Ruga bănăţeană, îngemănare între viaţa civilă şi viaţa religioasă

Muzeul_Banatului

Ruga bănăţeană ar trebui să devină un obiectiv în patrimoniul spiritual UNESCO, întrucât Banatul are un patrimoniu cultural material şi imaterial extrem de valoros, dar, din păcate, nu are niciun obiectiv pe lista UNESCO, a declarat dr. Dan Octavian Paul, şeful Centrului Zonal pentru Conservarea, Restaurarea şi Cercetarea Patrimoniului Cultural Timişoara, din cadrul Muzeului de Istorie al Banatului.

“În zona noastră bănăţeană, avem un patrimoniu extrem de valoros, dar Banatul nu are niciun obiectiv pe lista UNESCO. De aceea, m-am gândit să mergem pe linia patrimoniului imaterial, spiritual. Acolo ar merge foarte bine ruga bănăţeană. Pe lista actuală a UNESCO, România figurează cu doina, cu căluşarii, cu colindul ardelenesc. Din datele pe care le deţin, ruga este specifică zonei, întrucât nu am auzit de ruga moldoveană sau ardeleană. Probabil că sunt similitudini cu serbări de acest tip, dar este o îngemănare foarte frumoasă între viaţa civilă şi viaţa religioasă în această rugă şi are destule elemente care ar putea duce spre o prezenţă bănăţeană pe lista UNESCO, afirmă Dan Octavian Paul, iniţiatorul proiectului.

Prorectorul Universităţii de Vest Timişoara (UVT), prof. univ. dr. Otilia Hedeşan, etnolog şi membru în Consiliul Naţional pentru Patrimoniul Imaterial (CNPI), opinează că ruga bănăţeană ar merita să devină obiectiv UNESCO, întrucât este specifică Banatului prin anumite elemente care o deosebesc de alte manifestări similare din diferite zone din ţară.

Ruga este o sărbătoare specifică Banatului. Este cunoscută în general sub acest nume, dar pe alocuri se numeşte şi nedee. Este o sărbătoare care pune în relaţie hramul bisericii ortodoxe dintr-o localitate cu viaţa cotidiană a localităţii, cu familiile din interiorul comunităţii. În ziua în care este hramul bisericii, este slujba festivă, mai mult decât un serviciu religios, dar, în aceeaşi zi, mai sunt şi alte momente ale sărbătorii, reprezentate diferit de la o comunitate la alta.

În această zi există momente dedicate morţilor familiei, masa de rugă se ‘meneşte’, adică este destinată şi morţilor familiei. În Banatul montan, în dimineţile când era rugă, femeile mergeau în cimitir pentru a le duce o mică ofrandă morţilor familiei. Apoi, la fel de important este jocul de după amiază sau seara, hora (…). După părerea mea, cel mai important moment este faptul că fiecare familie sărbătoreşte acest hram al satului şi al bisericii prin ceea ce se întâmplă în gospodărie, adică, se face o masă foarte îmbelşugată, cu multe feluri de mâncare, la care participă toţi membrii familiei, dar şi rudele plecate în străinătate. Această masă îi ţine pe toţi membrii familiei împreună“, spune Otilia Hedeşan.

Etnologul UVT punctează faptul că, în alte părţi, hramul bisericii este o trăsătură generală a oricărei biserici, dar ruga bănăţeană are câteva elemente specifice, care o definesc.

“Specific pentru ruga bănăţeană este participarea la serviciul religios, ofranda adusă morţilor, pomenirea morţilor, întrunirea întregii familii, inclusiv a rudelor plecate din localitate sau din ţară, la masa îmbelşugată şi participarea la jocul comunitar, elemente care nu se regăsesc în alte părţi ale României. Un alt specific al rugii bănăţene este acela că ele sunt clar aşezate în calendar, din prima duminică de după Paşti, sau chiar de pe la Sfântul Gheorghe, până pe la Sfântul Dumitru, perioadă în care majoritatea bisericilor din Banat îşi au hramul, primăvară târzie – vară – toamnă. Restul sfinţilor sunt sărbătoriţi prin praznice”, subliniază Otilia Hedeşan.

Ruga din Banat îşi are începuturile, asemeni oricărei tradiţii, undeva în istorie, fără a se putea preciza o dată anume.

“Ruga bănăţeană este o marcă culturală întregistrată de Societatea Culturală Banatul, la finele anului 1994. Ruga bănăţeană este specifică Banatului, este cea mai mare sărbătoare religioasă şi familială a satului bănăţean; începe cu o slujbă la biserică, în unele sate ţine până la trei zile. După masa, în mijlocul satului, unde este locul de joc, preotul deschidea jocul cu o fată care avea vreo 15 ani şi care intra prima dată în joc. Casele bănăţenilor erau deschise pentru toţi goştii (oaspeţii, n.r.). Nu există o consemnare exactă pentru apariţia rugii bănăţene, dar deja prin secolul XVIII, românii şi sârbii, care atunci erau împreună sub aceeaşi cupolă religioasă, serbau hramul bisericii, adică ruga”, a relatat istoric prof. dr. Ioan Haţegan, cercetător ştiinţific la Filiala Timişoara a Academiei Române.

Ruga bănăţeană a ieşit deja “în lume”, prin mai multe manifestări, una dintre ele având loc în 2009, la Paris, în organizarea Societăţii Culturale Banatul.

Pentru ca ruga bănăţeană să intre în patrimoniul UNESCO, propunerea va trebui să treacă de comisia Consiliului Naţional pentru Patrimoniul Imaterial.

“Cred că este o datorie a regiunii noastre să formuleze, să redacteze şi să susţină un asemenea dosar”, a conchis Otilia Hedeşan. (Text: Agerpres, Foto: ro.wikipedia.org)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *