Din caier încălcit de nouri
toarce vântul
fire lungi de ploaie.
Flusturatici fulgi de nea
s-ar aşeza-n noroi,
dar cum li-e silă –
se ridică iar
şi zboară sa-şi găsească
cuib de ramuri.
Vânt şi-i frig –
iar mugurii
prea lacomi de lumină
işi zgulesc acum
urechile în guler.
Autor: Lucian Blaga
//…
Lăsaţi ploaia să mă îmbrăţişeze de la tâmple până la glezne,
Iubiţii mei, priviţi dansul acesta nou, nou, nou,
Noaptea-şi ascunde ca pe-o patimă vântul în bezne,
Dansului meu i-e vântul ecou.…
E gingaşă, fragilă, frumoasă copiliţă.
Zâmbeşte alb, inspiră neprihană.
Păşeşte delicat, grăbit, echilibrat.
Când o atingi uşor, vibrează-ţi nu doar trupul.…
Oare cât de rece este apa mării în astă toamnă?
La fel precum era în ceea primăvară?
De ce la amintirea ta al ei val mă condamnă?
De ce de luni întregi ea sufletu-mi răstoarnă?…
Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.
Şi totuşi e stare de veghe
Şi totuşi murim repetat
Şi totuşi mai cred în pereche
Şi totuşi ceva sa-ntâmplat.
Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric şi tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.
Motoarele lumii sunt stinse
Reţele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeşte-le tu c-un sărut.…
Timpule, măturătorule de sentimente învechite,
De ce aştepţi să-mi treacă toamna?
De ce o laşi să îmi cerşească clipe?
Mai am puţine şi sunt încărunţite.…
Floare albastră, floare dragă
Te voi semăna în grabă
Să-mi răsari în primăvară
Tânără ca o fecioară.
Firavă, micuţă floare,
Să-mi aduci acea culoare,
Când frumos vei înflori
Ca azurul, într-o zi.
Floare albastră-ntunecată,
Dimineaţa când te cată,
Un iubit cu ochi albaştri,
Nu te-ascunde după aştri.
Dacă ochii ce privesc,
De albastru strălucesc,
Nu te întreba cum fură,
Doi ochi negri ca de mură.
Eşti neant atrăgător,
De albastru şi de dor.…
Viaţa este plină de o splendoare divină
Dar noi nu suntem conştienţi de asta.
Suntem atât de adânc adormiţi
Încât nu încetăm să îi neglijăm frumuseţea.…
