Mă străduiesc să înot către ţărm.
Peştii ispitelor se-agaţă de mine
ca semnele de-ntrebare…
Mă opresc când şi când,
prinsă în balonul de săpun al vreunui gând,
cred că mă-nalţ şi iar mă scufund.
Ideal e să plonjez în prezent, ştiu…
Trebuie doar… să fiu…
Am nevoie de-o ancoră… poate inima ta?
Doar aşa, conectată prin iubire la viaţă,
Voi putea respira.
Autor: Luminiţa Luca