VERSURILE ZILEI: Scrisoare

Atât de frumos m-ai crescut
Departe de tentaţii,
Mi-ai oferit tot ce-ai avut.
Să-i devansez pe toţi ai vrut,
Să fug de cei ce s-au vândut –
Stigmaţii!
M-ai vrut puternică!
Şi-ai pus curaj într-o copilă;
Aşa eram atunci…
Şi n-a fost timp de somn,
De linişte ori milă,
Şi nici de vorbe dulci.
Cu-atâta siguranţă
Şi erijat adesea-n omul dur,
M-ai vrut perfectă
Şi-ai căutat în orice faptă
Un cusur.
M-ai îmbrăcat în dragoste,
Ce-i drept… tăcută;
La rându-mi, oferind şi eu
Tot o iubire mută.

Mai ştiu că am nesocotit
În multe rânduri
Atâtea sfaturi
Transformate-n gânduri
Ce au muşcat cu poftă
Din somnul meu de noapte,
Dar nu ai vrut cuvinte,
Ai vrut fapte.
Iar zestrea de şoapte mieroase,
De teamă să nu sufăr,
Ai pus-o la păstrare
Într-un cufăr.
Dar hai să ne-ndulcim!
E timpul s-aduci cheia,
Căci nu mai sunt copila –
Sunt femeia!
Şi am gustat din plin pelinul;
Acum, mi-am împlinit destinul!

Autor: Elena Dobrea



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *