Tarantula, animal de companie mai neobişnuit

tarantula

Un animal de companie mai neobişnuit, tarantula, fascinează şi stârneşte emoţie şi persoanelor care nu au afinităţi faţă de păianjeni, susţin unii proprietarii ai acestui animal exotic.

Tarantulele sunt un grup din clasa arahnidelor mari şi adesea păroase, care aparţinând ordinului Araneae şi familiei Theraphosidae de păianjeni, din care s-au identificat peste 800 de specii. Cele mai multe specii de tarantule nu sunt periculoase pentru om, iar unele specii au devenit populare în comerţul cu animale de companie exotice.

Diferitele specii de tarantulele sunt native din Statele Unite, America Centrală, cea mai mare concentraţie de tarantule fiind în America de Sud, unde există aproximativ 300 de specii, potrivit enchantedlearning.com. Alte specii apar, în procent diferit, de-a lungul Africii, într-o mare parte a Asiei şi a Australiei. În Europa, unele specii se găsesc în Spania, Portugalia, Turcia, Italia şi Cipru.

Tarantulele sunt cele mai mari dintre arahnidele cunoscute. Cea mai mare tarantulă este Pseudotherathosa apofizele, al cărui picior măsoară aproximativ 33 cm. În medie corpul lor atinge între 7 şi 10 cm în lungime (fără picioare), dar poate depăşi 30 cm. Greutatea lor medie este de 60 până la 90 de grame. Ele sunt nocturne.

Au un corp păros format din două părţi importante: prosomă (numită şi cefalotorace) şi opistosomă (numită şi abdomen). Fălcile sunt foarte puternice cu colţi veninoşi situaţi sub ochii. Au opt picioare păroase, fiecare picior are două gheare mici şi un tampon de amortizare în spatele ghearele. Firele de păr de pe corp şi picioarele sunt sensibile la atingere, temperatură şi miros.

Tarantulele apar într-o varietate de culori. Multe sunt negre sau maro combinate cu alte culori vii. Speciile de tarantule se disting de ceilalţi păianjeni prin părul dens de pe corp. Mai multe tipuri de specii au dungi distincte de-a lungul picioarelor. Cu toate că au o aparenţă înfricoşătoare, tarantulele sunt agresive doar atunci când sunt provocate, potrivit www.orkin.com. Unele specii sunt acoperite pe abdomen, cu fire de păr înţepătoare (care provoacă urticarie sau dificultăţi de respiraţie), utilizate ca mijloc de apărare. Aceşti peri sunt microscopici, în formă de lance.

Tarantulele pot fi un animale de companie minunate, care necesită mult mai puţină atenţie decât un câine, o pisică sau chiar un acvariu cu peşti. Multe specii sunt suficient de rezistente şi necesită îngrijiri minime. În unele ţări este deja un hobby destul de cunoscut şi apreciat.

Când ne hotărâm la un astfel de animal de companie trebuie să avem în vedere specia de tarantulă pe care o dorim. Unele specii pot fi agresive în schimb altele sunt deosebit de delicate sau docile.

Brachypelma Smithi, originară din Mexic, este foarte populară în rândul amatorilor, începând să fie colecţionată încă din anii ’70. Foarte docilă şi mult mai colorată, este una din cele mai longevive specii (30 de ani). Chromatopelma Cyaneopubescens este una din cele mai frumoase şi interesante specii de tarantule, iar coloritul său încă fascinează pasionaţii şi cercetătorii. Grammostola Pulchra este tarantula cea mai comună.

Este de dimensiuni mari, foarte calmă şi uneori chiar colaborează cu omul. Lasiodora Parahybana este o specie activă şi robustă şi nu ţese multă pânză. Este una din cele mai uşor de găsit. Pterinochilus murinus este o tarantulă foarte activă şi agresivă, atacând chiar şi atunci când atingi terariul, însă este foarte atractivă, datorită coloritului foarte puternic.

Trebuie menajată, deoarece poate muşca foarte rapid. Grammastola aureostriatum nu este atât de colorată, dar se remarcă prin banda colorată în auriu de pe picioare. Temperamentul este extrem de liniştit. Aphonopelma seemani tinde să fie puţin sperioasă, deci manevrarea sa nu este recomandată. Nu muşcă, mai degrabă fuge şi se poate răni foarte uşor în cazul unei căzături.

Tarantulele au nevoie doar de o singură masă pe săptămână, însă este foarte important să aibă apă proaspătă în permanenţă. De obicei, se hrăneşte cu insecte: lăcuste, gândaci, greieri; omizi, larve de gândaci, viermi sau chiar fluturi.

În general, tarantula ca animal de companie poate fi ţinută într-un terariu de sticlă, cu dimensiunile de 25-30 cm. Este foarte important ca acest terariu să aibă un capac, pentru a asigura un spaţiu cât mai etanş. Amenajarea lui se face în funcţie de tipul tarantulei. Cele terestre au nevoie de mai mult spaţiu orizontal, pe când cele arboricole, au nevoie de crengi pe care să se poată căţăra, din aceasta cauza terariul acestora este indicat să fie mai înalt.

Tarantulele sunt foarte curate şi îşi “împachetează” resturile de mâncare într-o “plasă”, iar excrementele se usucă într-un praf alb. Curăţarea terariului se face de două, maxim trei ori pe an. Orice terariu este bine să aibă un substrat de aproximativ 5 cm, compus din pământ de flori. Are rolul de a menţine umezeala, iar tarantula îşi poate construi vizuini.

Deşi majoritatea speciilor sunt tropicale, temperatura la care sunt ţinute se poate încadra între 21 şi 29 de grade Celsius.

Tarantulele năpârlesc stând pe spate sau într-o parte. Trebuie îndepărtată orice sursă de hrană din terariu şi crescut nivelul umidităţii în această perioadă. Atingerea tarantulelor poate fi stresantă pentru ele. Nu se hrănesc pentru o perioadă de la 2-3 zile, până la 2-3 săptămâni.

Se ştie faptul că tarantulele sunt veninoase, însă din punct de vedere medical sunt considerate inofensive. Muşcătura poate fi comparată cu cea a unei albine. Desigur pot exista cazuri de şoc anafilactic la unele persoane alergice la venin ce se manifestă prin dureri acute şi probleme respiratorii. (Text: Agerpres, Foto: tarantulaguide.com, Video: youtube.com)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *