VERSURILE ZILEI: Sinuciderea unui anonim

S-a sinucis un anonim!…
Un “fapt divers”, şi-atâta tot…
Căci anonimii, precum ştim,
Nu fac nici ei decât ce pot –Unii pleacă,
Alţii vin…
Un anonim pe lume mai puţin,
Un mort mai mult în cimitir,
Şi bietul om a fost scutit de bir!…

S-a sinucis un anonim…
S-a sinucis, după cât ştim,
Într-o mansardă la hotel –
Hotel modern, cu ascensor,
Ca mortul să coboare-n stradă mai uşor!…
S-a sinucis fiindcă iubea
Pe cineva…
Pe cine?…
Nu se poate spune…
O anonimă ca şi el,
Pe care-a vrut să se răzbune,
Probabil, fiindcă-l înşela…
Sau, poate… numai bănuia,
Căci fapta n-a fost confirmată
Nici chiar de anonima arestată,
Interogată,
Judecată,
Şi… achitată!…

S-a sinucis un anonim!…
Şi-atâta tot!…
Povestea lui,
Povestea capetelor cu cucui,
Povestea noastră,-a tuturor,
Povestea anonimilor!…

S-a sinucis un anonim!….
Dar, lucrul nemaipomenit,
Cadavrul lui a dispărut
Ca o comentă-n infinit,
Şi n-a mai apărut,
Aşa c-anunţul mortuar
N-a mai ieşit nici el de sub tipar…
Şi-a doua zi gazetele n-au scris
Nici un cuvânt de bietul sinucis!…

Doar mai târziu, când s-a aflat
Anume ce s-a întâmplat,
Întreaga presă s-a cutremurat!…
Acum, se ştie-n mod precis
Că anonimul sinucis
De anonima lui a fost furat
De teamă să n-o facă de ruşine
Când în oraş s-ar fi aflat
Exact ce-a fost:
O anonimă care-ncepe bine
Şi-un anonim care sfârşeşte prost!…

Deci anonima cu pricina,
Voind să-şi ispăşească vina,
L-a dus la ea acasă pe furiş,
Şi-n toiul nopţii l-a-ngropat
Într-un alcov frumos şi parfumat,
În care alţi trei sinucişi –
La fel, tustrei, tot pentru ea –
Îl aşteptau pe-al patrulea…
Ba poate chiar pe-al cincilea…
Şi-al şaselea…
Şi-al şaptelea…
Şi-al optulea…
Et caetera…
Et caetera…

Şi-abia atunci gazetele au scris
Un necrolog cu litere aldine,
Şi-au scris solemn
Şi grav,
Ca să se ştie
De orişicine
Că anonimul sinucis
N-a fost decât o biată jucărie,
Căzută-n gheara altei jucării…
Sau, dacă vreţi,
Doi diavoli de copii,
Copii precoci –
O fată
Şi-un băiat –
Ce-au încercat
Să iasă din anonimat
Prin acest “fapt divers” adevărat…
Dar care, vai!… n-a existat
Decât în fantezia mea
Şi-a celor care-mi vor ierta
Curajul de-a-i fi convertit
Să mă citească până la sfârşit!…

Autor: Ion Minulescu



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *