VERSURILE ZILEI: Scrisoare pentru maestru

Maestre Păunescu,

scrisoare Îţi scriu de pe pământ,
Distanţa nu-i prea mare,
La Bellu, adie câte un vânt
ce seamănă chemare.
Revine iarna-n câmpuri,
Omătul pe îndelete,
De patru anotimpuri
te ninge peste plete.

La noi, nicio schimbare,
E luptă pe buget,
În stradă-i zarvă mare
Revoltă-n desuet.

Nu avem nicio reacţie,
Simţim efectul greu,
când spune tot românul
“eu vreau guvernul meu”.

Guvern de birocraţi,
Miniştrii sunt coloşi,
Săracii nu-s bogaţi,
O ţară de zeloşi.

Maestre, mulţimea te regretă,
Şi-a stors din lacrimi girul,
Plecarea ta discretă
ne-a răvăşit destinul.

Tristeţea se îneacă în noroi,
Îţi scriu real, deşi tardiv,
Ne ard copii la “Timpuri Noi”
E jale mare jos la “Colectiv”.

Se mişcă totul în reluare,
Ne moare soră, lângă fraţi,
Valorile nu au valoare
dar suntem iarăşi democraţi.

Ne regăsim în scrierile tale,
Din versuri pare c-ai ştiut,
se iau decizii personale
şi suntem încă la-nceput!

Se ceartă lumea pe avere,
De spirit nimeni nu mai ştie,
Ne salutăm fără plăcere
iar zâmbetul e simplă curtoazie.

La noi, puterea a apus,
Suntem la masă cu bogaţi,
Gradul de absorţie e redus,
Europenii-s divizaţi.

Ce mai e nou la înălţime?
Ţi-e dor de plebiscitul tău?
De stadioane arhipline
în vremuri tulburi, de “flăcău”?

Aţi pus cenaclul pe picioare?
Sunteţi acum poeţi destui,
Cu CV Tudor, fraţi de stare
Deschideţi scena veacului.

Ştiu, pe Eminescu l-ai iubit !
Îngenunchiez !… nu uit că voi
Păstraţi în versul reunit
Credinţa unui neam de soi.

Să ne păstrăm tot ce-am avut,
Ieşiţi cu jertfe din simbrie,
Din pâinea marelui trecut
să nu uităm nicio felie.

Ne-a recitat şi fiul tău,
Ca un demers cochet,
Citim şi recitim mereu
Din marele poet… Adrian Păunescu.

Autor: Gabriel Stănciulescu



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *