Mp3

Turnurile cu clopote din Franţa şi Belgia

Beffrois de Belgique et de France

Zeci de turnuri cu clopote de pe teritoriul Franţei şi al Belgiei sunt incluse în Patrimoniul cultural UNESCO. Obiectivul transnaţional UNESCO cuprinde 33 de turnuri localizate în Belgia (26 în Flandra şi 7 în Valonia) şi 23 localizate în nordul Franţei.

Turnuri înalte construite în inima aşezărilor urbane, adesea de veghe în piaţa principală, clopotniţele au fost elemente esenţiale în organizarea şi reprezentarea oraşelor. În 1999, obiectivul UNESCO a fost înregistrat sub numele “Clopotniţele Flandrei şi Valoniei”, având în componenţă 32 de turnuri din Belgia. Pe lângă acestea, 23 de clopotniţe din nordul Franţei şi una din Gembloux, Belgia, au fost adăugate obiectivului în 2005.

Construite în secolele XI-XVII, turnurile etalează stilurile arhitecturale romanic, gotic, renascentist şi baroc. Clopotniţele reprezintă exemple excepţionale pentru o anumită formă de arhitectură urbană adaptată la cerinţele politice şi spirituale ale vremii. În epoca medievală s-au dezvoltat oraşe independente de sistemul feudal predominant, clopotniţele din Belgia şi Franţa simbolizând această independenţă nou fondată şi totodată legăturile existente în spatele lor, între puterile seculare şi religioase – arată criteriile de includere în patrimoniul UNESCO. Monumentele sunt simboluri semnificative pentru libertăţile civile câştigate.

În timp ce aşezările urbane din teritoriile Italiei, Germaniei şi al Angliei optau să construiască, în principal, consilii populare, în zone din nord-vestul Europei s-a pus accent pe construcţia de turnuri cu clopote. În comparaţie cu donjonul, simbol al seniorilor, şi cu turnurile de biserică, simbol al vieţii religioase, turnurile cu clopote, potrivit UNESCO, simbolizează puterea membrilor consiliului municipal. În vechiul teritoriu al Ţărilor de Jos şi în nordul Franţei, turnul-clopotniţă a însemnat naşterea puterii municipale în epoca medievală. În unele cazuri, funcţia civilă era exercitată de clopotniţa bisericii.

O construcţie practică ce găzduia clopotele comunale, păstrătoare de carte (acte ce consemnau privilegii şi libertăţi fundamentale) şi comori, unde se organizau reuniunile consiliului local şi care servea ca turn cu ceas şi închisoare, clopotniţa a devenit de-a lungul secolelor semn al puterii şi prosperităţii comunelor.

Dincolo de structura arhitecturală, turnurile prezintă o tipologie vastă legată atât de istoria comunităţilor, perioada construcţiei, materialele utilizate, cât şi de personalitatea maeştrilor constructori. Construite de-a lungul unei perioade de câteva secole, unele chiar în secolul al XX-lea, monumentele exemplifică o diversitate de stiluri, de la arta romană la Art Deco.

Primele turnuri, din secolul al XIII-lea, începutul secolului al XIV-lea, amintesc de donjoanele senioriale, de la care au împrumutat forma pătrată masivă, elevaţiile arătând utilizarea frugală a deschiderilor, iar etajele de sus fiind proiectate cu bolte. Ornamentele sculptate din colţuri şi turnuleţele centrale sunt decorate cu imagini de animale sau personaje simbolice care protejează comunitatea. Turnul din secolul al XIII-lea din Ypres este un exemplu pentru acest tip de construcţie, deşi face parte dintr-o piaţă, care mai târziu a inclus şi primăria oraşului.

Majoritatea monumentelor din obiectivul UNESCO acoperă perioade din secolele XIV-XV şi XVI-XVII, ilustrând tranziţia stilurilor de la gotic-normand la gotic, care mai târziu fuzionează cu formele Renaşterii şi ale Barocului.

În secolele XIV-XV, turnurile au abandonat modelul “donjon” în favoarea unor turnuri mai înalte şi zvelte, precum cele din Dendermonde, Lier şi Aalst. Modificările ulterioare vor aduce un efect monumental, acoperişul dobândind o formă de bulb, uneori cu linii extinse, ca în exemplul turnului din Veurne, din secolul al XVII-lea.

Belfry Aalst

Când construcţiile, care găzduiau pieţe şi clopotniţe, au ajuns neîncăpătoare pentru a servi ca loc de reuniune pentru consilierii locali, a apărut un nou tip de clădire – primăria – Hôtel de Ville, proiectată în acord cu organizarea administrativă din secolele XV-XVI, preluând un rol simbolic prin încorporarea turnului cu clopotniţă, aşa cum arată monumentele din Bruxelles şi Oudenaarde.

Poziţionarea acestor turnuri evidenţiază importanţa istorică a aşezărilor urbane: pe rute comerciale (Bruges – Koln), pe locul fostelor castre în văi de râuri (Tournai sau Gent) sau în zone cu meşteşugari (Lille, Ypres, Bruges, Gent). (Text: Agerpres, Foto: whc.unesco.org, wonderfulwanderings.com, Video: youtube.com)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *