VERSURILE ZILEI: Chipurile

Îţi oglindeai faţa
în transparenţa ferestrei
şi nedumerirea
în transparenţa sufletului meu;
curgea oraşul,
iar ochii mei lichizi
te căutau
prin zarea ca o geană moartă.
Soarele-mi intra în ochi,
la fel de plăcut şi de enervant
cum odată
tu mi-ai intrat în suflet.

Apoi te-ai depărtat,
pribeag ocean de mine neavut;
aievea printre picuri rătăciţi
te căutam bezmetic.
iluzie albastră a ceea ce eram,
prin ce parte-a fiinţei mele
te-ai ascuns?

Autor: Maria Roşu



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *