Sporturi mai puţin cunoscute: BANDY (fotbal pe gheaţă)

Bandy

Bandy este un sport de iarnă jucat între două echipe, asemănător cu hocheiul pe gheaţă, dar care are regulamentul identic cu cel al fotbalului. Este uneori numit “fotbalul de iarnă”.

Sportul se referea, iniţial, la un joc irlandez din secolul 17 similar cu hocheiul pe iarbă. De la mijlocul secolului 20, termenul de Bandy a fost preferat pentru a evita confuzia cu hocheiul pe gheaţă. Sportul este cunoscut sub acest nume în multe ţări, deşi există câteva excepţii notabile. În rusă, bandy se numeşte “hochei rus” sau mai frecvent “hochei cu mingea”, în timp ce hocheiul pe gheaţă se numeşte “hochei cu pucul” sau, pur şi simplu, hochei.

Prima menţionare a unui club de bandy, Bury Fen, a fost în Anglia, în 1813. Sportul este popular în ţările scandinave şi în Rusia, unde peste un milion de jucători sunt înregistraţi, şi unde unii sportivi profesionişti au salarii anuale de până la 500.000 de dolari americani.

Federaţia Internaţională de Bandy a fost formată în 1955. Campionatele Mondiale au loc din doi în doi ani, primul având loc în 1957.

Bandy se joacă între două echipe, fiecare având 11 jucători. Dintre aceştia unul este portar. Se joacă cu crose şi cu o minge, dar numai portarul are voie să atingă mingea cu mâna. Terenul de gheaţă este de mărimea unui teren de fotbal, iar meciul este împărţit în două reprize a câte 45 de minute. J

ucătorii încearcă să marcheze goluri prin introducerea mingii în poarta adversă. Echipa care are cele mai multe goluri la sfârşitul partidei a câştigat. Toţi jucătorii folosesc patine. Jucătorii de câmp folosesc crose, dar portarul, nu. Mingea poate fi atinsă cu corpul, patinele sau crosa. Golurile pot fi marcate doar cu crosa. Niciun jucător, cu excepţia portarului, nu are voie să atingă mingea cu braţele sau cu mâinile când mingea este în joc. Există ofsaid, ca şi la fotbal.

Schimbul jucătorilor cu rezervele poate avea loc oricând şi de mai multe ori. Un jucător care începe ca rezervă poate oricând să fie băgat pe teren (cu excepţia portarului).

Acest sport mai puţin cunoscut se joacă pe un teren rectangular de mărimea unui teren de fotbal, 90-110 metri lungime şi 45-65 metri lăţime. La 12 m de fiecare poartă există un punct, de unde se dau penalty-urile. Terenul are pe părţile laterale panouri de 15 cm înălţime şi groase de 4 cm. Panourile, care sunt din lemn, material plastic sau aluminiu, au rolul ca mingea să nu iasă prea departe de teren. Panourile se opresc la circa unu-trei metri de la colţurile terenului. Ele sunt făcute din mai multe bucăţi de câte 4 m, care nu sunt fixate de gheaţă pentru ca să poată aluneca dacă jucătorii se lovesc de ele.

Porţile au lungimea de 3,5 m şi înălţimea de 2,1 m, sunt din aluminiu sau oţel, iar plasa este din oţel sau din materiale similare.

Jocul este arbitrat de un arbitru principal şi de doi arbitri secunzi. Lovirea crosei sau a patinelor adversarului, obstrucţionarea jucătorului advers care nu are mingea, piedicile, ţinerea, reprezintă faulturi. Nu este permisă participarea la joc fără crosă.

Încălcarea regulilor se pedepseşte cu lovitură liberă, eventual lovitură de la 12 metri dacă infracţiunea a avut loc în semicercul propriu. În anumite situaţii jucătorul poate fi eliminat, fie pentru 5 minute (cartonaş alb), 10 minute (cartonaş albastru) sau permanent (cartonaş roşu). Pentru avertizare se foloseşte cartonaşul galben.

Mingea are un diametru de 62,4 milimetri. Mingea, care este de obicei de culoare roşie, portocalie sau roz, este din material plastic cu un miez de plută.

Crosele sunt din lemn, material mixt sau fibră de sticlă. Lungimea este de circa 125 cm. Jucătorii folosesc patine, căşti, suspensor, mănuşi speciale, şi îşi protejează coapsele, talia, genunchii, gâtul. Jucătorii care nu sunt seniori trebuie să folosească căşti cu grilaj.

Campionatul Mondial de Bandy pentru bărbaţi s-a organizat pentru prima dată în 1957 şi apoi la fiecare doi ani, începând din 1961. Din 2003 se organizează anual. În prezent, numărul record de ţări participante la Campionatele Mondiale este de 14. Finlanda a câştigat campionatul mondial 2004, în Vasteras. Toate celelalte campionate au fost câştigate de către Uniunea Sovietică, Federaţia Rusă sau Suedia.

În februarie 2004, Suedia a câştigat primul Campionat Mondial pentru femei, găzduit de Finlanda.

Campionatul Mondial nu ar trebui să fie confundat cu anuala Cupă Mondială din Ljusdal, Suedia, care este cel mai mare turneu de hochei pentru echipe de club la nivel de elită.

Federaţia Internaţională Bandy (FIB) avea 29 de membri în 2012. Deşi Bandy a fost sport demonstrativ la Jocurile Olimpice de Iarnă din 1952 (Oslo – Norvegia) şi a fost recunoscut de Comitetul Internaţional Olimpic, nu a devenit încă oficial un sport olimpic. Doar trei echipe au jucat Bandy la Jocurile Olimpice de iarnă din 1952: Finlanda, Norvegia şi Suedia. (Text: Agerpres, Foto: wikipedia.org, Video: youtube.com)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *