Sfinţii Ioachim şi Ana

Sf-Ioachim-si-Ana

Sfintii Ioachim si Ana sunt parintii Maicii Domnului. Sfantul Ioachim a fost din neamul regelui David. Sfanta Ana a fost fiica preotului Matan. Acest preot a avut trei fiice: Maria – care a nascut-o pe Salomeea, Elisabeta – mama Sfantului Ioan Botezatorul si pe Ana – cea care a nascut-o pe Fecioara Maria.

Lipsa copiilor ii facea pe Ioachim si Ana sa fie priviti ca fiind blestemati, pentru ca in societatea iudaica, familiile sterpe erau socotite a nu avea binecuvantarea dumnezeiasca. Dupa rugaciuni indelungi, celor doi li s-a daruit o prunca: Fecioara Maria.

Tinand seama ca Biserica a marturisit totdeauna ca Fecioara Maria este Nascatoare de Dumnezeu, caci Cel ce S-a nascut din ea nu e o persoana omeneasca deosebita de cea dumnezeiasca, ci Insusi Fiul lui Dumnezeu, putem afirma fara retinere ca Ioachim si Ana sunt bunicii lui Hristos.

Sfantul Ioachim a trecut la cele vesnice la varsta de 80 de ani, iar Sfanta Ana a murit in varsta de 70 de ani, la doi ani dupa Sfantul Ioachim.

Sfintii Parinti Ioachim si Ana sunt praznuiti in calendarul nostru cu o zi speciala, 9 septembrie, dar ei sunt pomeniti pururi in slujbele noastre pentru ca apolisul sau otpustul fiecarei slujbe se termina cu aceasta invocare “Pentru rugaciunile sfintilor dreptilor parintilor Ioachim si Ana, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru miluieste-ne pe noi”.

Sărbătoarea Sfinţilor Ioachim şi Ana

Ioachim şi Ana trăiau în Palestina şi erau mâhniţi din cauză că nu aveau copii, mai ales ca in vremea aceea familiile care nu aveau copii erau desconsiderate. Erau socotiţi oameni blestemaţi. Chiar şi în Biserica, la Templu, când mergeau, trebuiau să stea în spate de tot, cu mult depărtaţi de ceilalţi. Şi darurile şi jertfele lor trebuiau să le aducă ultimii dintre toţi. Erau astfel într-o mare mâhnire, o dată din cauză că nu aveau copii şi apoi din cauza batjocurii oamenilor.

Intr-o zi, Ioachim, evlavios şi cu frică de Dumnezeu cum era, curat şi plin de dragostea cea către Dumnezeu şi catre Casa Sa, a alergat primul dintre toţi să-şi dea darul, pe când nici nu venise altcineva. Preotul când l-a văzut şi l-a recunoscut, l-a izgonit: „Pleacă, blestemate, ai venit primul să aduci darul? Pleacă, să nu se coboare foc să te mistuiasca“.

Om era, şi ca un om s-a întristat foarte. Il durea inima şi, mai mult de atât, îl blestemase un preot! Nu un om oarecare, ci un preot, şi-l numise „blestemat”!

A şi plecat din Templu, întorcându-se acasă plângând şi zicand soţiei sale: „Iubită soţie, eu voi pleca. Voi merge sus in munte şi acolo Il voi ruga pe Dumnezeu să dezlege durerea noastră, căci nu mai rabd să ne batjocorească oamenii. Noi nu suntem nici nelegiuiţi, nici hoţi, nici oameni răi. Noi lucrăm poruncile lui Dumnezeu. N-am nedreptăţit pe nimeni. Pe toţi îi iubim şi de toţi ne îngrijim, şi primim atata desconsiderare, şi încă şi de la un preot. Voi merge, deci, in munte şi-L voi ruga pe Dumnezeu să ne dea copii, sa avem urmaşi. Şi dacă nu mă va auzi şi nu-mi va împlini rugamintea, voi rămâne acolo să mă mănânce fiarele sălbatice, mai bine decât să am o astfel de viaţă de batjocură din partea oamenilor. Mergi, i-a zis soţiei, şi tu în grădină si, fara să te vadă cineva, deschide-ţi inima lui Dumnezeu si Dumnezeu văzând credinţa noastră nu va batjocori rugamintea noastră, căci zice profetul David: «Voia celor cu frica Lui o va face şi rugăciunea lor o va asculta». Văzând Dumnezeu frica şi dragostea noastră, nu este cu putinţă să ne treaca cu vederea rugămintea“.

Si într-adevăr a mers în munte şi în ceasul în care a început sa se roage cu lacrimi, cu credinţă şi căldură, a simtit ca si cum L-ar vedea pe Dumnezeu, stând în ceruri, pe Dumnezeul a toate, şi a vorbit cu El şi I-a zis durerea lui şi L-a rugat să-i asculte rugămintea. Dumnezeu, Cel care vede si cunoaste inima omului, a primit rugăciunea lui şi l-a trimis pe Arhanghelul Gavriil, zicându-i: „Mergi la robul meu Ioachim şi spune-i că am primit rugăciunea lui şi spune-i că vor naşte o fată din care se va naşte Mantuitorul şi Izbăvitorul lumii. Să înceteze deplin tristeţea sa. Să oprească lacrimile. Să se facă lacrimile lui în bucurie si desfătare duhovnicească. Căci nu s-a născut niciodata vreo fata mai sfântă şi mai curată şi mai înaltă chiar decat cetele îngereşti, decât fata care i se va naşte“.

A primit cu bucurie Ioachim această veste bună şi plin de mângâiere a coborât din munte, a fugit acasă şi si-a îmbrăţişat soţia, spunându-i şi ei vestea primită. Şi de cum deschise gura şi i-a povestit cuvintele îngerului ii zice şi ea: „Aceeaşi veste mi-a adus-o şi mie îngerul”.

Si de atunci a zămislit Ana şi a născut-o mai apoi pe Maica Domnului, pe acea fată care s-a învrednicit, pentru marea ei curăţie şi sfinţenie şi mai ales pentru multa ei smerenie, să se înalţe până la ceruri şi să-L coboare de acolo pe Dumnezeul a toate, şi să-i unească pe oameni cu Dumnezeu, căci existase vrăjmăşie între Dumnezeu şi oameni, între cer şi pământ. Căci protopărinţii noştri Adam şi Eva, deoarece nu L-au ascultat pe Dumnezeu şi au călcat porunca Lui si s-au arătat nemulţumitori de tot ceea ce Dumnezeu le daruise, au fost blestemaţi şi izgoniţi din rai. Şi de atunci toti cei care s-au născut de la Adam şi Eva şi până în vreme naşterii Preasfintei au fost osândiţi în iad, în întuneric, in legătura stricăciunii şi a morţii, în loc întunecat de nedescris.

Acolo au fost osândiţi şi marii patriarhi şi profeti şi toţi drepţii, plătind neascultarea părinţilor lor. Când s-a născut Maica Domnului şi apoi Mântuitorul din ea, iadul s-a luminat şi cele pământeşti s-au unit cu cele cereşti. Dumnezeu S-a făcut om şi i-a eliberat pe oameni. Şi în această taină s-a servit de Maica Domnului, Fe¬cioara Maria. Aceasta s-a făcut mijlocitoare şi făcătoare de pace. Pentru multa ei smerenie a ales-o Dumnezeu dintre toate celelalte fiice ale oamenilor şi a înălţat-o până la ceruri. Despre aceasta înţeleptul a zis în pildele sale: „Multe femei au prins putere, preţuind slava ta cea mai înalta şi mai ravnita dintre toate”.

Multe femei ca Sara, Rebeca, Rahila, Iudita si altele au facut fapte mari si s-au invrednicit de slava pentru viata lor curata…Tu, insa, Fecioara, ai dobandit toate virtutile in putere, sfintenie, in curatie si puritate si, mai mult decat atat, toate in smerenie, in cea care pe toti ii inalta si celor mandri le sta impotriva. Asa s-a facut Sfanta Ana, a carui praznuire astazi o facem, pricina a mantuirii impreuna cu fiica ei. Precum o cinstim pe Maica Domnului, Nascatoarea de Dumnezeu, care s-a facut solitoare a mantuirii noastre, a slavei noastre, a fericirii noastre si ne-a unit cu Dumnezeu, ne-a facut fii ai lui Dumnezeu si dumnezei prin har, asa cum se cuvine a o lauda, cinsti, slavi pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu si Fecioara Maria, la fel si pe mama ei, Sfanta Ana. Caci daca n-ar fi fost Sfanta Ana, nu s-ar fi nascut nici Maica Domnului. Mare este si slava si puterea Sfintei Ana, caci fara ea nu s-ar fi nascut Maica Domnului, cea mai inalta decat cerurile si mai curata si mai stralucitoare decat soarele, cea fara de asemanare mai inalta decat heruvimii si serafimii si decat toate puterile ingeresti si decat toti sfintii. Amin. (Foto: apaceavie.ro)

Părintele Filotei Zervakos – crestinortodox.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *