De ai putea fixa în cuie timpul
Să îmi blochezi secunda lângă mare,
Să mă îmbraci în valuri cântătoare
Şi-n jumătăţi de basm,
Trăind apusuri…
De ai putea să mă fixezi în timpul
Când plaja îmi era sălbăticie,
Cănd mi-erai drag pe lume numai mie,
Şi adormeam zâmbind,
Trăind apusuri…
De ai putea, puterea să-nţelegi
Şi să pătrunzi în taină nesfârşirea,
Mi-ai înţelege imediat privirea,
Şi m-ai îmbrăţişa…
Trăind apusuri.
Autor: Daniela Konovala
//…
O mamă tânără-ntr-un sat
Al Indiei, trăia iubită
De soţul ei şi fericită
De multe câte i s-au dat.
Statornică-i trecea viaţa,
Cum trece-n farmec dimineaţa…
de-ai vrea o noapte să dormim sub stele
să nu ne fie uşile bariere,
lipite-ar fi buzele mele
de-a gurii tale mângâiere
de-ai vrea sub cerul liber… o noapte măcar
să ne simţim aproape
n-ar fi pierdută în zadar
ruga-mi duioasă dintre pleoape
de-ai spune să fim doar noi doi sub cer, o noapte
aş sta cu tine pân’ la răsărit
şi când ţi-aş strecura câte-un sărut pe după şoapte
tot cerul-ar şti cât ne-am iubit
Autor: Ki Drim
//…
Nu ştiu de-am scris eu versuri câte drumuri
Bat fără tine zilnic singuratic,
Nici dacă-n flori de toamnă sunt parfumuri
Destule pentru dorul meu sălbatic.…
Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?…
Autor: Nichita Stănescu
//…
Mi-e dor să te privesc în dimineaţă,
Când pe petale îţi aştern fiori
Şi îţi înşiri pe pleoape rândunele ca pe aţă,
Stând sub o streaşină de nori.
Mi-e dor să te adulmec la amiază,
Când aerul e rumenit în chihlimbar
Şi buza ta e-a mâinii mele oază,
Iar pielea ţi se zvârcoleşte-n zbâr.
Mi-e dor să-mi fie dor de tine
Şi să te caut printre gânduri, pe oriunde,
Sau poate pe a zărilor retine,
Când gândul despre mine ţi s-aprinde.…
Îţi aduci aminte ziua când ţi-am spus că eşti frumoasă,
Când cu buzele de sânge şi cu ochii sclipitori
Printre arborii de toamnă te opreai încet, sfioasă,
Lăsând gândul spre amorul înţeles de-atâtea ori?…
Aşteptai să fiu poetul îndrăzneţ ca niciodată
Ca s-auzi ecoul rece-al unor calde sărutări
Te duceai mereu nainte înspre-o umbră-ntunecată
Ca o pală rătăcire coborând din alte zări.
Ah, mi-ai spus atât de simplu că ţi-i sete de iubire
Neascultând decât şoptirea singuratecei păduri,
Îţi opreai cu mâna sânul şi zâmbea a ta privire,
Chinul depărtării noastre neputând să-l mai înduri.…
Răsar,
Mă-nalţ,
Cobor
Şi-apoi dispar,
Şi-apusul meu e totuşi răsărit…
Sunt vagabondul zilei de-a pururi solitar –
Portret unic şi veşnic, expus în infinit.…
