VERSURILE ZILEI: Nesfârşire

Acoperă-mi, iubito, cu palmele tot părul,
E prea aproape cerul în care rătăcim,
Mai zi-mi minciuni de parcă am şti tot adevărul,
Avem destule vreascuri, tăceri destule ştim.

Mai povesteşte-mi, dragă, ce faci când eşti plecată,
De când dispari întruna, de când ne-ndrăgostim?
De-atunci de când în vene ţi-ai pus, de frică, apă,
Iar mie focul veşnic – să nu ne mai răcim!

Mai pune nişte iarbă peste jăratec, dragă,
Şi stai mai lângă umbră, cum stai de obicei,
Pe jumătate iarnă, pe jumătate vară,
Trosnesc priviri în sobă şi cad pe noi scântei.

E cea mai lungă noapte şi nesfârşit de clară,
Te văd dansând cu mine, cu sufletul inert
Şi te dezbrac continuu … Din ce în ce mai goală,
Condamnă-ţi frumuseţea, iubirea nu ţi-o iert!

Descoperă-mi, iubito, în palme nemurirea,
E prea departe ţărna pe care ne iubim,
Mai zi-mi minciuni de parcă am pierde amintirea,
Avem destule vreascuri, tăceri destule ştim…

Autor: Radu Pozneac



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *