Bulgaria, cel mai vechi stat din Europa care şi-a păstrat numele originar de-a lungul timpului, este succesor al unei civilizaţii antice care continuă să fascineze prin secretele de acum câteva milenii: „Neamul tracilor, cel mai numeros din lume, după cel al inzilor”, potrivit mărturiilor lui Herodot, părintele istoriei.
Printre urmele acestui tărâm, ce a luat numele legendarei nimfe Tracia, se numără mormintele incluse în patrimoniul mondial cultural UNESCO de la Kazanlâk şi Sveştari.
Mormântul tracic de la Kazanlâk, situat în romantica Vale a Trandafirilor, din provincia Stara Zagora, a fost descoperit în 1944 şi datează din perioada elenistică, aproximativ de la sfârşitul secolului al IV-lea î.Hr. Obiectivul s-a aflat în apropiere de Seutopolis, reşedinţa regelul trac Seutes al II-lea, şi a făcut parte dintr-o necropolă tracică întinsă.
Mormântul sub formă de cupolă are un coridor îngust şi o cameră funerară circulară, cu decoraţii murale reprezentând ritualuri tracice specifice acestui eveniment. Frescele sunt capodopere din perioada elenistică aflate în cea mai bună stare de conservare din Bulgaria, potrivit evaluărilor UNESCO. Monumentul este unic în lume, structura sa originală evidenţiind evoluţia remarcabilă, nivelul culturii şi al artei în pictura din Tracia elenistică. Mormântul îndeplineşte condiţiile autenticităţii, construcţia şi zidurile au rămas în forma originală, fără să sufere modificări sau adăugări.
Picturile murale reprezintă cea mai valoroasă mărturie din Mormântul de la Kazanlâk. Pereţii au culoarea ocru deschis, ce contrastează cu pietrele mari puse în evidenţă de linii albastre întunecate, care creează o atmosferă solemnă înainte de intrarea în coridor şi apoi în camera funerară. Măestria artistică atinge cel mai înalt nivel în camera principală. Podeaua este de culoarea roşu Pompei, piedestalul este amplasat pe un un soclu circular, ce seamănă cu marmura roz.
Frescele au fost executate pe baza unui desen preliminar realizat pe ultimul strat fin de tencuială. Chiar şi astăzi se pot distinge liniile fine imprimate pe ipsosul umed. Diagrama picturilor arată că acestea nu au fost executate în mod spontan: lucrarea este rezultatul unei compoziţii artistice proiectate anterior. Arhitectura şi modelul compoziţiei au fost pregătite ca parte a unei opere de artă integrate. De asemenea, pentru specialişti este clar că ambele compoziţii sunt opera unei singure persoane – un „artist arhitect”.
Mormântul tracic de la Sveştari a fost descoperit în apropiere de localitatea Sveştari, provincia Razgrad, în 1982. Această descoperire a marcat unul din cele mai spectaculoase evenimente arheologice din secolul XX. Mormântul datează din secolul al III-lea î.Hr. şi reflectă principiile fundamentale de structură pentru clădirile de cult tracice. Monumentul face parte din rezervaţia arheologică „Sborianovo”, unde au fost descoperite peste 40 de tumuli sepulcrali tracici, mai multe sanctuare, sate şi clădiri antice şi medievale, o fortăreaţă, un mausoleu şi un minaret din perioada otomană.
Mormântul are un decor arhitectural unic, cu cariatide pictate policrom, jumătate om, jumătate plantă şi picturi murale. Cele 10 femei sculptate în pereţii camerei centrale şi decoraţia boltei sunt singurele exemple de acest fel descoperite până acum pe tărâmurile tracice. Monumentul reprezintă o mărturie remarcabilă pentru cultura geţilor, ramură a populaţiei trace care a avut legături cu lumile elenistică şi hiperboreană, potrivit geografilor antici.
Potrivit UNESCO, Mormântul tracic de la Sveştari este un monument extrem de rar şi bine conservat pentru arhitectura construcţiilor sepulcrale. Unicitatea monumentului este dată şi de specificul artei locale, inspirat din elenism. Sub un tumul de 11,5 m, cu un diametru de 70 m, prospecţiunile geofizice au adus la lumină o intrare monumentală într-un hipogeu, un dromos, o anticameră şi două camere funerare dreptunghiulare. Configuraţia acestui mormânt de rege trac, ce diferă considerabil de alte morminte tracice, cum este cel de la Kazanlâk, se încadrează într-un tipar elenistic înfăţişat în Macedonia, Asia Minor şi Egipt.
Intrarea este flancată de două coloane dreptunghiulare (antae), deasupra cărora se află o arhitravă cu o friză dorică în relief, formată din capete stilizate de bovine (bucranii), rozete şi ghirlande. Zece statui înfăţişează femei cu mâinile ridicate ca nişte cariatide. Siluetele, cu înălţimi de aproximativ 1,20 m, prezentate frontal, poartă rochii lungi fără mâneci (chitoane) legate cu o cingătoare subţire sub sâni. În camera centrală au fost descoperite două paturi funerare, oase umane şi ofrande.
Situată în faţa unui mare amplasament mortuar, o capelă de mici dimensiuni (aedicula) izolează mormântul conducătorului divinizat, cea mai sacră parte a criptei. În centrul compoziţiei, o zeiţă oferă o ghirlandă de aur conducătorului călăreţ. De ambele părţi, au loc procesiuni de slujitori şi purtători de armuri cu diverse daruri în mâini.
Mormintele tracice din Bulgaria reprezintă dovezi incontestabile pentru civilizaţia antică care a dăinuit pe acest tărâm, leagăn al culturii europene, şi care nu conteneşte să surprindă civilizaţia contemporană. (Text: Agerpres, Foto: thehistoryblog.com, explore-bulgaria.net, photos.wikimapia.org, humanandnatural.com, Video: youtube.com)
