VERSURILE ZILEI: Nu am nimic să-ţi iert

Ai dus cu tine verdele ce l-am iubit
Când paşii tăi spre mine s-au grăbit
În tine mustesc amintirile. Să te cert?
Toamnă, nu am nimic să-ţi iert!

În roadele tale îmi clocotesc trăirile
Stau aşezate azi în hambarele inimii
Cu ele îmi hrănesc foamea adâncimii
Oprindu-i vulcanului, pornirile.

Ce ai putea să-mi ierţi, tu, toamnă,
Că mi-au căzut frunze pe geană
Că pletele de la atâta soare s-au înroşit
Că prin multe ploi şi noroi eu am păşit?

Când frunzele se scaldă prin al tău timp
De-ai şti cât te iubesc ca anotimp!
Cum îşi schimbă culorile după stare
Zvâcneşte viaţă-n ele, adevărată încântare.

Autor: Anca Horj



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *