VERSURILE ZILEI: Din când în când

Din când în când mă mai gândesc la tine
Şi mâna mi se duce spre hârtie,
Deşi nu ştiu dacă mi-e rău sau bine,
Îmi e de-ajuns că-ţi este bine ţie.

Din când în când te caut prin cuvinte,
Şi sufletul se zbate de durere,
Deşi tu eşti acela care minte,
Deţii tot adevărul din tăcere.

Din când în când ascult câte ceva,
Ce îmi vorbeşte sumbru despre tine,
Tu n-ai cum să-nţelegi deşi ai vrea,
Că poţi trăi acum şi fără mine.

Din când în când te văd prin nopţi cu lună,
Când toate-n mine-ncep să se răsfeţe,
Deşi noi nu avem loc împreună,
Aşa ne vor găsi la bătrâneţe.

Din când în când rămân cu tine-n gânduri,
Dar nu prea mult că-mi tulbur aşezarea,
Deşi iertat în mult prea multe rânduri,
Nu vreau să risc să mi te-nghită marea.

Din când în când mai bat la uşi închise,
Pretenţii n-am să mi se mai deschidă.
Deşi par toate nişte stări prescrise,
Eu ştiu că totul trece prin clepsidră.

Din când în când mai sun câte o doamnă,
Cu multă experienţă în iubire,
Deşi se-ntâmplă-n zbor să fie toamnă,
În ochii ei nu văd nefericire.

Din când în când vorbesc despre dezastru,
Un salt sardonic către deja-vu.
Deşi nici eu nu m-aş mai recunoaşte
Dezastrul meu rămâi în taină, tu.

Autor: Monica Lazăr



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *