Virginia Woolf, scriitoare şi critic literar, considerată una dintre cele mai mari romanciere ale secolului al XX-lea, este unul dintre reprezentanţii de seamă ai curentului modernist, purtând romanul de la realismul bazat pe detaliul exterior către străfundurile conştiinţei umane.
Adeline Virginia Stephen s-a născut la 25 ianuarie 1882, la Londra, fiind fiica lui Leslie Stephen, istoric şi scriitor, primul editor al Dictionary of National Biography, lucrare ce avea să o inspire ulterior, în biografiile experimentale. Mama sa, Julia Prinsep Stephen, se născuse în India şi servise drept model pentru pictori pre-rafaeliţi. Ambii părinţi fuseseră căsătoriţi înainte, tatăl având din prima căsătorie o fiică, iar mama – trei copii. Din această a doua căsătorie a părinţilor au rezultat alţi patru copii, iar toţi cei opt fraţi locuiau împreună, în districtul londonez Kensington, potrivit virginiawoolfsociety.co.uk.
Doi dintre fraţii ei au fost trimişi la şcoală, desăvârşindu-şi studiile la Universitatea Cambridge, unde unul dintre ei, Thoby, s-a împrietenit cu Leonard Woolf, Clive Bell, Saxon Sydney-Turner, Lytton Strachey şi Maynard Keynes, cei care au reprezentat nucleul grupului Bloomsbury, o societate informală de artişti, scriitori şi filosofi din Anglia, care au trăit şi au lucrat în zona Bloomsbury din centrul Londrei.
Fetele, însă, au învăţat acasă, dar au avut privilegiul de a avea acces la impresionanta bibliotecă victoriană a familiei. Mai mult decât atât, din cercul de prieteni ai părinţilor făceau parte numeroşi oameni de cultură ai vremii, printre aceştia numărându-se romancieri, filosofi sau critici literari. Virginia Woolf a avut, astfel, şansa de a aprecia şi chiar de a experimenta arta scrisului încă de la o vârstă fragedă.
Până în anul 1895, Virginia îşi petrecea vacanţele de vară într-un orăşel pe malul mării, St Ives, situat în Cornwall, într-o casă ce purta numele Talland House, iar acest loc a jucat un rol important în imaginaţia viitoarei scriitoare. În majoritatea romanelor sale, acţiunea se petrecea la Londra şi la St Ives. Mai mult decât atât, scriitoare avea să descrie orăşelul St Ives cu multă căldură, în memoriile sale, dar şi în romanul ”To the Lighthouse” (1927).
Virginia Woolf a fost un copil vesel şi plin de viaţă. A înfiinţat chiar un ziar al familiei, Hyde Park Gate News, în care nota toate anecdotele familiei. Lucrurile s-au schimbat, însă, la vârsta de şase ani, când a fost abuzată de unul dintre fraţii săi vitregi, iar câţiva ani mai târziu, hărţuită de un altul.
În 1895, îşi pierde mama, decedată subit, iar tânăra Virginia suferă prima cădere nervoasă. Sora sa vitregă, Stella, a preluat de atunci atribuţiile mamei, ocupându-se de toate treburile casei. Stella s-a căsătorit în 1897, dar şi ea a murit subit, la întoarcerea din luna de miere. Sarcinile casei au revenit atunci unei alte surori, Vanessa.
Cu toate traumele prin care a trecut, Woolf a reuşit să urmeze cursuri de germană, greacă şi latină la King’s College din Londra. În cei patru ani pe care i-a petrecut aici, a intrat în contact cu reprezentantele feminismului radical.
În 1904, Virginia îşi pierde şi tatăl şi suferă o nouă cădere nervoasă, necesitând, din nou, spitalizare. Cam în aceeaşi perioadă, sora ei, Vanessa, împreună cu fratele Adrian au vândut casa din Hyde Park Gate, cumpărând o alta în Gordon Square, casele de aici devenind, ulterior, locul de naştere al grupului Bloomsbury.
Din 1905, Virginia Woolf a început să scrie, timp de câţiva ani, recenzii pentru suplimentul literar al publicaţiei Times, dar un an mai târziu, avea să sufere o nouă pierdere grea. După o călătorie în Grecia, fratele său, Thoby, a murit. Înainte de a muri, Thoby iniţiase aşa-numitele ”serate de joi de la Bloomsbury”, la care se reuneau prietenii care împărtăşeau aceleaşi pasiuni artistice, întâlniri care au fost continuate, apoi, de către Vanessa şi, ulterior, de Virginia şi de fratele lor, Adrian.
Aici, Virginia i-a cunoscut pe membrii grupului Bloomsbury, printre care şi pe scriitorul Leonard Woolf, cu care s-a căsătorit, în 1912, şi care avea să-i fie alături întreaga viaţă. Vanessa se căsătorise şi ea, cu câţiva ani înainte, tot cu un reprezentant al aceluiaşi cerc literar, Clive Bell.
Virginia Woolf a înfiinţat, alături de soţul său, o editură, Hogarth Press, unde, pe lângă propriile opere, apar volume de T.S. Eliot, Katherine Mansfield, E.M. Forster, iar mai târziu cărţile lui Freud, potrivit site-ului humanitas.ro. Cei doi soţi au continuat să-şi imprime singuri lucrările până în 1932.
Încă dinainte de a se căsători, mai exact din anul 1908, Virginia Woolf începuse să lucreze la primul său roman, denumit iniţial ”Melymbrosia”. L-a definitivat în 1913, dar din cauza unei noi căderi nervoase ce a survenit imediat după căsătorie, nu l-a putut publica până în 1915, când a apărut sub titlul de ”Călătorie în larg” (The Voyage Out). Imediat după publicarea primului roman, a început să lucreze la cel de-al doilea, ”Noapte şi zi” (Night and Day), care a apărut în 1919. Primele ei opere erau convenţionale, folosind metodele tradiţionale, dar, începând cu ”Camera lui Jacob” (1922), ”Doamna Dalloway” (1925), ”Spre far” (1927) şi ”Valurile” (1931), autoarea devine din ce în ce mai inovativă, ultimele trei fiind şi romanele care au consacrat-o printre scriitorii de primă mărime ai modernismului. Romanul ”Doamna Dalloway” a fost şi ecranizat, dar a reprezentat şi subiectul romanului (scris de Michael Cunningham) şi al filmului ”The Hours” (2002).
Virginia Woolf a adus inovaţii semnificative în discursul literar, remarcându-se prin folosirea tehnicii monologului interior şi a reprezentării fluxului conştiinţei (stream of consciousness). Ea abordează, în scrierile sale, problematica timpului şi a memoriei, nu pune accentul pe intrigă, ci dezvoltă tehnica fluxului de conştiinţă, dobândită prin impresii subiective diferite, aparţinând unor persoane diferite, în faze temporale diferite.
În ”Valurile”, scriitoarea urmăreşte vieţile a şase personaje, din copilărie şi până la bătrâneţe, dar, aşa cum scria Louis Kronnenberg, în publicaţia ”The New York Times”, Virginia Woolf nu se concentra pe oameni, ci pe ”simbolurile poetice ale vieţii în dinamica anotimpurilor, a zilei şi nopţii, a pâinii şi vinului, a naşterii şi morţii, precum şi a schimbării”, menţionează autoarea Daniela Popescu, într-un articol publicat pe site-ul confluente.ro.
Tema recurentă a romanelor sale, ”dinamismul clipei”, se regăseşte şi în ”Doamna Dalloway”, unde viaţa personajelor se desfăşoară pe parcursul unei singure zile, dar şi în ”Orlando” (1928), unde un singur personaj traversează mai multe secole. Proza autoarei este simbolică, plină de imagini vizuale. Totodată, Virginia Woolf a influenţat reconsiderarea rolului femeii — scriitor în viaţa artistică.
În 1929, i-a apărut volumul de eseuri cu tematică feministă, ”O cameră separată” (A Room of One’s Own), iar în 1937, a publicat romanul ”Anii” (The Years).
Virginia Woolf era invitată să ţină discursuri la colegii şi universităţi, devenind, în anii ’20, un intelectual respectat şi o scriitoare apreciată. Stilul său era, de asemenea, remarcat în domeniul criticii literare şi al eseisticii. Cu tot acest succes de care se bucura, Woolf continua, însă, să traverseze lungi perioade de depresie. Un factor suplimentar de tensiune o reprezenta pericolul în care se afla soţul său, Leonard, care, fiind evreu, risca în orice clipă să fie ridicat de nazişti.
Pe 28 martie 1941, după finalizarea romanului ”Între acte” (Between the Acts), Virginia Woolf a plecat de acasă, şi-a umplut buzunarele cu pietre şi s-a aruncat în apele râului Ouse. A fost găsită de către autorităţi trei săptămâni mai târziu.
Cu toate că popularitatea i-a scăzut după cel de-al Doilea Război Mondial, numele Virginiei Woolf a revenit în rândul marilor romancieri, odată cu mişcarea feministă din anii ’70. Este una dintre personalităţile de marcă ale literaturii, stilul său inovator inspirând generaţii întregi de scriitori. (Text: Agerpres, Foto: citatcelebru.ro, listupon.com, Video: youtube.com)
