Mp3

Mongolia: natură, cultură şi gastronomie

Mongolia-01

Mongolia sărbătoreşte Ziua naţională la 11 iulie, data aniversării independenţei şi victoriei revoluţiei din 1921.

Natură

Un ţinut al cerului albastru, al nesfârşitelor stepe şi deşerturi şi al urmaşilor lui Ginghis Han, Mongolia este situată în Asia Centrală, între China şi Rusia. Are o suprafaţă de 1.564.116 kmp şi o populaţie puţin peste trei milioane de locuitori (estimare 2015), în mare parte budişti şi aproximativ 4% musulmani. Are 3.543 de km de graniţă cu Rusia în partea de nord şi 4.677 km de graniţă cu China în partea sa sudică.

Cunoscută sub numele deȚara cerului albastru”, Mongolia se bucură de strălucirea soarelui 250 de zile din an, dar şi de ierni extrem de reci. Țara reprezintă cel mai bun exemplu de climă continentală din lume, cu intervale extreme de temperatură, atât diurne, cât şi anuale de la—40, la +40 de grade Celsius.

Mongolia-07

A doua cea mai mare ţară fără ieşire la mare din lume, acest ţinut izolat are foarte puţin teren arabil, dar are o frumuseţe unică a naturii impresionând prin masivele muntoase şi lacuri cu ape clare. De la nord la sud, poate fi împărţită în patru mari zone: stepă de munte şi pădure, stepă de munte, semi-deşert şi deşert, acesta din urma ocupând aproximativ 3% din suprafaţa sa totală, potrivit globi.ro.

Mongolia reprezintă una dintre ţările cu cea mai mare altitudine din lume, cu o cotă medie de 1.580 m. Cei mai înalţi munţi se află în vestul său extrem. Munţii Mongoli Altayn Nuruu sunt în permanenţă acoperiţi de zăpadă, iar cel mai înalt vârf de aici, Tavanbogd, are 4.370 m înălţime şi formează un gheţar care domină imaginea aeriană de peste Mongolia, Rusia şi China. Între vârfurile semeţe se găsesc deşerturi aride, unde precipitaţiile sunt foarte rare. Cea mai scăzută altitudine se întâlneşte în partea de est a ţării, în jurul lacului Khuch — 560 m.

Mongolia-05

În sud se găseşte domeniul deşertului Gobi, cu dune largi de nisip şi canioanele din partea estică, zonă denumită “cimitirul dinozaurilor”. Deşertul acoperă teritorii ale Mongoliei, dar se extinde şi pe teritoriul Chinei, înspre sud.

Mare parte din restul ţării este acoperită de păşuni, unde se regăsesc faimoşii căluţi Takhi, cei pe care Ginghis Han i-a folosit în campaniile sale de cucerire.

Regiunea Khangai deţine peste 20 de izvoare minerale renumite pentru proprietăţile vindecătoare. În aceeaşi regiune pot fi admirate şi ruinele oraşului Kharakhorum, măreaţa capitală a Imperiului Mongol din secolul al—XIII-lea.

Mongolia este punctată de aproximativ 4.000 de lacuri, cel mai mare dintre ele fiind Lacul Huvsgul (numit şi Khuvsgul) cu o lungime de 125 km şi o adâncime de peste 250 m. Datorită dimensiunilor sale apa este foarte rece, şi rămâne acoperit cu gheaţă până în luna iunie. Considerat sacru acesta este şi unul dintre cele mai vechi lacuri din lume, presupunându-se că s-a format în urmă cu peste două milioane de ani şi se spune că ar avea cea mai curată apă care este şi potabilă. Printre speciile de peşti ce populează acest lac se numără le bibanul, mihaltul, lenokul şi lipanul.

Mongolia-06

 Parcul Naţional Khustain Nuruu este unul dintre cele mai faimoase locuri din lume unde sunt protejaţi caii sălbatici. Parcul se află la aproximativ 100 km vest de capitala Mongoliei, Ulan Bator şi este traversat de Râul Tuul. Deşi Mongolia este cunoscută ca un stat în curs de dezvoltare, cu o populaţie, cu excepţia celei din aria metropolitană Ulan Bator, predominant rurală, adânc ancorată.

Zona lacului este Parc Naţional protejat ca zonă de tranziţie între stepa din Asia Centrală şi taigaua siberiană. Parcul găzduieşte o mare varietate de animale sălbatice între printre care se remarcă ibexul, argali, elanii, lupii, cerbii şi urşii bruni.

Un alt Parc Naţional, unul dintre cele mai faimoase locuri din lumel, este Khustain Nuruu, unde sunt protejaţi caii sălbatici — Takhi, deveniţi un simbol local. Parcul se află la circa 100 km vest de capitala Mongoliei, Ulan Bator şi este traversat de Râul Tuul.

Mongolia-04

Pe lângă caii sălbatici, mai sunt protejate peste 450 de specii de plante, alte peste 40 de specii de mamifere precum cerbul, gazela mongolă, căprioara, mistreţul, capra ibex, lupul cenuşiu, lynxul, vulpea şi bursucul eurasiatic, dar şi păsări precum vulturul auriu, dropia, lebedele sălbatice, barza neagră, potârnichea şi cucuveaua.

Imensul deşert Gobi, spectaculosul canion Yoliin Am sau strălucitoarele stânci portocalii de la Bayanzag, alături de cele trei situri naturale, Bazinul Uvs-Nuur, peisajul cultural din Valea Orchon şi ansamblurile petroglifice din munţii Altai se află pe lista patrimoniului UNESCO.

Cultură

Situată în Asia Centrală, între China şi Rusia, Mongolia are o suprafaţă de 1.564.116 kmp şi o populaţie puţin peste trei milioane de locuitori (estimare 2015), în mare parte budişti şi aproximativ 4% musulmani. Are 3.543 de km de graniţă cu Rusia în partea de nord şi 4.677 km de graniţă cu China în partea sa sudică.

Mongolia-08

Limba oficială este mongolă, vorbită de 95% din populaţie, restul vorbind dialecte ale Oirat şi Buriate de origine mongolă. Grupuri etnice: Khalkh 81,9%, Kazahi 3,8%, Dorvod 2,7%, Bayad 2,1%, Buryat-Bouriates 1,7%, Zakhchin 1,2%, Dariganga 1%, Uriankhai 1%, alţii 4.6%.

Mongolia este împărţită în 21 de provincii (“aimags” în mongolă), capitala Ulan Bator, trei mari oraşe autonome: Darkhan, Erdenet şi Choir. Provinciile sunt divizate în “soums” sau districte. Cea mai mare provincie este Provincia Gobi de Sud (“Umnugobi Aimag”).

Capitala Ulan Bator (Eroul roşu) este situată în partea central-nordică a ţării pe valea râului Tuul, la limita cu deşertul Gobi şi adăposteşte aproape 40% din populaţia ţării, potrivit infotur.ro. Reprezintă centrul industrial şi economic al Mongoliei, dar şi un puternic centru cultural. Aici se află cele mai importante muzee, biblioteci, parcuri şi edificii culturale din ţară — Palatele Nogon — Orgo şi Bogdo-Khan, multiple pagode, Marea Pagodă, mănăstiri budiste deosebite (Gandan) sau Marele Altar Lamaist Obo, situat la 25 km depărtare de capitală. De asemenea, are cinci universităţi majore: Universitatea Naţională a Mongoliei, Universitatea Ştiinţifică şi Tehnologică a Mongoliei, Universitatea de Sănătate şi Ştiinţe Medicale, Universitatea Pedagogică şi Universitatea de Artă şi Cultură.

Mongolia-09

Cultura Mongoliei a fost puternic influenţată de modul de viaţă nomad şi în strânsă legătura cu mişcarea animalelor în habitatul lor natural, aproximativ 30% din populaţie fiind de nomazi sau semi-nomazi. Nomazii din Asia centrală, adepţi ai şamanismului au lăsat o amprentă puternică asupra culturii religioase mongole, şi continuă să fie practicată.

În ciuda urbanizării, tradiţiile stepei au şi-au pus amprenta şi asupra arhitecturii astfel că şi în oraşele mari, majoritatea mongolilor locuiesc încă în case tradiţionalele “Gers“, denumite în vechime, iurte şi poziţionate întotdeauna spre sud. Acestea sunt construite dintr-o structură de lemn fixată cu curele de piele, acoperită cu straturi de pâslă şi pânză.

Sunt uşor de a ridicat şi demontat, lucru atât de necesar nomazilor. Partea din spate a casei, numită khoimor, este locul în care stau bătrânii şi se păstrează lucrurile de valoare, iar pe zidul din spate se află de obicei altarul familiei, cu imagini budiste, fotografii de familie şi valize.

Mongolia-03

În arhitectura tradiţională se disting trei stiluri: mongol, tibetan şi chinezesc, precum şi combinaţii ale celor trei. Astfel, se disting: Templul Lavrin (secolul al XVIII-lea), construit în tradiţia tibetană; lamaseria Choijing Lamiin Sume (1904), astăzi muzeu — construit în stil chinez; Templul patratic Tsogchin, o combinaţie a tradiţiei mongol şi chineză; Templul lui Maitreya (demontat în 1938), este un exemplu al arhitecturii tibeto-mongol.

Nomadismul, alături budismul tibetan şi şamanism, şi-au pus amprenta şi asupra picturii muzicii şi literaturii. Muzica tradiţională implică un număr mare de instrumente muzicale şi stiluri. Stilul unic de canto tradiţional, cunoscut sub numele de “Urtiin duu” sau cântece lungi, este unul dintre cele mai vechi genuri ale artei muzicale mongole (sec. XIII). Vocile masculine antrenate provoacă un gen de sunete guturale puternice, transmiţând mai multe sunete în acelaşi timp.

În acelaşi timp, dansurile “Tsam” sunt efectuate pentru a exorciza spiritele rele, în ele regăsindu-se influenţele şamanismului. Muzica tradiţională şi dansul, însă, nu sunt complete fără un dram de contorsionism, o veche tradiţie mongolă. Prima trupa de rock din Mongolia a fost Soyol Erdene, fondat în 1960, iar după 1990 s-au dezvoltat şi genurile rap, techno, hip-hop.

Cele mai multe lucrări ale artelor plastice din Mongolia au fost puternic influenţate, înainte de secolul al XX-lea, de textele religioase şi inspirate de numărul mare de zeităţi budiste. O serie de lucrări mari sunt atribuite primului Jebtsundamba Khutuktu, Zanabazar. Picturi tradiţionale ce le mai populare sunt Thangka — tablouri realizate pe bumbac sau mătase, ilustrând, de obicei, o divinitate budistă sau mandală, potrivit site-ului mongolianembassy.us.

La sfarsitul secolului al XIX-lea, pictori ca “Marzan” Sharav au introdus stiluri de pictură mai realiste. De altfel, toate formele de artă plastică a înflorit numai la sfârşitul anilor 1980, iar Otgonbayar Ershuu este, fără îndoială, una dintre cei mai cunoscuţi artişti moderni mongoli.

Mongolia-10

Cea mai veche dramă mongolă cunoscută “Moon cuc” (Saran khökhöö) a fost creată de Danzanravjaa în jurul anului 1831, iar primul teatru profesionist a fost fondat în Ulanbator în 1930. Începând cu anii 1990 au fost înfiinţate o serie de companii mici de teatru cu capital privat, concentrate pe comedii uşoare şi satiră.

Prima operă literară în limba mongolă este “Istoria secretă a mongolilor” (sec XIII) o lucrare ce în care se narează despre apariţia şi ascensiunea la putere a liderului mongol Gingis Han şi şi expansiunea Imperiului Mongol.

Mongolia deţine numeroase festivaluri tradiţionale desfăşurate pe tot parcursul anului. Cel mai mare este Festivalul Naadam celebrat în întreaga ţară, în luna iulie şi include evenimente sportive: lupte, tir cu arcul şi curse de cai, jocuri tradiţionale. Altele festivaluri tradiţionale renumite sunt Festivalul de gheaţă şi Festivalul Camel Thousand.

Gastronomie

Un ţinut urmaşilor lui Ginghis Han, aflat în Asia Centrală, între China şi Rusia, Mongolia are o bucătărie simplă, unitară, destul asemănătoare celei asiatice în general, astfel că din dieta mongolezilor nu lipsesc orezul şi tăiţeii.

Ingredientele de bază în bucătăria mongoleză sunt lactatele  de aceea această ţară este numită şi “ţara laptelui”. Principala sursă de alimentaţie este laptele obţinut de la oi, capre, vite, cămile sau de la iaci. În cele mai multe cazuri acesta se consumă fermentat. Câteva dintre lactatele nelipsite de pe masa mongolilor sunt untul, laptele bătut, caşcavalul, brânza, iaurtul sau cumaşul, o băutură preparată din lapte de iapă fermentat.

Un alt ingredient foarte consumat este carnea, alimentaţia populaţiei din această ţară fiind extrem de bogată în proteine şi în grăsimi. Carnea este preferată în special de mongolezii care locuiesc în zona de preerie, pentru că alături de grăsimile animale, îi ajută să treacă peste iernile grele. Cel mai frecvent este consumată carnea de miel, oaie, capră, vită, cămilă, sau de iac (animal specific zonei deşertului Gobi) de cele mai multe ori fiartă.

Mongolia-11

Cele mai importante mese ale zilei sunt, pentru mongoli, micul dejun şi prânzul care constau în general în carne de oaie fiartă cu făină şi grăsime, alături de produse lactate, legume, murături şi nelipsitul orez. În vestul ţării se obişnuieşte ca alături de carnea de oaie sau de vită să se servească şi carne de cal.

Printre felurile renumite de mâncare se numără: Buuz — felul naţional, ce reprezintă colţunaşi fierţi umpluţi cu carne tocată şi care se mănâncă doar cu mâna; Khuushuur —colţunaşi prăjiţi umpluţi cu carne tocată; Borts —carne uscată; Guriltai Shul —supa cea mai cunoscută, pe baza de legume, carne, şi tăiţei prăjiţi.

Mongolia-02

Începând cu a doua jumătate a secolului al XX-lea, legumele au început să facă parte din ce în ce mai mult din dieta mongolilor, astfel că în capital ţării, Ulanbaror, există o gamă largă de astfel de produse.

În ceea ce priveşte băuturile, mongolezii servesc un ceai preparat cu lapte cald (suutei tsai) şi ierburi autohtone. Specific este faptul că ceaiul este puţin sărat. “NermalikeH este o băutură alcoolică asemănătoare cu vodka, obţinută din iaurt, iar “airagul” este cea mai cunoscută şi este preparată de păstori, pe bază de lapte fermentat de iapă fermentat amestecat cu alcool, în proporţie de 3%.

Mongolia-12

Mulţi mongoli distilează produsul mai departe, producând băutura numită “shimiin arkhi”, adăugând alcool, până la o proporţie de 12%. Aşadar şi băuturile mongolezilor au la baza tot produsele lactate. Nu lipsesc, însă, băuturile clasice precum cafeaua, sau sucul de fructe.

Cel mai cunoscut desert mongolez este Boortsog —o gogoaşă mai tare, având consistenţa unui biscuite, prăjită în ulei şi servită alături de zahăr, unt sau miere. (Text: Agerpres, Foto: facebook.com/ Mongolia Travel, pinterest.com , Video: youtube.com)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *