VERSURILE ZILEI: Noapte de ianuarie

Îngheţat mi-e sufletul de nepăsare,
Mâinile îmi strâng în pumni,
Agonia nopţii piere-n fum,
Adormind nelinişti interioare.

S-a-ncătuşat şi cugetul în ger,
Asmute gândul la visare,
Damnabil a rămâne-un oarecare,
Într-un infern de vise viager.

Golit de patimă şi doruri,
Mi-e trupul nins de-atâtea ierni,
Ascunde râvna de a fi eterni,
În veşnice, tăcute zboruri.

Nămeţi se înalţă-n drumul sorţii,
Cumplită e corvoada unui trist destin,
Se cântă fals în note de festin,
Amăgitor, dezvăluind zăvorul porţii.

Cu degetele încă încleştate,
Mai strâng zăpada încercând,
Potecă să îmi fac, mascând,
Trecerea vremii-n ambiguitate…

Autor: Mirela Stancu



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *