 milioane de musulmani sau 97% din populaţia totală. A doua religie importantă în Arabia Saudită este creştinismul, care regrupează aproximativ 1.500.000 de credincioşi. Convertirea la altă religie, în afară de islam, este strict interzisă şi se pedepseşte cu moartea, conform site-ului http://www.everyculture.com.
Limba tuturor cetăţenilor arabi precum şi a majorităţii imigranţilor este araba. Limba arabă clasică (fusha) este folosită în ritualurile religioase şi în rugăciuni, dar şi în literatură, discursuri oficiale, comunicate scrise şi în alte scopuri formale. La nivel conversaţional, oamenii folosesc limba arabă colocvială (amiya), existând însă şi numeroase subdialecte.
Drapelul ţării este verde, culoarea tradiţională a steagurilor islamice, cu crezul musulman (Shahada) inscripţionat cu alb în limba arabă („Nu există niciun Dumnezeu, doar Dumnezeu, Muhammad este trimisul lui Dumnezeu”), deasupra unei săbii aşezate pe orizontală. Design-ul datează din secolul al XX-lea şi face referire la familia Al Saud, care a pus bazele regatului în 1932.
În ceea ce priveşte familia, este prezentă viziunea patriarhală, în care tatăl este şeful şi are responsabilitatea asigurării traiului, în timp ce mama este cea care se ocupă de treburile domestice şi de educaţia copiilor. De asemenea, cele mai multe dintre mariaje sunt stabilite de părinţi, scrie http://www.firdaous.com.
Codul vestimentar este, de asemenea, supus rigorilor principiului islamic al pudorii, astfel încât hainele trebuie să fie lungi şi să acopere toate părţile corpului, mai ales dacă este vorba despre femei. Îmbrăcămintea tradiţională a femeilor este decorată, în zilele de sărbătoare, cu motive tribale, paiete sau fire de metal.
Cu privire la prezenţa femeii în societate, religia islamică permite ca un bărbat să poată avea până la patru femei, deşi, în practică majoritatea este căsătorită cu o singură femeie. Participarea publică a femeilor în Arabia Saudită este restrânsă, fiindu-i interzis dreptul de a deţine posturi de conducere, precum şi cel de a interfera cu meseriile considerate ca fiind apanajul exclusiv al bărbaţilor. Ele sunt, de asemenea, obligate să poarte un voal pe deasupra hainelor, potrivit sursei menţionate mai sus.
În ceea ce priveşte artele, în anii ’70 cinematografele destul de numeroase nu erau considerate anti-islamice, dar erau văzute ca fiind contrare normelor tribale arabe. Astfel, în cursul mişcării de reînnoire islamică din anii ’80 şi ca un răspuns politic la o creştere a activismului islamic, guvernul a închis cinematografele şi teatrele. După trei decenii de interzicere a lor, teatrele şi cinematografele au fost reautorizate în iunie 2009.
Artele vizuale au şi ele de suferit de pe urma tradiţiei islamice sunite, care interzice reprezentarea persoanelor, acestea fiind dominate în această ţară de motive geometrice, florale şi abstracte.
Muzica şi dansul au făcut însă parte dintotdeauna din viaţa Arabiei Saudite, muzica tradiţională fiind în general asociată cu poezia şi cântată colectiv. Printre instrumentele muzicale folosite se numără rabbah-ul (instrument cu trei coarde asemănător vioarei), tabl-ul (instrument de percuţie, asemănător tobei) sau tar-ul. Unul dintre cele mai populare dansuri indigene este Ardah, care este interpretat de către bărbaţi aşezaţi pe două rânduri, faţă în faţă, purtând arme sau săbii, şi care se mişcă pe ritmuri de tobe şi poezie cântată, scrie site-ul http://www.maisondesculturesdumonde.org/.
Gastronomie
În Arabia Saudită carnea de porc şi alcoolul sunt interzise. Doar alimentele „hal”, agreate de Legea Islamică pot fi consumate, ceea ce înseamnă că tot ceea ce mănâncă locuitorii acestei ţări trebuie să treacă prin normele alimentare islamice stricte.
La originile bucătăriei din Arabia Saudită stau tradiţiile culinare ale popoarelor din deşert, beduinii. Dacă orezul, puiul şi curmalele sunt alimente de bază, fatirul (o pâine arabă), iaurtul şi fasolele fac de asemenea parte integrantă din regimul alimentar al locuitorilor Regatului. Mielul se consumă la ocaziile foarte importante, potrivit site-ului travelingeast.com.
Mâncarea naţională a Arabiei Saudite este „kebsa”, un fel de mâncare care conţine pui, orez basmati, struguri, curmale, migdale şi un amestec de condimente care include ceapă, nucşoară, scorţişoară şi usturoi. Puiul este pregătit la cuptor, în timp ce supa de pui este vărsată în aceeaşi oală în care se fierbe şi orezul.
Consumul de curmale este o tradiţie beduină foarte veche, aceste fructe simbolizând curajul şi vitejia poporului arab. Aceste fructe sunt folosite la numeroase reţete, dar se consumă şi crude, ca atare, putând fi servite, alături de nuci şi migdale, la micul dejun. Sucul de curmale spumos este de asemenea servit la marile evenimente, fiind un fel de echivalent al şampaniei.
La capitolul patiserie, printre cele mai populare feluri din lumea arabă se numără „kleeja”. Chiar dacă sunt originari din Irak, aceşti biscuiţi au călătorit până în Arabia Saudită, unde reţeta ar fi fost transmisă unui misterios bucătar din regiunea Nedj, din centrul regatului. Considerate în prezent specialităţi regionale, aceste mici prăjituri sunt făcute din făină de grâu, unt şi o cantitate generoasă de nucşoară. Se coc la cuptor până când capătă o culoare aurie, aceşti biscuiţi parfumaţi putând fi serviţi cu o cafea tare, potrivit http://www.firdaous.com/.
„Khoubz” este o pâine arabă care se prepară în toată regiunea Orientului Mijlociu, gustul acesteia fiind asemănător cu cel al pitei, cu diferenţa că este mult mai groasă şi mai pufoasă decât pita.
„Falafelul” este considerat în Arabia Saudită un snack, gogoşile prăjite fiind preparate din fasole, condimente, care sunt amestecate cu alte ingrediente precum ceapă verde, pătrunjel şi usturoi. Totul se amestecă cu chimen şi coriandru pentru a multiplica savoarea delicioşilor gogoşi. Falafelul se serveşte de obicei în sandviş, amestecat cu roşii, castraveţi, salată, toate învelite în pâine de tip khoubz sau pită.
Cafeaua arabă şi sucurile de fructe sunt alternative la alcool, în timp ce berea fără alcool şi cocktail-urile sunt servite în barurile din hoteluri. (Text: Agerpres, Foto: facebook.com/ Saudi Tourism, wateny.com, islam.ru, britainfirst.org, bellanaija.com, pinterest.com, Video: youtube.com)
