Izvor de apă vie este fântâna vieţii, Ce-astâmpără setea oricărui trecător, Revarsă puritate în zorii dimineţii Şi stinge văpaia-n amurgul arzător. Prin ochi de-argint priveşte către cer, Fântâna tămăduitoare din abis, Învăluită în lumină şi mister, Plină cu lacrimi de rouă din paradis. Oglinda de cleştar pulsează-n desfătare Şi ploi de stele îi inundă adâncul, Fântâna e tunelul de comunicare Prin care-şi dau mâna cerul şi pământul. În apa limpede se reflectă cerul Şi în susur magic izvoarele curg, În unduiri tainice se-adună misterul Când scârţâie fântâna în amurg.…