Mp3

BUZĂU: Palatul “Lupescu” din Râmnicu Sărat

Palatul-fiscalRm-Sarat

Palatul “Lupescu” din Râmnicu Sărat este un monument istoric şi arhitectural, construit în stil neoromânesc, pragul său fiind trecut de personalităţi importante, cum ar fi regele Carol I sau Regina Maria.

Istoria modernă a Râmnicului Sărat este strâns legată de cea a familiei Lupescu, multe din momentele de răscruce ale râmnicenilor fiind asociate “neamului” Lupescu, o familie dârză care a dat României câteva generaţii de parlamentari şi a lăsat municipiului acest important monument.

La momentul Unirii Principatelor, alături de figura legendară a lui Moş Ion Roată, în Divanurile Ad-hoc s-a remarcat un ţăran din zona Râmnicului, Gheorghe Lupescu (1824-1882), originar din Grădiştea de Râmnicu Sărat, localitate aflată în plin Bărăgan. Pentru calităţile sale oratorice şi de bun organizator, ţăranii din fostul judeţ Râmnicu Sărat l-au ales reprezentantul lor în Divanul Ad-hoc din Ţara Românească. La cea de-a V-a şedinţă a Divanului, au fost aleşi preşedinţii celor cinci “clase” sociale. Lupescu, care se remarcase prin patriotism şi clarviziune, a fost ales de colegii săi de “stare socială” preşedinte al “clasei sătenilor”. Memorabilă a rămas şedinţa din 8 octombrie 1857, când s-a dezbătut forma finală a memoriului care a fost înaintat Puterilor Garante.

Gheorghiţă Lupescu, în numele său şi al altor patru deputaţi-ţărani, Ioan Roateş şi Marin Paraschivescu (Mehedinţi), Ion Voicu (Gorj) şi Ioan Tică din Muscel, a propus un amendament istoric. În Adunarea obştească a ţării ce urma să se constituie, sătenii urmau să aibă reprezentanţi de drept, pentru merite pe care le-au obţinut încă de pe vremea lui Ştefan cel Mare. A fost, de altfel, cel dintâi discurs al unui reprezentant al “clasei sătenilor” în Adunarea Ad-hoc. Gheorghiţă Lupescu, aducând argumente istorice, cerea ca pe viitor “să se statornicească lucrurile odată şi ţara să fie cu obştească adunare, tot ca în vremurile vechi, alcătuită din toate stările de oameni”.

casa-Lupescu

Deşi doleanţa ţăranului-deputat a rămas pe moment fără ecoul scontat, traiectoria socială a lui Gheorghiţă Lupescu a urcat vertiginos. În 1882, când a murit, fostul ţăran fruntaş din Grădiştea, agonisise câteva sute de hectare de teren şi se mutase la Râmnicu Sărat. Fiul său, Gheorghe, şi mai apoi nepotul, Ionel, au preluat tradiţia politică a familiei. Membrii familiei râmnicene s-au afirmat şi ca sprijinitori ai Coroanei regale. Vizitele familiei regale, în decurs de câteva decenii, l-au avut ca amfitrion, pe fiul deputatului de la 1857, cel care ceruse în fruntea ţării, împreună cu alţi clăcaşi, domnitori dintr-o familie regală a Europei.

Palatul Lupescu a fost construit în perioada 1888-1889 după un proiect al inginerului arhitect Anghel Saligny. Clădirea are 10 încăperi, iar în fiecare încăpere avea propriul său design, cu mobilier de epocă. “În acea perioadă, Anghel Saligny construia vechea gară din Râmnicu Sărat şi a fost cazat la boierul Gheorghiţă Lupescu în vechiul său conac. De aici a apărut se pare ideea unei clădiri în stil neoromânesc, împrumutând modelul palatelor din Franţa”, a explicat istoricul Alexandru Gaiţă de la Arhivele Naţionale Buzău.

Cu ocazia manevrelor militare din 1902, regele Carol şi principesa Maria, viitoarea regină Maria, au apreciat ospitalitatea râmnicenilor şi au lăudat gazdele din Râmnicu Sărat pentru frumuseţea acestui aşezământ. La acea dată, “Palatul Lupescu” era considerat una din “bijuteriile” arhitecturale ale ţării.

casa-Lupescu2

În 1916, Ionel Lupescu îşi va întrerupe studiile şi se va înscrie voluntar în Regimentul 9 Infanterie Râmnicu Sărat, distingându-se în luptele de la Doaga şi Mărăşeşti. A fost decorat cu medalia Virtutea Militară şi a primit distincţii asemănătoare din partea Franţei, Marii Britanii şi Poloniei. Deputat şi senator de Râmnicu Sărat în mai multe rânduri, după venirea comuniştilor la putere, acesta a fost acuzat că a organizat o organizaţie subversivă, Garda Fulger, în scopul răsturnării ordinii sociale, a fost închis şi a murit la închisoarea Jilava în anul 1952.

În 1937, anticipând probabil vremurile care se apropiau, boierul râmnicean şi-a donat ce mai mare parte a averii sale statului român. Împreună cu soţia sa Olga au adoptat o fetiţă, care va primi drept moştenire o altă parte a averii familiei.

“Palatul Lupescu” a făcut parte din donaţia către statul român, cu obligaţia ca noul proprietar “să îl ţină în bunăstare”.

După ce a primit mai multe destinaţii, cu puţin înainte de cel de-al doilea război mondial, casa familiei Lupescu a adăpostit “palatul fiscal”. Chiar dacă în timpul regimului comunist s-au subtilizat diverse “accesorii”, clădirea mai poartă însemnele pline de nobleţe ale timpului când a fost construită.

Clădirea aparţine în prezent Ministerului Finanţelor şi a găzduit, până în anul 1999, Trezoreria Râmnicu Sărat.

“Dorim să preluăm clădirea pentru a face aici un Muzeu de artă modernă, am făcut mai multe demersuri în acest sens, dar până în prezent fără nici un succes”, a declarat viceprimarul municipiului Râmnicu Sărat , Sorin Cârjan. (Text: Agerpres, Foto: wikimapia.org, turismistoric.ro)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *