Sinagoga Mareh Yezekiel din Alba Iulia

sinagoga Mareh Yezekiel-01

Comunitatea evreiască din Alba Iulia era odinioară cea mai numeroasă din Transilvania, oraşul fiind de altfel, între 1653 şi 1848, singurul din Ardeal în care era permisă legal aşezarea acestora, însă la ora actuală este printre cele mai mici din ţară, la recensământul din 2011 doar douăzeci de persoane declarându-se evrei în întreg judeţul Alba.

“Ne confruntăm cu o diminuare drastică a numărului de enoriaşi care ştiu ritualul sinagogal, cu lipsa educaţiei iudaice. Dar ne străduim să menţinem viaţă evreiască în Alba Iulia chiar dacă minianul (cvorum de rugăciune – n.r.) nu e asigurat”, a afirmat preşedintele Comunităţii Evreieşti din Alba Iulia, Lia Borza.

În acest sens stau şi eforturile comunităţii de a reabilita sinagoga, prima de zidărie din Transilvania, construită în 1840 şi situată în zona ultracentrală a municipiului Alba Iulia, precum şi de restaurare şi conservare a monumentelor funerare expuse timp de secole în aer liber, suferind astfel o serie de degradări, în cel mai vechi cimitir evreiesc din această regiune. Amplasată într-o zonă centrală a municipiului, sinagoga se numără printre cele mai cunoscute clădiri din oraş, chiar dacă puţini dintre localnici au pătruns vreodată în imobil. Şi mai puţini dintre localnici ştiu că cele trei “mingi” de metal de pe pe faţada sinagogii, chiar deasupra unei ferestre, sunt trei ghiulele, rămase încastrate în zid încă din timpul Revoluţiei de la 1848.

sinagoga Mareh Yezekiel-02

Aproape o sută de ani mai târziu, în 20 noiembrie 1938, sinagoga a fost puternic zdruncinată de un atentat cu bombă, pus la cale, se pare, de legionari, care a afectat un perete, mobilierul şi candelabrele. Din fericire, nu au fost victime deoarece, fiind frig, slujba se ţinea în sinagoga de peste drum, construită împreună cu clădirea şcolii israelite şi baia rituală în perioada 1874-1883 şi care beneficia de un sistem de încălzire.

“Nu au fost victime. Era noiembrie, era frig şi slujbele se ţineau în sinagoga sefardă (de rit spaniol – n.r.), care se putea încălzi. În acea sâmbătă dimineaţă nu erau oameni în această sinagogă”, a precizat Lia Borza. Sinagoga sefardă a fost demolată în 1983, pe locul acesteia fiind construit magazinul central din oraş.

Despre existenţa unei sinagogi la Alba Iulia se ştia încă de la 1656. Încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, în oraş existau două case de rugăciune, una a evreilor sefarzi şi cealaltă a evreilor aşkenazi. În 1827, comunitatea a vrut să-şi construiască o sinagogă de zidărie, dar nu a dispus de terenul necesar, pământ care a fost pus ulterior la dispoziţie de către Episcopia Romano-Catolică.

Ineditul actualei sinagogi, singura care mai există în judeţ, este dat de faptul că are o încăpere, situată la intrare, folosită altădată ca închisoare, destinată probabil pentru cei care făceau delicte religioase. Tot la intrare se mai păstrează o chiuvetă, nefuncţională însă, care datează posibil tot de când a fost construită sinagoga, ştiut fiind fapul că la evrei spălatul pe mâini este foarte important.

sinagoga Mareh Yezekiel-03

“Există chiar o rugăciune pe care un evreu religios o spune ori de câte ori se spală pe mâini”, a precizat Lia Borza.

Sinagoga poartă numele de “Mareh Yezekiel” şi a fost construită în timpul rabinului Ezekiel Paneth (1783-1845), care a fost şi Şef Rabin al Transilvaniei. În prezent nu se mai slujeşte în sala mare a sinagogii, aceasta necesitând lucrări urgente de conservare şi renovare.

“Am început renovarea Sinagogii la începutul anului 2012, cu primii 30.000 de lei primiţi de la Secretariatul de Stat pentu Culte, prin Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România (FCER). Următorii 129.000 de lei au venit de la FCER – Centrul pentru Administrarea Patrimoniului Imobiliar. S-au executat până acum lucrări de revizuire a acoperişului, de curăţare a podului, de eliminare a umidităţii din pereţi, de hidroizolaţie a fundaţiei, s-au înlocuit ferestrele cu unele din lemn triplustratificat cu geam termopan, s-au decopertat pereţii în exterior pe trei laturi şi parţial în interior, pentru a lăsa cărămida să se usuce. Mai sunt necesare următoarele lucrări: înlocuirea a şapte uşi, recondiţionarea scării interioare, a băncilor, a Aron Kodesh-ului, a tencuielii interioare şi exterioare, restaurarea componentelor din piatră, printre care şi pardoseala. Ar mai costa cel puţin 540.000 de lei”, a afirmat Lia Borza.

Ea a menţionat că în prezent este folosită pentru întruniri doar o încăpere mai mică, ce poate fi şi încălzită, şi care este şi mai potrivită pentru numărul existent de oameni. “Noi nu avem rabin. Ne întâlnim doar la marile sărbători”, a precizat Lia Borza. Ea a menţionat că se întâmplă ca uneori, atunci când lipsesc cei doi membri ai comunităţii care ştiu să citească în ivrit, să fie ea cea care citeşte din cărţi, dar transliterar.

sinagoga Mareh Yezekiel-04

“Eu nu ştiu caracterele, dar avem cărţile transliterate şi cu traducere în limba română. Citesc în ivrit ceea ce este mai important, iar restul în română “, a spus Borza. De menţionat că în vechea sinagogă, care este una ortodoxă, femeile aveau acces doar la etaj, printr-o intrare separată, în aşa numita “Sala femeilor “.

Comunitatea evreiască şi-a lăsat amprenta asupra oraşului, primele întreprinderi din localitate fiind construite de către evrei la sfârşitul secolului al XIX-lea, respectiv o moară, o fabrică de spirt, un abator şi uzina electrică. Prosperitatea de care a beneficiat comunitatea evreiască rezultă şi din felul în care arată cimitirul, unde se remarcă îndeosebi patru cavouri monumentale, un lucru neobişnuit pentru evrei, unice se pare într-un cimitir evreiesc din România. Tot un fapt inedit pentru această comunitate este că în cavourile respective sunt expuse tablouri cu generaţiile de evrei înmormântaţi acolo, precum şi coroane.

“Sunt înmormântaţi în zid, nu în pământ, ceea ce nu este tipic evreilor. Se pare că doar în cimitirul din Alba Iulia ar fi cavouri. Este un obicei împrumutat. Nu este tipic să pui nici flori, şi nici coroane. La evrei se pun pietre pe mormânt”, a precizat Lia Borza.

Cel puţin pentru două dintre cavouri, urmaşii celor înmormântaţi acolo, în cazul în care aceştia mai există, nu au mai venit în ultimii zeci de ani să se intereseze de modul în care arată locul de veci al înaintaşilor. În schimb, chiar dacă locuiesc de peste 60 de ani în Canada sau Statele Unite ale Americii, copiii sau nepoţii unor evrei înmormântaţi la Alba Iulia au trimis bani pentru efectuarea de reparaţii la monumentele funerare ale părinţilor sau bunicilor acestora.

Unul dintre cele mai vizitate morminte este cel al lui Ezechiel Paneth, în timpul căruia a fost construită sinagoga. Mormântul lui încă este vizitat de către descendenţii săi din Israel, SUA, Belgia. “Se pun bileţele ca la Zidul Plângerii. Rabinul Ezechiel Paneth era considerat un om sfânt”, a spus Lia Borza.

Cimitirul, care datează din a doua jumătate a secoului al XVIII-lea, fiind probabil cel mai vechi din Transilvania, are peste 21.000 de metri pătraţi şi peste două mii de morminte. Universitatea “1 Decembrie 1918”, în parteneriat cu Consiliul Judeţean Alba, a început o cercetare a sectorului vechi al cimitirului, vizând realizarea unei hărţi topografice, inventarierea şi descrierea detaliată a pietrelor funerare, stabilirea tipologiei acestora şi recuperarea inscripţiilor în vederea publicării unui catalog. În 2014, Universitatea a cerut acordul comunităţii de a permite restaurarea a 14 pietre din partea veche a cimitirului. Din cauza faptului că au fost expuse timp de secole în aer liber, piesele au suferit o serie de degradări, care dacă nu vor fi remediate vor duce în cele din urmă la distrugerea lor.

sinagoga Mareh Yezekiel-05

Istoria comunităţii evreilor din Alba Iulia a fost studiată de către Ana-Maria Caloianu, care a realizat un volum foarte bine documentat, apărut în 2006, a precizat Lia Borza. Din lucrarea acesteia aflăm că, la 18 iunie 1623, principele Gabriel Bethlen a emis un privilegiu prin care permitea legal aşezarea evreilor în Transilvania.

Ulterior este limitat acest drept la Alba Iulia, astfel că, între 1653 şi 1848, aici este singura comunitate legal constituită. La început era o comunitate sefardă, iar începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea evreii aşkenazi au devenit preponderenţi ca urmare a imigraţiei din Imperiul Habsburgic. Evreii sefarzi şi aşkenazi au convieţuit la Alba Iulia timp de aproape două secole şi jumătate sub tutela unui singur rabin.

Orientarea religioasă pe care comunitatea a avut-o după 1869 a fost cea ortodoxă, purtând din 1872 numele “Comunitatea autonomă ortodoxă izraelită din Alba Iulia”. Din 1886, şi-a schimbat numele în “Comunitatea Status quo ante israelită din Alba Iulia”, păstrând caracterul ortodox. Spre deosebire de alte zone, evreii din Alba Iulia nu au fost deportaţi în cel de-al Doilea Război Mondial, fiind mobilizaţi însă la muncă obligatorie şi trimişi la diverse detaşamente de muncă.

La sfârşitul războiului, toate casele evreieşti au fost expropriate, dar foştilor proprietari li s-a permis să locuiască în ele, plătind în schimb chirii exorbitante. Anul 1948 înseamnă sfârşitul şcolii evreieşti din Alba Iulia, după o sută de ani de funcţionare neîntreruptă.

Dacă în 1948 numărul evreilor din Alba Iulia era de 1.500, un deceniu mai târziu comunitatea era formată din mai puţin de 570 de membri. La recensământul din octombrie 2011, doar 20 de persoane din Alba s-au declarat evrei.

La sfârşitul anului trecut, comunitatea era formată din 42 de membri, plus doi afiliaţi, din care 24 femei şi 20 bărbaţi. Dintre aceştia, 24 sunt evrei halahici, 10 cu ascendenţă evreiască şi 10 neevrei, a mai menţionat preşedintele Comunităţii din Alba Iulia. (Text si foto: Agerpres)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *