Mp3

Pelicanul Gogu, prietenul lui Ivan Patzaichin

Delta-Dunarii-08

Delta Dunării este renumită pentru bogăţia avifaunistică şi chiar dacă pelicanii, păsări considerate simbol internaţional al zonelor umede de importanţă internaţională, nu pot fi admiraţi de turişti în coloniile aflate în zone strict protejate, o plimbare la Mila 23 poate fi o demonstraţie a modului în care oamenii şi păsările fac împreună casă bună.

Mila 23 este satul din centrul Deltei în care s-a născut multiplul campion olimpic Ivan Patzaichin şi locul în care Asociaţia Româno-Canadiană pentru Protecţia Deltei Dunării desfăşoară un proiect susţinut din fonduri private. Pe drumul cu barca către sat, pe canalele din Rezervaţie, îl rugăm pe ghid să oprească pentru a face câteva fotografii.

Lacul Nebunu este plin de păsări, însă este o zonă strict protejată în care accesul vizitatorilor e interzis, aşa că ne mulţumim să fotografiem două doamne care pescuiesc în costum de baie, păzind parcă intrarea în arie, lângă un panou ruginit cu avertizări pentru turişti.

Pe canalele până la Mila 23, dar şi pe Dunăre, bărcile din lemn şi cele cu umbreluţă fac furori, observatoarele de păsări vechi şi neîngrijite veghindu-ne drumul. Întrebările privind ce lasă vizitatorii pe maluri în urma grătarelor rămân deocamdată fără răspuns.

Delta-Dunarii-09

Pe malul fluviului, la Mila 23, un bărbat face ‘ziduri’ din iarbă pentru scorpioni. De la începutul dialogului se declară ‘branconier’, preluând termenul rostit greşit de un fost ministru al Administraţiei şi Internelor care s-a referit la pescarii neautorizaţi.

‘Sunt branconier. Am doar trei clase şi nu am cum să mă angajez. Muncesc cu ziua la pensiuni, dar cu acte, nu am cum. Tatăl meu e pescar, are barcă, dar eu sunt branconier la lansetă. Strâng scorpioni, momeală pentru somn. Scot pentru o pâine, ţigări. Banii îmi ajung, dacă nu cheltuiesc mult. Nu prea merge cu pescuitul. Apa ne încurcă, ba creşte, ba scade, e murdară’, îmi spune Cristian, în vârstă de 38 de ani.

Delta-Dunarii-10

Refuză să fie fotografiat, dar mă lasă să imortalizez momeala. Şi amândoi ştim că legea în vigoare le permite tuturor locuitorilor din comunităţile izolate din Rezervaţie să pescuiască zilnic 5 kilograme de peşte.

Pe celălalt mal al Dunării, doi pelicani aşteaptă parcă să sară un peşte din apă, iar un localnic îmi povesteşte despre Gogu, un pelican adoptat câţiva ani buni de comunitatea de pescari din Mila 23.

‘Acum vreo trei sau patru ani, Gogu era pui şi nu a putut zbura cu celelalte păsări. Ştiţi că ei migrează, nu? N-a avut încotro şi s-a dat pe lângă pescari, iar unul i-a aruncat un peşte, un alt pescar un alt peşte şi tot aşa s-a ataşat de oameni. Stătea la cherhana. Ştia că pescarii vin acolo. Două ierni a stat aici. Gogu îi spuneam. Anul trecut parcă, au venit mulţi pelicani, apa era mică, iar el s-a lipit de pelicanii ăia. Pleca cu ei, iar la o săptămână venea înapoi, la Milă. Ş-odată s-a dus cu ei şi nu a mai venit. El a fost cel mai ataşat de sat. Noi n-avem nimic cu păsările, fiecare cu viaţa lui, dar a fost ceva incredibil, dar adevărat‘, a povestit Hariton Radaschiv, în vârstă de 56 de ani.

Mihai Trofimov, un pescar care m-a dus barca până în apropierea celor doi pelicani, a adăugat că acum două ierni, Gogu s-a îmbolnăvit şi a fost îngrijit în cherhana. De acolo a învăţat să mănânce numai peşte bun.

‘Deja era pretenţios. Nu mai vroia babuşcă sau roşioară, ci caras. (…) Anul trecut, l-am văzut ultima oară’, a afirmat Trofimov.

Delta-Dunarii-111

Cu barca, ne-am apropiat la vreo 50 de metri de pelicani, dar păsările îşi întind aripile şi zboară ‘pe vânt’, după cum spune Mihai. Înapoi, spre sat, opresc un copil care e singur într-o barcă cu motor. ‘Ştiu să conduc barca de doi ani, iar părinţii mă lasă singur. Merg spre Ligheanca (lac aflat în apropiere de sat — n.red.), să mă scald. Mai sunt copii acolo, iar apa e limpede. Mai trag şi la rame, dar aici, pe Dunăre, curentul e mare şi merg cu motorul’, a spus Mihai, în vârstă de 12 ani.

Cunoaşte prevederile legale în vigoare care le interzic copiilor să meargă singuri în barca cu motor, dar în Mila 23, ca şi în alte localităţi izolate din Deltă, barca este în multe cazuri singurul mijloc de transport.

‘Mi-ar plăcea să fiu poliţist, dar nu aici, în sat’, a afirmat Mihai, înainte de a pleca la scăldat.

În centrul satului Mila 23, o întâlnesc pe Vasilica, în vârstă de 38 de ani.

‘Localitatea e foarte vizitată. Avem muzeul lui Ivan Patzaichin, lacurile, păsările, obiectele din vitrina Căminului cultural. Eu nu ştiu dacă mi-aş face însă o pensiune. E mai greu de administrat. Poate în colaborare cu altcineva, aş îndrăzni’, a susţinut femeia.

Pe terasa barului din centrul satului se află şi un grup de turişti.

‘Am venit pentru a doua oară în Deltă. E o zonă care-ţi permite să vezi foarte multe locuri, să vânezi, în sensul de a fotografia, câţiva pelicani, nuferii, peisajele şi poveştile. Ne-am propus ca măcar o dată la doi ani să ajungem aici, pentru că ne place foarte mult. Am fost la Sulina, iar în zona de vărsare a Dunării în Marea Neagră e un spectacol inedit’, a declarat Diana Buduşan, în vârstă de 39 ani.

Delta-Dunarii-12

Familia Buduşan s-a cazat în satul Crişan, iar ghid în vacanţă le-a fost Eugen Ivanov, un tânăr de 18 ani, elev al Liceului ‘Jean Bart’ din Sulina.

‘Cea mai frumoasă poveste din Deltă? Sunt multe frumoase. De exemplu, ştiţi cum a fost construită Uzina de apă din Sulina? Când regina Olandei a ajuns în vizită în oraş a vrut să bea apă. Un localnic a luat cu un pahar apă din Dunăre şi i l-a întins reginei. De acolo, bea atunci toată lumea apă’, a povestit Eugen. Iar poveşti mai sunt, dar turiştii îl aşteptau pe ghid ca să plece la Crişan, pe Marele M sau Bulevardul Soarelui, cum îi spun localnicii canalului realizat de ‘părintele Dunării’, Charles Augustus Hartley, inginerul şef al Comisiunii Europene a Dunării.

E timpul să plecăm şi noi din Mila 23, dar la marginea satului, pe Dunăre, vedem un grup mai mare de pelicani, aşa că facem un ocol pentru câteva fotografii cu prietenii lui Gogu. Cu motorul la minim, păsările par să fie obişnuite cu turiştii, însă nu stau foarte mult într-un loc, aşa că nu le-am fi putut hrăni dacă am fi avut un peşte la noi şi dacă ne-am fi apropiat şi mai mult de ele, aşa cum a făcut Ivan Patzaichin.

‘Acum câteva veri, am avut onoarea să fac cunoştinţă cu renumitul Gogu din Mila 23. Ştiam de el din poveştile localnicilor, iar într-o zi am reuşit să-i ofer o babuşcă frumoasă pe care a luat-o chiar din mâna mea. (…) Nu ştiu dacă a mai revenit, dar cred că e greu de deosebit. Acum, la Mila 23 sunt mulţi pelicani. Vin când cureţi peşte pe malul Dunării. Când eram mic, erau mulţi, dar bine organizaţi şi mai puţin prietenoşi cu oamenii. Probabil că vremurile, lipsa hranei i-au făcut să fie mai deschişi cu noi’, a declarat  multiplul campion olimpic Patzaichin.

El are şi dovada poveştii din Mila 23, dar o arată doar prietenilor săi.

Asociaţia Româno-Canadiană pentru Protecţia Deltei Dunării s-a înfiinţat în urmă cu doi ani, la iniţiativa Lizabelei Niţoi, profesoară de limba engleză stabilită în Canada. La finele săptămânii trecute, organizaţia a făcut o donaţie comunităţii din Mila 23 încercând să sprijine astfel dezvoltarea spiritului antreprenorial în zonă.

Delta-Dunarii-13

Cu acelaşi scop, multiplul campion european, mondial şi olimpic la kaiac-canoe Ivan Patzaichin a înfiinţat în urmă cu aproape şapte ani asociaţia ‘Ivan Patzaichin-Mila 23’ care derulează proiecte ecoturistice, în toate acţiunile în care este implicat în ţară şi străinătate vorbind despre oamenii din Delta Dunării.

Delta Dunării, declarată Rezervaţie a Biosferei în anul 1990, are o suprafaţă totală de 4.455 de kilometri pătraţi, 84% din aceasta regăsindu-se pe teritoriul României, iar restul pe cel al Ucrainei. Zonă umedă de importanţă internaţională inclusă în Lista Patrimoniului Mondial Cultural şi Natural al UNESCO, Delta românească numără circa 12.000 de persoane care locuiesc în comunităţi izolate de ape de restul judeţului Tulcea, configuraţia geografică a zonei ridicând numeroase dificultăţi atât populaţiei, cât şi autorităţilor care doresc să sprijine aceste comunităţi.

Cea mai mare colonie de pelicani din România se află în Roşca-Buhaiova, zonă strict protejată din Delta Dunării, un recensământ internaţional al pelicanilor din sud-estul Europei arătând anul acesta că România numără un efectiv record pentru cele două specii de păsări, considerate de unii pescari din Deltă un adevărat competitor pentru principala sursă de hrană a locuitorilor, peştele. Cea mai mare colonie de pelicani din Europa se află, potrivit rezultatelor recensământului, în Grecia. (Text si foto: Agerpres)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *