William Shakespeare: “Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oamenii-s actorii”

Shakespeare

William Shakespeare, dramaturg şi poet, este unul dintre cei mai mari scriitori ai literaturii de limbă engleză din toate timpurile.

Lucrările sale au supravieţuit peste veacuri, unele dintre ele fiind considerate cele mai strălucitoare opere scrise vreodată, fapt care se datorează măiestriei cu care dramaturgul a reuşit să surprindă cele mai profunde aspecte ale naturii umane. Piesele sale de teatru, traduse în aproape toate limbile vorbite, sunt şi în prezent jucate mai des decât ale oricărui alt dramaturg.

William Shakespeare s-a născut la Stratford-upon-Avon, o localitate de provincie, în familia unui om înstărit. Nu există, însă, documente cu privire la data exactă a naşterii, dar se ştie că a fost botezat acolo la 26 aprilie 1564. Pornind de la această informaţie, cea mai probabilă dată a naşterii este atribuită zilei de 23 aprilie 1564. A fost al treilea din cei opt copii ai familiei. Deşi nu există date certe despre prima sa perioadă de viaţă, majoritatea biografilor au căzut de acord asupra faptului că Shakespeare ar fi urmat şcoala King’s New School din Stratford, unde a studiat îndeosebi limbile clasice şi gramatica latină.



La vârsta de 18 ani, s-a căsătorit cu Anne Hathaway, în vârstă de 26 de ani, cu care a avut trei copii: Susanna şi gemenii Hamnet şi Judith. Hamnet a murit din cauze necunoscute la vârsta de 11 ani. După naşterea gemenilor, Shakespeare nu mai apare în documentele vremii timp de şapte ani, perioada cuprinsă între 1585 şi 1592 fiind numită de istorici — ”anii pierduţi” (the lost years) ai lui Shakespeare. Este menţionat, din nou, în 1592, ca făcând parte din “lumea teatrală” a Londrei, unde a început o carieră de succes ca actor, scriitor şi, mai târziu, co-proprietar al unei trupe de teatru, cunoscută sub numele ”The Lord Chamberlain’s Men” (Oamenii Lordului Șambelan). După moartea reginei Elisabeta I şi încoronarea lui James I (1603), noul monarh a adoptat trupa, care a devenit cunoscută sub numele ”The King’s Men” (Oamenii Regelui). Diverse documente ale vremii dovedesc că Shakespeare devenise o persoană destul de importantă în această perioadă, descurcându-se suficient de bine pentru a putea cumpăra o proprietate în Londra şi o a doua casă în Stratford.

În 1599, ”Oamenii Lordului Șambelan” şi-a construit propriul teatru, ”The Globe”, unul dintre cele mai mari de la acea vreme. Veniturile realizate din reprezentaţiile teatrului au constituit principala sursă de venit a dramaturgului. Majoritatea pieselor lui Shakespeare au fost montate pe scena Teatrului Globe, a cărui deviză era “Totus mundus agit histrionem”. Ea reprezenta traducerea în limba latină a unei replici celebre din piesa “Cum vă place”: “Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oamenii-s actorii”.

William Shakespeare şi-a început activitatea dramatică din primii ani de muncă în teatru. Pentru început, a prelucrat piesele altor autori, dându-le o structură nouă şi o profunzime de gândire. Apoi, a trecut la creaţia originală. Activitatea sa de dramaturg s-a desfăşurat de-a lungul a 22 de ani, totalizând 37 de piese, 154 de sonete, două poeme narative şi multe poezii.

Se crede că majoritatea operei a scris-o între 1585 şi 1613, deşi nu există date exacte privind cronologia pieselor de teatru. Unele dintre acestea sunt considerate cele mai strălucite opere scrise vreodată în literatura universală, Shakespeare surprinzând, în lucrările sale, cele mai intime şi profunde aspecte ale naturii umane. O caracteristică a stilului lui Shakespeare constă în inventarea a mii de cuvinte, deseori combinând cuvinte de origine latină, franceză şi engleză.

În 1593 şi 1594, când teatrele au fost închise din cauza ciumei, Shakespeare a publicat primele două poeme narative pe teme erotice, ”Venus şi Adonis” şi ”Violul Lucreţiei”.

Piesele lui de început au fost în majoritate comedii: ”Visul unei nopţi de vară” (A Midsummer Night’s Dream), ”Neguţătorul din Veneţia” (Merchant of Venice), ”Mult zgomot pentru nimic” (Much Ado About Nothing), ”Cum vă place” (As You Like It), ”A douăsprezecea noapte” (Twelfth Night) şi drame istorice: ”Richard al II-lea”, ”Richard al III-lea”, primele trei părţi din ”Henry al VI-lea” şi ”Henry al V-lea”, care prezintă consecinţele destructive ale unor conducători slabi sau corupţi. Alte piese scrise probabil înainte de 1600 includ: ”Titus Andronicus”, ”Comedia erorilor” (The Comedy of Errors), ”Îmblânzirea scorpiei” (The Taming of the Shrew), ”Doi tineri din Verona” (The Two Gentlemen of Verona) şi tragedia ”Romeo şi Julieta”. Piesele din prima perioadă de creaţie au fost influenţate de scrierile altor dramaturgi elisabetani, în special Thomas Kyd şi Christopher Marlowe.

După 1600, a scris îndeosebi tragedii: ”Hamlet”, ”Regele Lear”, ”Othello” şi ”Macbeth”, considerate unele dintre cele mai strălucite lucrări în limba engleză. Personajele sale reprezintă tipologii umane universale. Din cauza asemănării numelui fiului său, Hamnet, care a murit în 1596, cu cel al personajului Hamlet, unii critici literari bănuiesc că moartea acestuia a reprezentat imboldul pentru crearea tragicei poveşti a prinţului Danemarcei, ”Hamlet”, piesă în care Shakespeare prezintă trădarea, incestul şi decăderea morală.

În ultima perioadă, William Shakespeare a scris o serie de tragicomedii, printre care: ”Cymbeline”, ”Poveste de iarnă” (The Winter’s Tale) şi ”Furtuna” (The Tempest). Deşi sunt prezentate pe un ton mult mai grav decât cel al comediilor, acestea nu au un final tragic, încheindu-se prin reconciliere şi iertare.

În 1609, şi-a publicat sonetele, majoritatea fiind poezii de dragoste, prezentate în două serii contrastante: unele sunt închinate unui tânăr, iar celelalte unei doamne. Criticii le consideră o meditaţie profundă la natura iubirii, la pasiune, procreare, moarte şi timp. Nu se ştie sigur când au fost scrise sonetele, dar se pare că autorul le-ar fi scris de-a lungul carierei, pentru un public privat.

Se pare că, în jurul anului 1613, William Shakespeare s-ar fi retras la Stratford, unde a murit trei ani mai târziu, la 23 aprilie 1616.

Multe dintre piesele sale de teatru au fost publicate încă din timpul vieţii. În 1623, doi dintre colegii săi de teatru au publicat ediţia princeps a pieselor lui Shakespeare, ”The First Folio”, care le include pe toate, în afară de două dintre piesele de teatru, acestea fiind abia ulterior recunoscute ca aparţinând dramaturgului.

Shakespeare a fost un poet şi un dramaturg respectat la vremea lui, dar reputaţia lui a ajuns la prestigiul de care se bucură astăzi abia în secolul al XIX-lea. A început să fie apreciat în perioada romantismului, respectiv la sfârşitul secolului al XVIII-Iea şi începutul secolului al XIX-lea şi, mai mult, în perioada victoriană (1837-1901). Piesele sale sunt permanent studiate, jucate şi reinterpretate în diverse contexte culturale şi politice în întreaga lume. Este deseori considerat poetul naţional al Angliei şi numit ”Poetul din Avon” (”Bard of Avon”) sau “Lebăda de pe Avon” (“The Swan of Avon”). Shakespeare este o figură emblematică a dramaturgiei universale, piesele sale de teatru fiind jucate mai des decât ale oricărui alt dramaturg.

La aproximativ 150 de ani la moartea sa, au început să apară îndoieli cu privire la calitatea de autor a lui Shakespeare, operele sale fiind atribuite altor scriitori ai vremii, cum ar fi Francis Bacon, Christopher Marlowe sau Edward de Vere. Aceste păreri se datorează faptului că nu există prea multe dovezi scrise despre evoluţia sa. Există doar înregistrarea de la biserica din oraşul natal, prin care se atestă faptul că acolo a fost botezat copilul William Shakespeare, dar în aceste documente nu apare nicio menţiune referitoare la evoluţia sa ulterioară ca actor sau ca dramaturg.

Alţi sceptici pun la îndoială faptul că o persoană cu o pregătire destul de modestă ar fi putut crea o astfel de operă literară, cu personaje atât de complexe. Cu toate acestea, majoritatea criticilor care au studiat opera lui Shakespeare au adus argumente solide în favoarea dramaturgului, demontând toate aceste suspiciuni. Ei susţin că şcoala pe care a urmat-o oferea o pregătire solidă în domeniul literaturii. De asemenea, există documente prin care criticii literari de la acea vreme menţionau numele lui Shakespeare ca autor al pieselor ”Doi tineri din Verona” (The Two Gentlemen of Verona), ”Comedia erorilor” (The Comedy of Errors) şi ”Regele Ioan” (King John). De asemenea, există înregistrări scrise de la Curtea Regală, care confirmă faptul că Shakespeare era membru al trupei de teatru Oamenii Lordului Șambelan şi că unele dintre piesele sale au fost jucate la Palat.

Opera lui Shakespeare a exercitat o puternică influenţă şi asupra scriitorilor români. De asemenea, dramele sale au fost montate de mari regizori români, printre care Liviu Ciulei, Alexandru Darie, Radu Afrim, Cătălina Buzoianu, Ion Sapdaru, Vlad Mugur sau Beatrice Rancea.

Opera lui Shakespeare a apărut în repertoriul teatrului românesc la mijlocul secolului al XVIII-lea şi a reprezentat, pentru fruntaşii mişcării paşoptiste, o culme a creaţiei romantice în forma ei cea mai reprezentativă. Receptarea operei marelui dramaturg a adăugat un plus de prestigiu culturii noastre la nivel european. ”Hamlet”, tradus în 1855, de P. Economu, în proză (‘Hamlet, Principele Danemarcei’, dramă în cinci acte şi opt părţi), a fost interpretat pentru prima oară pe scena Teatrului cel Mare din Bucureşti, în stagiunea 1860-1861. Prima reprezentaţie a avut loc la 21 iulie 1861, avându-l în rolul principal pe Mihail Pascaly, primul actor român care l-a întruchipat pe Hamlet.

Pentru acest rol, actorul a făcut studii de dicţie, de disciplinare a glasului şi a încercat marele exerciţiu de temperare a patosului în care era învăţat să se dezlănţuie, el fiind prin excelenţă un actor de melodramă. Reprezentaţia a fost socotită un eveniment cultural, iar piesa — o culme a creaţiei dramatice universale.

Una dintre cele mai importante manifestări culturale organizate în ţara noastră în memoria marelui dramaturg este Festivalul Internaţional Shakespeare, ajuns anul acesta la cea de-a X-a ediţie.

Celebrul festival a luat naştere în 1994, la iniţiativa directorului Teatrului ”Marin Sorescu” din Craiova, Emil Boroghină. După participarea Teatrului Naţional din Craiova la Festivalul Internaţional de la Edinburgh, din 1991, cu spectacolul ”Ubu Rex cu scene din Macbeth”, în regia lui Silviu Purcărete, unde a obţinut două distincţii de mare strălucire, Naţionalul craiovean a început să primească şi alte invitaţii.

La primul turneu, la Festivalul Theaterformen ’91 de la Braunschweig, un festival selectiv cu spectacole semnate de Lev Dodin, Andrej Waida, George Tabori şi Silviu Purcărete, lui Emil Boroghină i-a venit ideea organizării unui festival internaţional, considerând că Teatrul din Craiova trebuie să fie nu numai exportator de spectacole, ci şi importator şi organizator al unei manifestări teatrale de care oraşul şi România să-şi lege numele. Cu ocazia unui alt festival de prestigiu inspirat de numele şi de opera lui Shakespeare, de la Tokyo, la care Teatrul ”Marin Sorescu” a participat cu ”Titus Andronicus”, şi la încurajările regretatului critic teatral Valentin Silvestru, în ziua de 6 mai 1992, în capitala japoneză, Emil Boroghină a anunţat intenţia organizării, în România, a Festivalului Shakespeare de la Craiova.

Prima ediţie a acestui festival a avut loc în 1994. A fost creat iniţial pentru Craiova, sub titulatura ”Craiova Shakespeare Festival” şi s-a desfăşurat în acest format din trei în trei ani, până în anul 2006. Din 2006, manifestarea are loc o dată la doi ani, având două locuri de desfăşurare, Bucureşti şi Craiova, dar începând cu ediţia din anul 2014, organizatorii au manifestat intenţia de a susţine cel puţin câte un spectacol dintre cele jucate la Craiova şi în oraşele din judeţele Olteniei, notează site-ul oficial al Teatrului ”Marin Sorescu” din Craiova, www.tncms.ro.

În perioada 2-5 martie 2010, la Gdansk, în Polonia, a avut loc reuniunea directorilor unor cunoscute Festivaluri Shakespeare din Europa, prilej cu care au fost semnate documentele înfiinţării Reţelei Europene a Festivalurilor Shakespeare. Membrii fondatori ai acestei reţele sunt: Festivalul Internaţional Shakespeare din România, Teatrul Naţional ”Marin Sorescu”; Festivalul Shakespeare de la Gyula, Ungaria; Festivalul Shakespeare de la Gdansk, Polonia; Festivalul Shakespeare de la Neuss, Germania şi Festivalul Shakespeare de la Bath, Anglia. Obiectivele acestei reţele sunt multiple, pornind de la informarea reciprocă şi până la proiecte colective, coproducţii şi alte activităţi comune, pentru promovarea unor spectacole shakespeariene la nivel internaţional.

Principalii organizatori ai Festivalul Internaţional Shakespeare sunt Teatrul Naţional ”Marin Sorescu” şi Fundaţia ”William Shakespeare”, prezidată de Emil Boroghină, cel care este şi directorul fondator al festivalului. Între 1988 şi 2000, Emil Boroghină a fost director al Naţionalului craiovean. La Bucureşti, festivalul se desfăşoară în colaborare cu Centrul de proiecte culturale ArCuB al Primăriei Municipiului Bucureşti şi cu Institutul Cultural Român.




Ajuns la cea de-a X-a ediţie, Festivalul Internaţional Shakespeare se desfăşoară în 2016 în perioada 14-23 aprilie, la Craiova, Bucureşti, Târgu Jiu, Râmnicu Vâlcea şi Drobeta-Turnu Severin. Ediţia din acest an, care marchează şi 400 de ani de la moartea dramaturgului, se desfăşoară sub genericul ”Shakespeare pentru eternitate”, înscriindu-se într-o serie ce a debutat în anul 2012, sub deviza ”Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oamenii-s actorii” şi care a continuat în anul 2014, cu tema ”Shakespeare al tuturor”. Ediţia precedentă, cea din anul 2014, a fost dedicată aniversării a 450 de ani de la naşterea marelui dramaturg, dar a marcat şi 20 de ani de la debutul festivalului.

La ceremonia de deschidere din 2016, care a avut loc la 14 aprilie, directorul festivalului, Emil Boroghină, a afirmat că manifestarea a crescut de la o ediţie la alta, remarcând că această a X-a ediţie are loc chiar în anul în care întreaga lume marchează 400 de ani de la moartea dramaturgului.

“Suntem bucuroşi că acest festival figurează în rândul marilor manifestări europene şi mondiale dedicate marelui Will. Obiectivul acestui festival a fost de a invita în România cei mai mari regizori ai lumii şi cred că am reuşit să-l realizăm. Dincolo de aceasta, organizăm sesiuni ştiinţifice excepţionale în colaborare cu Asociaţia Internaţională a Criticilor de Teatru şi Asociaţia de Cercetare Europeană “Shakespeare”. Sperăm să producem şi de această dată iubitorilor de teatru mari bucurii”, a spus Boroghină. (Text: Agerpres, Foto: charlielovett.com, Video: youtube.com)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *