VERSURILE ZILEI: Cum ar fi?

Cum ar fi să te duc până la capătul lumii?
Cum arată oare capătul ăsta? O fi un început pentru o altă lume?
Să te fac să-ţi pierzi minţile şi apoi să te ajut să le găseşti, pentru că nu vezi în depărtare şi viitorul s-ar putea să ţi le fure.
Cum arată viitorul, dacă tot ni-l imaginăm cu toţii? Şi dacă ar fi să-l însufleţim, ar fi un sufelt împlinit, fericit?
De ce plângem când ne naştem şi de ce suntem atât de liniştiţi când murim?
Poate plângem pentru că în subconştientul nostru ştim că n-am nimerit unde trebuia.
Încerc să-mi explic unele lucruri, dar sensul lor se împleteşte într-o coroană, iar eu nu am sânge albastru.
Fumul iese amărât din ţigara ta şi parcă îngheaţă imediat după. Sunt înconjurată de muzică proastă, te rog să-mi cânţi ceva.
M-am liniştit.
Am murit?

Autor: Diana Gabriela Rotaru



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *