Sfântul Antim Ivireanul

antim-ivireanul

Sfântul Antim Ivireanul s-a nascut in anul 1650. A fost de neam georgian (ivirean) sau caucazian. Dupa iesirea din robia turca, a invatat caligrafia, pictura, sculptura si limbile greaca, araba, turca.

Este adus in Tara Romaneasca in jurul anului 1690 de domnitorul Constantin Brancoveanu. Ajunge conducatorul tipografiei de la Bucuresti in 1691. In anul 1696 este numit egumen al Manastirii Snagov. Aici va intemeia o noua tipografie. In anul 1705, este ales episcop al Ramnicului, iar in 1708 devine mitropolit al Tarii Romanesti.

A tiparit 30 de carti in limba greaca, 22 in romana, una in slavona, 6 slavo-romane, 2 greco – arabe, una greco-romana si una greco-slavo-romana, in total 63 de carti. Ele au fost tiparite la Bucuresti, Snagov, Ramnic si Targoviste.

Didahiile (28 de predici rostite in cursul ahipastoririi sale la diferite sarbatori) l-au facut sa fie considerat carturarul care a vorbit cea mai frumoasa limba romana dintre carturarii epocii sale.

Acuzat ca ar fi avut legaturi cu austriecii si ca ar fi uneltit impotriva lui Nicolae Mavrocordat si a turcilor, a fost arestat. Patriarhul ecumenic l-a caterisit si a fost condamnat la exil in Muntele Sinai. Turcii care il duceau spre locul exilului l-au ucis pe drum, iar trupul sau a fost aruncat in raul Tungia, un afluent al Maritei, langa Adrianopol.

Propunerea canonizarii mitropolitului Antim Ivireanul a fost facuta in sedintele Sfantului Sinod din 23-25 mai 1916.

Sentinta de caterisire a fost ridicata in vremea patriarhului ecumenic Athenagoras, pe 8 martie 1966.

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane l-a trecut in randul sfintilor pe 21 iunie 1992.

Rugăciune către Maica Domnului a Sfântului Antim Ivireanul

Stăpână de Dumnezeu Născătoare, împărăteasa cerului şi a pământului, cinstea şi slava creştinilor, ceea ce eşti mai înaltă decât cerurile şi mai curată decât soarele, Fecioară prealăudată, nădejdea celor păcătoşi şi liniştea celor loviţi de valurile vieţii, caută asupra poporului tău, vezi moştenirea ta, nu ne lăsa pe noi, păcătoşii, ci ne păzeşte şi ne scapă de vicleşugurile diavolului, că ne-au împresurat întristările, nevoile şi răutăţile. Dă-ne mână de ajutor, Fecioară, că pierim.

 

Îndură-te de noi, că pe tine te avem ajutătoare şi la tine nădăjduim să-L îmblânzeşti pe Fiul tău cu rugăciunile tale preaputernice şi nebiruite, ca să-Şi întoarcă spre noi mila Sa cea bogată. Şi pe toţi să ne învrednicească a ne păstra viaţa cinstită şi fără de prihană, pentru ca noi cu o gură şi cu o inimă pe El pururea să-L mărim, iar ţie să-ţi zicem: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine!”. Amin. (Text: crestinortodox.ro, Foto: cuvantul-ortodox.ro)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *