Ziua Universală a Iei

ie-01

Ziua Universală a Iei este sărbătorită, începând cu anul 2013, la 24 iunie, odată cu sărbătoarea de Sânziene. Piesa principală a costumului popular românesc este cămaşa, termenul de ie fiind atribuit doar cămăşii femeieşti.

Cămaşa este croită în formă de cruce, dintr-o singură bucată de pânză şi cu o deschizătură în partea de sus.

 Iniţial, cămăşile erau confecţionate din pânză de in sau cânepă, iar mai târziu din mătase şi bumbac. Acesta din urmă era folosit ca urzeală pentru bătătura de in şi cânepă, mai ales în partea de nord a ţării, în timp ce în sud cămăşile erau mai frecvent ţesute cu borangic.

Faţa şi spatele cămăşii se numesc “stan”, iar partea inferioară “poale”. Stanul se confecţiona din două foi de pânză, iar mâneca din una. Sub braţ, cămaşa era prevăzută cu aşa numita “pavă”, care oferea comoditate în timpul mişcării.

Ia este, în fapt, o cămaşă tradiţională românească de sărbătoare, confecţionată din pânză albă, bumbac, in sau borangic şi împodobită cu mărgele şi broderii la mâneci şi la gât. Croiala este relativ simplă: un dreptunghi de pânză, tăiat rotund în jurul gâtului şi întărit cu şnur răsucit.

ie-02

Mânecile sunt, de cele mai multe ori, încreţite atât la umeri, cât şi la încheieturile mâinilor. Este un tip de cămaşă scurtă până la talie, spre deosebire de cămaşa anterioară, mai veche, ce îmbrăca întregul corp şi se purta dedesubtul hainelor pentru a apăra corpul de “vrăji şi pericole”. Tehnica decorării iei s-a transmis de la mamă la fiică, fapt care a conservat tradiţia şi gustul de la o generaţie la alta.

Motivele sunt stilizate, geometrice sau inspirate de natură. Se disting mai multe variante de bază în compoziţia decorului de pe mâneci: ie cu mâneci cu dungi verticale brodate (în râuri drepte), dungi oblice sau “ie cu stele”. Partea din faţă a cămăşii este şi ea bogat brodată, prin repetarea aceloraşi modele existente pe mâneci. Iile brodate cu “spic” făceau parte din costumul de nuntă din Moldova.

Culorile folosite la broderie erau în două – trei nuanţe cromatice, de regulă, dar se broda şi cu o singură culoare, de obicei negru. În timp, fineţea materialelor folosite, armonia cromatică, dar şi croiul pieselor de port românesc, ţesute, croite şi brodate în casă au fost apreciate de reginele României, Elisabeta şi Maria, dar şi de aristocraţia feminină a timpului, care au purtat cu mândrie costumul popular în diferite momente.

Pe de altă parte, ia a atras atenţia artiştilor, fiind imortalizată de pictorul francez Henri Matisse în mai multe tablouri, unul dintre ele – “La blouse roumaine” (1940) – fiind expus la Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris. Un alt pictor român de origine evreiască, Constantin Daniel Rosenthal, a imortalizat-o pe Maria Rosetti, în “România revoluţionară”, purtând atât ie, cât şi năframă. Ia românească apare şi în tablourile semnate de Camil Ressu, Ion Theodorescu-Sion, Francisc Şirato, Nicolae Tonitza, Dumitru Ghiaţă ş.a.

Ia românească a fost, deopotrivă, sursă de inspiraţie pentru creaţia vestimentară a unor celebri designeri precum Yves Saint Laurent, care a creat, în 1981, o întreagă colecţie intitulată “La blouse roumaine”, urmat Jean Paul Gaultier, Kenzo sau Tom Ford, care a reinterpretat ia din zona Sibiu, cu broderii negre specifice zonei, şi care a apărut în numărul american al revistei ”Vogue”, în martie 2012, purtată de cântăreaţa Adele.

ie-03

Apoi au fost Oscar de la Renta, Agatha Ruiz de la Prada, Anna Sui sau Philippe Guilet. Printre designerii români care s-au inspirat din portul românesc se numără Adrian Oianu, Dorin Negrău, Corina Vlădescu, Ingrid Vlasov ş.a.

Pe 17 mai 2013, Institutul Cultural Român din New York a inaugurat seria evenimentelor reunite sub genericul “La blouse roumaine”, prin care se dorea promovarea identităţii culturale româneşti în spaţiul nord-american şi care includea colaborări cu Muzeul Satului “Dimitrie Gusti”, Muzeul Ţăranului Român şi alte muzee etnografice din România, prin organizarea unor expoziţii şi simpozioane dedicate relaţiilor între artele tradiţionale româneşti, curentele de avangardă şi creaţiile artistice.

În acelaşi sens, comunitatea online “La Blouse Roumaine”, numărând peste 18.000 de membri, a propus ia – bluza tradiţională românească – ca brand de ţară şi a organizat, pe 24 iunie 2013, odată cu sărbătoarea de Sânziene, prima Zi Universală a Iei.

***

* Cămaşa cu altiţă – acest model de ie este cel mai des întâlnit în ţara noastră. Astfel o putem vedea în Bucovina, Moldova, Oltenia, Muntenia, zona Branului, Covasnei. Se caracterizează prin prezenţa constantă a unor câmpuri ornamentale: guler – piept şi mâneca cu mai multe zone, denumite altiţă (porţiunea de broderie care acoperă umărul), încreţul (o fâşie ornamentală în ton deschis, care urmează imediat după altiţă), râurile sau rândurile de pe mânecă (care acoperă drept sau oblic în fâşii mâneca) şi breţara.

* Cămaşa cu tăblie – eliminarea încreţului şi acoperirea mânecii cu un ornament bogat, fără pânză în desfăşurare, de la locul de unde începe altiţa pe umăr până în dreptul încheieturii mâinii, a dus la realizarea unui adevărat tip ornamental de ie, specific regiunii Hunedoarei, în zona Pădurenilor, în împrejurimile Aradului.

* Ia cu umăr – întâlnită în sudul Transilvaniei, zona Sibiului şi Făgăraşului. În locul altiţei există o fâşie îngustă ornamentală, care acoperă umărul, denumită umeraş sau umăr. O fâşie similară se observă în dreptul cotului, care se cheamă “pisti cot”. Ca un ultim element ornamental, pe mânecă există breţara. Gulerul iei (denumit obzincă) este cusut cu multă fineţe.

ie-04

* Ia cu ciocănele sau ia de Sălişte este o degenerare ornamentală şi stilistică a iei cu umăr, ornamentaţia policromă de pe guler, umăr, fâşia de “pisti cot” şi breţara devin monocrome, având culoarea neagră, înviorată de urme de roşu, galben, albastru sau fir de aur. Broderia, de asemenea, este înlocuită cu panglici negre cusute cu maşina, pe mânecă, piept.

* Cămaşa cu lăncez este întâlnită în sudul şi estul Transilvaniei, iar în secolul al XVIII-lea şi prin părţile Făgăraşului. Se caracterizează prin apariţia sub gulerul iei a unei fâşii ornamentale, ca un galon. Se întâlneşte în Valea Bistriţei, partea nordică a zonei Neamţ şi în Bucovina. Este de fapt o cămaşă cu volan, denumit fodore, a cărui încreţitură e acoperită cu un lăncez, identic cu cel de sub guler.

* Cămaşa cu chiept sau ciupag – pe întreaga zonă a încreţiturii pieptului se poate observa o bogată şi masivă ornamentaţie geometrică – broderie pe muchie.

* Cămaşa încărcată – pieptul şi umerii acestui tip de ie sunt acoperiţi în întregime de broderie, cu bumbac, mătase sau chiar mărgele.

* Cămaşa cu platcă se întâlneşte în Maramureş şi Bihor; prezintă un mod aparte al motivelor ornamentale, ce urmează linia de unire a foilor trupului cu platca. Se observă astfel două variante caracteristice, după varietatea ornamentaţiei: cămaşa de Oaş (predominând culoarea galbenă) şi cămaşa de Maramureş (predominând culoarea verde). Pentru ambele, ornamentul de pe umăr este din crăţele, un fel de fagure. (Text: Agerpres, Foto: styleisfresh.files.wordpress.com, agerpres.ro)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *