Fotbalul îşi are rădăcinile în China antică, dar acest sport a început să se dezvolte în varianta actuală pe străzile Angliei medievale. Fotbalul a fost inclus în premieră în programul olimpic la Jocurile Olimpice din 1900 de la Paris şi, în afară de Los Angeles (1932), nu a mai lipsit de la nicio ediţie a olimpiadelor, potrivit site-ului Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, www.cosr.ro.
La prima ediţie a Jocurilor Olimpice moderne, organizată în 1896, ar fi avut loc şi un turneu de fotbal, sport aflat încă în stagii incipiente, o echipă a oraşului grec Atena fiind învinsă de una din oraşul turc Smyrna (Izmir). Apoi, reprezentanta Imperiului Otoman a trecut cu 15-0 de o echipă din Danemarca. Nu au existat însă dovezi clare ale acestor evenimente, iar competiţia nu a fost oficială. La Olimpiadele din 1900 şi 1904 în concurs au fost înscrise echipe de club şi nu naţionale, şi deşi Comitetul Internaţional Olimpic consideră oficiale aceste competiţii, ele nu sunt recunoscute de FIFA.
Primul turneu considerat oficial este cel de la Londra — 1908, la care au participat şase echipe. Numărul acestora a crescut la 11 la ediţia din 1912. Competiţiile au fost dezechilibrate, fiind marcate multe goluri, iar cele două ediţii au adus recorduri valabile pentru 90 de ani privind golgheterul turneelor. Danezul Sophus Nielsen în 1908 şi neamţul Gottfried Fuchs în 1912 au marcat fiecare câte zece goluri.
Amploarea globală pe care fotbalul a luat-o a dus în 1930 la organizarea primei ediţii a Campionatului Mondial, însă sportul a fost exclus din programul Jocurilor Olimpice din 1932, de la Los Angeles, mai ales din cauza popularităţii scăzute în SUA. A revenit la ediţia următoare, Berlin — 1936, la cererea organizatorilor.
Deoarece la Jocurile Olimpice nu aveau drept de participare fotbaliştii profesionişti, iar ţările dezvoltate trecuseră la profesionism, turneul olimpic a fost dominat mai multe zeci de ani de echipele din Europa de Est, în care fotbalul era încă la nivel de amatori. Astfel, între 1948 şi 1980, 23 din 27 de medalii acordate au revenit ţărilor din estul Europei, doar Suedia (aur în 1948 şi bronz în 1952), Danemarca (argint în 1960) şi Japonia (bronz în 1968) întrerupând această dominaţie a Estului.
Comitetul Olimpic Internaţional (CIO) a permis din 1984 prezenţa jucătorilor profesionişti, dar FIFA a intervenit pentru a nu face din Olimpiadă un concurent pentru Campionatul Mondial şi a modificat această regulă, astfel că doar ţările din Africa, Asia, Oceania şi America de Nord şi Centrală puteau alinia cea mai bună echipă. În schimb, ţările din Europa şi America de Sud aveau dreptul de a trimite jucători care nu evoluaseră la Campionatul Mondial. Astfel, majoritatea ţărilor a trimis echipe de tineret la Olimpiadă. Din 1992, regulamentul a fost din nou schimbat, fiind instalată o limită maximă de vârstă de 23 de ani.
Probele sportive de fotbal la Jocurile Olimpice de vară din 2016 se desfăşoară în Rio de Janeiro şi în cinci alte oraşe din Brazilia în perioada 3-20 august 2016. La proba masculină pot participa doar echipe U23: fiecare echipă are voie să conţină cel mult trei jucători ce au depăşit vârsta de 23 de ani. Nu există nicio restricţie de vârsta la proba feminină de fotbal.
Din cauza numărului mare de stadioane necesare pentru organizarea unui turneu olimpic de fotbal, CIO a permis utilizarea unor stadioane aflate în alte oraşe decât gazda Jocurilor Olimpice. Aceste stadioane au fost chiar şi la peste 3.000 de kilometri de oraşul gazdă, precum cazul Olimpiadei din 1984, de la Los Angeles, când unele meciuri au avut loc pe coasta de est a Statelor Unite.
Partidele de la Olimpiada din Brazilia se vor desfăşura pe şase stadioane: celebrul Stadion Maracana şi Stadionul Olimpic „Joao Havelange”, ambele din Rio de Janeiro; Arena da Amazônia — Manaus; Itaipava Arena Fonte Nova — Salvador; Arena Corinthians — Sao Paulo; Estádio Nacional „Mané Garrincha” — Brasília; Mineirao — Belo Horizonte.
Clasamentul general pe medalii la fotbal la Jocurile Olimpice, la masculin, este următorul: 1. Ungaria (3 aur, 1 argint, 1 bronz — 5 total), 2. Marea Britanie (3 aur), 3. Argentina (2 aur, 2 argint). Urmează fosta URSS (2, 0, 3 — 5), Uruguay (2, 0, 0 — 2), fosta Iugoslavie (1, 3, 1 — 5), Polonia (1, 2, 0 — 3), Spania (1, 2, 0 — 3), fosta Republica Democrată Germană (1, 1, 1 — 3) şi fosta Cehoslovacia (1, 1, 0 — 2). Țări cu tradiţie şi rezultate în fotbalul profesionist nu se află pe locurile fruntaşe din cauzele enunţate mai sus. Printre acestea Franţa (locurile 10-11), Italia (locurile 13-14), Belgia (locul 15), Brazilia (locul 19), Olanda (locul 26), RFG (locurile 27-28) etc.
Printre golgheterii de la Jocurile Olimpice îi regăsim, de-a lungul timpului, pe brazilienii Romario şi Bebeto, suedezul Gunnar Nordahl, polonezii Kazimierz Deyna, Andrzej Szarmach şi Andrzej Juskowiak, argentinenii Hernán Crespo şi Carlos Tevez, chilianul Iván Zamorano, ungurul Ferenc Bene, iugoslavii Todor Veselinovic, Borislav Cvetkovic şi Rajko Mitic, francezul Daniel Xuereb etc.
La feminin, clasamentul este următorul: 1. SUA (4 aur, 1 argint, 0 bronz — 5 total), 2. Norvegia (1, 0, 1 — 2), 3. Brazilia (0, 2, 0 — 2). Urmează China, Japonia, Germania şi Canada.
România a fost reprezentată în întrecerile olimpice de fotbal doar de trei ori, la JO din 1924, 1952 şi 1964, nereuşind să obţină vreo medalie la acest sport.
La JO de la Londra 2012, turneul olimpic de fotbal la masculin a fost câştigat de echipa Mexicului, pe locul al doilea situându-se Brazilia, iar pe al treilea Coreea de Sud. Printre jucătorii mai cunoscuţi care au evoluat la ediţia trecută se numără brazilienii Neymar, Hulk, Alexandre Pato, Thiago Silva şi Marcelo, mexicanii Salcido, Reyes şi Giovani dos Santos, britanicii Daniel Sturridge, Aaron Ramsey şi Ryan Giggs, elveţienii Fabian Frei şi Fabian Schär, spaniolii David de Gea, Juan Mata, César Azpilicueta, Jordi Alba şi Koke, uruguayenii Edinson Cavani şi Luis Suárez, etc.
La feminin a câştigat medalia de aur echipa SUA, pe cea de argint Japonia, iar pe cea de bronz Canada.( Text: Agerpres, Foto: bestfootball.yolasite.com)
