Turnul Londrei

Turnul-Londrei-01

Turnul Londrei, monument renumit la nivel internaţional şi una dintre structurile emblematice ale Angliei, a fost inclus în Patrimoniul mondial cultural UNESCO în 1988. Edificiul reprezintă cel mai complet exemplu de palat-fortăreaţă din secolul al XI-lea, rămas în Europa.

William Cuceritorul sau William de Normandia a construit Turnul Alb ca o demonstraţie a puterii normande, într-un punct strategic pe malul râului Tamisa, edificiul având rolul de protecţie a Londrei – îndeplinea atât funcţia de fortăreaţă, cât şi de poartă a capitalei. Masivul turn alb reprezintă un exemplu tipic pentru arhitectura militară normandă, a cărei influenţă s-a făcut simţită în întregul Regat. Turnul Londrei – o fortăreaţă impunătoare cu multe straturi de istorie, din secolele XI-XVI, devenită simbol al regalităţii – a fost construit în jurul Turnului Alb, conform descrierii UNESCO.

Turnul Londrei a favorizat dezvoltarea mai multor instituţii publice cu rol fundamental, în domenii precum apărarea naţiunii, evidenţe publice sau monetărie. În plus, a fost scena unor evenimente cheie din istoria europeană, între care, şi execuţiile a trei regine. Din secolul al XVII-lea, aici au fost păstrate Bijuteriile Coroanei. Turnul Londrei “a vegheat” asupra împrejurimilor până în secolul al XIX-lea.




Istoria spune că în ziua de Crăciun, în 1066, în urma victoriei de la Hastings, William Cuceritorul a fost încoronat rege la Westminster Abbey. Pentru a putea institui controlul asupra oraşului dinspre mare, în cel mai vulnerabil punct, a realizat rapid o construcţie în partea sud-estică a vechilor ziduri romane.

Turnul-Londrei-02

Zece ani mai târziu, William Cuceritorul a înlocuit apărarea tradiţională cu un edificiu amplu din piatră, un tip de palat-fortăreaţă, ajuns să fie cunoscut sub numele de Turnul Londrei. Denumirea fusese atribuită la început doar turnului principal. Construit în anii 1080 şi modificat de-a lungul secolelor, Turnul Alb a devenit punctul central al ansamblului de fortificaţii, curţi şi clădiri, care se întinde pe o suprafaţă de 7,3 hectare.

Extinderile executate în timpul regilor Henric al III-lea şi Eduard I au făcut din Turnul Londrei unul din cele mai inovatoare şi influente edificii din Europa, în secolele XIII-XIV. În ceea ce priveşte asocierea cu momente tragice din istoria monarhiei engleze, edificiul capătă o nouă înfăţişare, aceea de “Turn sângeros”.

Aici este locul unde fiii lui Eduard al IV-lea au fost asasinaţi, în 1483. Tot aici, în secolul al XVI-lea, patru regine au conturat istoria. Dintre acestea, Anne Boleyn, Catherine Howard şi Jane Grey au fost executate, doar Elisabeta I reuşind să scape. Turnul a fost şi scenă a Reformării în Anglia, atât prizonieri catolici, cât şi protestanţi şi-au lăsat moştenire experienţele şi au ajutat la definirea sa drept un loc al torturii şi execuţiilor.





O prezenţă permanentă în Turnul Londrei a fost cea a gardienilor Yeoman (Yeoman Warders). Din primele zile de istorie a Turnului, gardienii au asigurat paza prizonierilor şi a porţilor. “Yeoman” reprezenta o clasă socială din Anglia, din Epoca Medievală târzie până la începutul perioadei moderne. O veche însemnare păstrată în Turnul gardienilor, consemnată de Camelot International – The Tower of London (camelotintl.com) arată că “la 22 august 1485, Contele de Richmond (Earl of Richmond), a primit onorurile prin aclamare publică pe câmpul de luptă de la Bosworth, din Anglia, şi a fost încoronat la 30 octombrie.

În primul an de domnie, s-a dat ordinul pentru instituirea «Yeoman of the Guard», din care servitorii sau gardienii Yeoman ai Turnului deţin gradul cel mai înalt”. Prin urmare, de la conducerea lui Henric al VII-lea îşi are originea ordinul “Yeoman Warders”.

Turnul-Londrei-03

Între obiceiurile tradiţionale şi ceremoniile desfăşurate în Turnul Londrei, site-ul Camelot International – The Tower of London aminteşte: Ceremonia cheilor (Ceremony of the Keys), din fiecare noapte a ultimilor 700 de ani; Marcarea hotarelor (The Beating of the Bounds), tradiţie desfăşurată o dată la trei ani, prima datând din 1555; Ceremonia crinilor şi a trandafirilor (The Ceremony of the Lillies and Roses).

Potrivit UNESCO, forma, designul şi materialele construcţiei s-au păstrat intacte, însă nu trebuie uitate lucrările de restaurare coordonate de Anthony Salvin, în secolul al XIX-lea, în cadrul unei campanii de “re-medievalizare” a fortăreţei. Turnul nu mai îndeplineşte funcţia de fortăreaţă, dar structura sa spune povestea funcţiei şi a rolului jucat de acesta de-a lungul secolelor.

Aşa cum evidenţiază Camelot International, de la primele fundaţii, în urmă cu peste 900 de ani, edificiul a fost constant îmbunătăţit şi extins prin adăugarea altor turnuri mai mici, clădiri adiacente, ziduri şi culoare, evoluând treptat către castel, fortăreaţă, închisoare, palat şi, într-un final, muzeul de astăzi. (Text: Agerpres, Foto: commons.wikimedia.org, Video: youtube.com)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *