VERSURILE ZILEI: Pasărea de la fereastră

Ea, pasărea
stătea la fereastra mea.
Eu, o priveam,
încet – fără să o sperii.
Ea, parcă mă întrebă:
Tu, ce mai faci?
Eu, i-am răspuns din gândiri,
şi din priviri:
“Sunt bine, mi-era dor de tine!”.
Apoi, i-am făcut o fotografie.
Ea nu s-a speriat,
deci, nu a zburat.
A continuat a mă privi
ca şi cum
ne citeam reciproc gândurile.
Ea, a continuat să mă privească.
Apoi, mi-a ciripit uşor, cu dor:
“Sunt un mesager al soarelui,
am poposit pe marginea pragului
să-ţi dezmierd în clipă
cu-a ochiului aripă
pleoapele ochilor tăi
căci ştiu ce le-au făcut cei răi!”
Apoi, uşor, pasărea cu dorul
şi-a luat iar zborul.

Autor: Angela Ciuraru



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *