VERSURILE ZILEI: Sufletul meu

cu braţe nesfârşite de vânt,
ar vrea să zboare deasupra cuvintelor
peste cer şi pământ, peste lumile lui
unde umbrele nasc tăceri fară gând.
într-un zbor frânt, aripi îmi legi,
de pe buze-mi culegi azi mai mult ca ieri
săruturi uitate in clipe deşarte.
un geamăt străbate o şoaptă,
o dorinţă căzută din pieptul meu gol
ca şi când moartea uitării
şi-a găsit nesfârşirea în lacrima zării.
te verşi ca marea cea mare,
cu toate izvoarele din ea mă îneci,
în atâta candoare, în atâta lumină,
de-atâtea dureri mă dezlegi.
ca floarea neculeasă te-aştept
noaptea sub cer, eu şi visele mele
şi vii cu toate pădurile, cu toate aromele,
parcă ştii că eu doar pe tine iubire,
te doresc şi te chem…

Autor: Ana Mariana



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *