VERSURILE ZILEI: O altă poezie fără sens

Când viaţa divide la doi tot ceea ce avem,
Căutăm cu disperare chimia care devine iubire
Ne amestecăm printre rânduri şi sperăm
Să găsim cealaltă jumătate.

Depresia nu se împarte la doi, rămâne în fiecare
Si când iubirea moare, nu mai rămâne nimic…
Devii gol asemenea unui copac în plină toamnă,
Se scutură visele şi se pierd în vânt, se duc iluziile în stoluri.

Rămâne doar amăgirea, speranţa infimă că va veni primăvara.
Dar ce e primăvara când sufletul ţi-e pustiit de iarnă?
Când viaţa divide la infint tot ce am avut odată,
Realizezi că în interior e vid…

Autor: Katherina Andrescu



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *