Totul despre CAFEA

cafea

Binecunoscuta “cafea” este o băutură preparată din boabe de cafea, măcinate şi prăjite în prealabil. Deşi foarte multe persoane consideră că, prin consumul de cafea, starea de sănătate este grav afectată, nu trebuie să ignorăm, totuşi, efectele benefice ale acesteia.

 

Dintre acestea, cele mai evidente sunt efectele pe termen scurt ale cafelei asupra organismului: cafeaua ne ajută să gândim mai rapid şi mai clar, alungând stările de somnolenţă şi oboseală. De asemenea, a fost demonstrat ştiinţific faptul că, dacă un individ bea o cantitate moderată de cafea, ceea ce înseamnă una sau două ceşti pe zi, acest lucru nu poate fi decât benefic pentru organismul său, deoarece ajută la reducerea riscului de apariţie a cancerului de colon, litiazei biliare, cirozei, maladiei Parkinson, previne apariţia astmului sau a diabetului.

Alături de fructe şi legume, cafeaua conţine cantităţi importante de antioxidanţi, substanţe care pot preveni efectele dăunătoare ale oxidării la nivelul ţesuturilor organismului, ajutându-l să se protejeze împotriva distrugerii celulare şi reducând riscurile instalării anumitor tipuri de cancer.

Cafeaua poate fi folosită nu numai ca băutură, ci este recomandată şi pentru uz extern, împotriva mirosurilor neplăcute lăsate de usturoi, ceapă sau peşte pe mâini. Se masează palmele cu zaţ de cafea, pe care apoi îl îndepărtăm prin clătire cu apă călduţă. De asemenea, cafeaua este folosită şi pentru păstrarea strălucirii părului şi a pielii, prin aplicarea unei măşti naturale din cafea.

Chiar dacă unii cercetători încearcă să ne convingă că aceasta plantă are efecte negative asupra sănătăţii noastre, cauzând boli cardiace, probleme la naştere sau chiar cancer pancreatic, nu ar trebui să dăm cu totul uitării beneficiile prezentate mai sus.

Etimologie

Nu este cunoscută cu exactitate etimologia cuvântului “cafea”, dar există o serie de asemănări fonetice cu echivalenţii săi europeni. În italiană se numeşte – “caffe”, în franceză – “caffé” şi în germană – “kaffee”. Una dintre ipoteze ar fi că provine din cuvântul “kaffa”, care denumeşte provincia etiopiană unde a apărut cafeaua. O altă ipoteză, însă, susţine că acest cuvânt provine din arabescul “quahwek”, care înseamnă “stimulant”.

Origine

Boabele de cafea sunt culese din arborii de cafea, care cresc în regiunile tropicale şi subtropicale, unde plouă abundent, zona principală de cultură fiind situată de o parte şi de alta a Ecuatorului, la altitudini între 200 şi 1200 de metri, rareori la 2000 de metri. Cafeaua recoltată la o astfel de altitudine este, în mod simbolic, denumită “High Grown” (cafea de altitudine) şi este de foarte bună calitate.



Arborele de cafea se seamănă în pepiniere, apoi se răsădeşte la distanţe mai mari, pentru a asigura plantelor tinere condiţii favorabile de nutriţie, şi abia când ating înălţimea minimă de 30-50 cm, sunt sădite în plantaţii. În zonele tropicale, se aplică culturi intercalate cu banani, porumb şi ricin, care, pe de o parte protejează plantele tinere de vânturi şi ploi, iar pe de altă parte le oferă şi umbra de care au nevoie în zilele când soarele este prea torid. În regiunile subtropicale, unde condiţiile climaterice sunt mai blânde, plantaţiile de cafea se fac sub cerul liber. De cele mai multe ori, primele recolte se obţin începând cu anul al patrulea sau chiar cu al cincilea.

Arborele de cafea este tot timpul verde şi are forma unui con, cu ramuri flexibile şi rădăcini superficiale. Frunzele sunt verzi, lucioase şi ating o lungime de maximum 20 cm, iar florile sunt albe, cresc sub formă de ciorchine şi emană un miros puternic, asemănător celui de iasomie sau de portocal. Arborele de cafea poate înflori, la fel ca şi portocalul, tot timpul anului, dar înfloritul principal se desfăşoară pe o perioadă de câteva luni.

Florile se ofilesc în doar câteva ore. Ceea ce este caracteristic la arborele de cafea este faptul că, în toate sezoanele, este plin cu flori şi cu fructe verzi, crude sau coapte, culoarea acestora trecând de la verde la galben, apoi la roşu deschis şi la roşu-purpuriu, când ajung la maturitate.

arbore-cafea

Istoria cafelei

Cu toate că prima referinţă la cafea, din surse înregistrate, datează din secolul al IX-lea, existau deja, cu multe secole înainte, legende arabe, despre o băutură misterioasă şi amară cu puteri stimulatoare. Se pare că originea cafelei se află pe continentul african, într-o zonă a Etiopiei denumită “Kaffa”. De acolo a fost dusă pe coastele Mării Roşii, în Yemen, apoi în Arabia şi Egipt, iar până la sfârşitul secolului al XV-lea ajunsese în Persia, Egipt, Turcia şi în nordul Africii.

Nu se ştie însă dacă metodele de preparare şi prăjire ale cafelei datează tot din aceeaşi perioadă sau nu. Triburile est-africane măcinau boabele crude de cafea, pe care le amestecau apoi cu grăsime animală, obţinând astfel o pastă din cafea. Războinicii tribului consumau această pastă pentru a avea mai multă energie în timpul luptelor.

În jurul anului 1000 d. Hr., cafeaua a început să fie folosită şi ca medicament, pentru prima dată de către tămăduitorul Avicenna. A fost preparată ca băutură caldă în secolul al XI-lea, în Peninsula Arabiei.

Din lumea musulmană, cafeaua a ajuns în Europa spre sfârşitul secolului al XIV-lea, fiind introdusă prin portul din Veneţia, unde aveau loc schimburile comerciale cu negustorii arabi. De cealaltă parte, negustorii europeni au cunoscut gustul cafelei în călătoriile lor şi au adus obiceiul şi în Europa. Abia în secolul al XVII-lea, cafeaua a devenit o băutură populară pe continent. Primii care au importat cafea la scară mare în Europa au fost olandezii, care au cultivat-o în coloniile lor din Indonezia, pe insulele Java, Sumatra, Sulawesi şi Bali.




Cafeaua a fost adusă în America Latină de francezi, câteva decenii mai târziu. La jumătatea secolului al XIX-lea, plantaţiile de cafea din Asia de sud-est au fost afectate de o boală rară a plantelor, iar culturile au fost compromise. De atunci, Brazilia a rămas cea mai mare producătoare de cafea. Când a ajuns în coloniile americane, cafeaua nu s-a bucurat de acelaşi succes pe care l-a avut în Europa, coloniştii considerând-o doar un substitut pentru alcool.

Cu toate acestea, în timpul Războiului de Independenţă al Statelor Unite ale Americii (1775-1783), cererea de cafea a crescut în aşa măsură încât negustorii au fost nevoiţi să-şi facă provizii foarte mari ori de câte ori aveau ocazia. Bineînţeles, şi preţul cafelei a crescut simţitor, în parte datorându-se termenului de valabilitate redus al ceaiurilor britanice.

Deşi cafeaua îşi are originea în Africa, arborele de cafea nu se cultivă de foarte mult timp în această zonă. Mai exact, creşterea cafelei în Africa a fost reintrodusă de plantatorii britanici, după Primul Război Mondial.

Evoluţia maşinii de cafea

Primele patente europene pentru maşini de cafea cu presiune a aburilor au apărut între 1821 şi 1824. În 1843, Edward Loysel de Santais a aplicat o variaţie a metodei folosite, unei maşini de cafea mari. Maşina lui Santais a uimit vizitatorii Expoziţiei de la Paris din 1855, prin producerea a două mii de ceşti de cafea pe oră. Aceasta folosea presiunea aburilor, fără să forţeze apa direct prin cafea, ci ridicând-o la o înăţime condiderabilă deasupra cafelei, de unde cobora printr-un sistem elaborat de tuburi până la patul de cafea. Greutatea apei fierbinţi aplica presiunea necesară.

Abia la începutul secolului al XX-lea, Luigi Bezzera din Milano a patentat o maşină pentru restaurant ce folosea aburul acumulat pentru a forţa apa direct prin cafeaua măcinată. Maşina Bezzera s-a remarcat prin distribuţia cafelei proaspăt preparate prin unul sau mai multe “grupuri de apă şi abur” direct în ceaşcă, stabilind configuraţia de bază păstrată de maşinile espresso de-a lungul secolului al XX-lea.

Aceste maşini aveau micşorată dimensiunea filtrului care conţinea cafeaua, dar era mărit numărul de valve, permiţând astfel producerea mai multor ceşti de cafea odată, spre deosebire de maşinile de până atunci care colectau cafeaua într-un singur bol mare. Noile maşini erau prevăzute cu un filtru mic de metal, unde se punea cafeaua, măcinată în prealabil. Filtrul era fixat într-un receptacul numit “grup”, care era ieşit în afară printr-o parte a maşinii. Când se deschidea valva, apa fiebinte era forţată prin cafea direct în ceaşcă.

În 1948, Achille Gaggia a introdus prima maşină modernă de espresso. Rezervorul de apă este acum situat şi ascuns în interiorul unui container metalic al circuitului apei. Valva a fost înlocuită cu un piston ce activa un resort care împingea apa prin cafea mai tare şi mai repede. Aparatul are un mâner lung, de metal, care, prin rotire, comprimă un piston armat cu un resort ce forţează o doză de apă fierbinte încet prin cafea. Maşinile împingeau apa prin cafea la o presiune considerată acum ca ideală pentru prepararea espresso-ului, cu un minim de nouă atmosfere, faţă de maşinile de dinainte de Război, care exercitau o presiune de doar o atmosferă şi jumătate.

Tipuri de cafea

Printre nenumăratele metode de preparare a cafelei, se disting 6 sortimente mai populare:

Espresso – un tip de cafea tare, obţinută prin trecerea aburului prin boabele de cafea, la presiune înaltă, într-o maşină de espresso;

Cappucino – băutură extrem de populară, care are la bază un espresso, căruia i s-a adăugat lapte şi spumă;

Americano – se obţine amestecând un espresso cu o cană de apă. Se presupune că numele a apărut ca o insultă la adresa modului în care americanii îşi diluau la începuturi espresso pentru a-l putea bea;

Caffe latte – formată dintr-o parte espresso şi 3 parţi lapte;

Cafe au Lait – băutură populară franţuzească, similară cu Caffe Latte, diferenţa fiind că, în loc de espresso se foloseşte cafea normală;

Caf Mocha (Mochachino) – un cappucino sau o Caffe Latte la care a fost adăugat sirop de ciocolată. Uneori se obişnuieşte să fie folosit sirop de caramel, dar în acest caz se numeşte Caramel Macchiato.

Cafeaua şi medicina

S-a demonstrat deja că efectul pe care îl are cofeina asupra organismului uman este acela de creştere a ritmului respirator, fiind folositoare celor cu afecţiuni pulmonare, care au probleme respiratorii. Cofeina poate fi folosită şi în provocarea respiraţiei la nou-născuţii care au insuficienţă respiratorie. Cu toate acestea, o doză mare de cofeină produce efecte secundare nedorite, cum ar fi tremurat sau lipsă de echilibru. Creşterea tensiunii arteriale poate deveni periculoasă pentru aceia care au probleme în acest sens.

Consumul mare de cafea creşte şi cantitatea de acid secretată în stomac, dar reduce acţiunea prin care stomacul îşi goleşte conţinutul în intestinul subţire. Cofeina încetineşte trecerea alimentelor prin intestinul subţire, însă o accelerează în intestinul gros. Toate aceste efecte pot duce la tulburări digestive sau chiar la ulcer.

Cafeaua reduce capacitatea organismului de absorbţie a anumitor substanţe nutritive. Duplicarea ADN-lui este un proces foarte important în reproducerea celulelor şi a organismelor. Cofeina poate interfera cu acest proces, dar poate produce şi erori în reproducerea celulelor, ceea ce creşte riscul de tumori, cancer sau malformaţii genetice.

cafea-turceasca

Dependenţa de cofeină

Cu toate că sunt recunoscute efectele benefice ale cofeinei, aceasta este, în prezent, cel mai popular drog din lume, având în vedere că este folosită adesea pentru efectele sale energizante asupra organismului.

Cofeina pură este un praf alb cu gust amar ce se aseamănă cu amidonul. Este uşor solubilă în apă încălzită. A fost extrasă pentru prima dată din cafea în 1820, iar din ceai în 1827, dându-i-se numele de “theină”. Curând după aceea s-a descoperit că proprietatea de a modifica starea de spirit sau comportamentul se datorează tocmai cofeinei şi în cazul cafelei şi în cel al ceaiului.

Persoanele care consumă în mod regulat cantităţi mari de cafea, ceea ce înseamnă peste cinci ceşti pe zi, pot constata că organismul lor s-a adaptat acestui consum, iar toleranţa la această substanţă creşte proporţional. Prin urmare, pe de o parte, pentru ca substanţa să mai aibă efect stimulator, ei ar trebui să mărească consumul, iar pe de altă parte, dacă renunţă la consumul de cafea pentru un timp, se pot confrunta cu simptome inverse, cum ar fi oboseală excesivă, dureri de cap şi iritabilitate.

Cafeaua şi religia

La început, arabii au făcut vin din boabele de cafea. Din acest motiv a fost iniţial denumită “Qahwah” (care înseamnă “vin” în arabă). Băutura era servită în timpul ceremoniei religioase, fiind ulterior considerată un substitut al vinului, acolo unde alcoolul era interzis.

Cafeaua a fost folosită pentru prima dată pentru efectul său stimulent în mânăstirile Etiopiei de la începutul creştinismului, pentru diminuarea oboselii în timpul ceremoniilor religioase de lungă durată. Această proprietate stimulativă fusese considerată, în timpuri străvechi, generatoare a unui fel de extaz religios. Cafeaua a dobândit astfel o valoare mistică, asociată cu preoţii şi cu doctorii. În jurul ei au fost create mai multe legende, dintre care se remarcă două mai deosebite:

Una dintre acestea datează din jurul anului 1400 şi povesteşte despre un păstor yemenit, pe nume Khaldi, care a observat cum caprele sale deveneau neastâmpărate după ce mâncau nişte fructe roşii care creşteau în tufişurile necunoscute de pe acele meleaguri. Khaldi a dus fructele la o mânăstire din apropiere, iar stareţul le-a fiert în apă, obţinând un lichid amar dar aromat, care alunga oboseala şi somnolenţa.

Cealaltă legendă povesteşte despre un derviş musulman (călugăr musulman), condamnat de duşmani să rătăcească prin deşert şi astfel să moară de foame. A auzit, însă, o voce care l-a îndemnat să mănânce fructele dintr-un arbore de cafea din apropiere. Dervişul a înmuiat fructele în apă şi a băut apoi lichidul, reuşind astfel să supravieţuiască. După ce s-a întors, a răspândit credinţa şi reţeta acestei băuturi.

Conform celor declarate de Părintele Istrati Marian Daniel, paroh al bisericii ortodoxe din Măcin, judeţul Tulcea, “consumul unei ceşti de cafea la nevoie nu este un păcat, ci lăcomia şi abuzul de cafea este păcat, pentru că tot ce este dăunător trupului este păcat. (…) Dacă medicina a ajuns la concluzia că a consuma zilnic cafea este dăunător trupului, (…), înseamnă că a consuma zilnic cafea este păcat, pentru că astfel cafeaua devine dăunătoare trupului, iar a consuma cafea la nevoie şi în cantitate mică, nu zilnic, nu este păcat deoarece nu dăunează trupului”.

În prezent, singurul document atestat prin care cafeaua este interzisă cu desăvârşire aparţine bisericii mormonilor, a cărei doctrină nu admite consumul de cafea, susţinând că aceasta aduce prejudicii grave atât sănătăţii fizice cât şi celei psihice.

Aspectele sociale ale cafelei

Încă din secolul al XVI-lea şi până în zilele noastre, cafeaua a avut un impact profund asupra stilului de viaţă din toate păturile sociale. Majoritatea aspectelor sociale ale cafelei pot fi urmărite în viaţa de zi cu zi a societăţii contemporane cu noi. Cafeaua este atât de populară în America Latină, în Orientul Mijlociu şi în Europa, încât multe restaurante s-au specializat în prepararea şi servirea diverselor sortimente de cafea. Aceste restaurante sunt cunoscute în toată lumea sub denumirea de cafenele.

Majoritatea cafenelelor servesc, pe lângă cafea, ceai, sandwich-uri, produse de patiserie sau cofetărie şi o gamă foarte largă de răcoritoare. Unele cafenele sunt foarte mici şi se adresează mai ales persoanelor care, în drum spre serviciu, se opresc să cumpere o cafea, pe care o iau la pachet. Altele, dimpotrivă, pun la dispoziţia clienţilor un spaţiu mare şi o serie de facilităţi, cum ar fi posibilitatea de conectare la internet. Este vorba despre binecunoscutele “internet café-uri”.



Producţia mondială de cafea se situează în jurul valorii de 6,6 milioane tone, cea mai mare producătoare şi exportatoare de cafea fiind Brazilia, cu aproximativ 1,9 milioane tone. La nivel global, producţia cea mai mare de cafea revine Americii Latine (în state precum Columbia, Guatemala, Mexic şi altele), Africii (în Coasta de Fildeş, Etiopia, Kenya) şi Asiei (în Indonezia şi Vietnam).

Statele Unite ale Americii deţin cea mai mare piaţă de cafea, fiind urmate de Germania şi Japonia. Ţările nordice înregistrează cel mai mare consum de cafea pe cap de locuitor. Finlanda, spre exemplu, se află pe primul loc, cu un consum de peste 11 kg pe an/ locuitor. Conform datelor din 2013, un român consumă, anual, 2,3 kilograme de cafea, ceea ce plasează România pe locul 49 într-un clasament mondial al consumului de cafea. (Text: Agerpres, Foto: foodstory.ro, wikipedia.org,commons.wikimedia.org)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *