Revelion extrem la Bâlea Lac, în singurul hotel de gheaţă din Europa de Sud-Est

Balea4

Prima zi a noului an a fost întâmpinată de sute de turişti în locul cu cea mai mare zăpadă din România, de 1,22 de metri, la Bâlea Lac, o căldare glaciară în munţii Făgăraşului, la peste 2.000 de metri altitudine.

De altfel, Bâlea Lac este singurul loc din Europa de Sud-Est, unde, cu adevărat, câteva zeci dintre turişti au trăit o experienţă extremă de Revelion, distrându-se în Hotelul de Gheaţă, un altfel de loc în care să dormi şi să te distrezi.

Dacă anul 2014 şi-a luat rămas bun oferindu-le celor de la Bâlea Lac o ultimă zi superbă de iarnă, cu mult soare, fără vânt şi dând ocazia tuturor celor din zona turistică Bâlea să urce cu telecabina şi să poată sta măcar câteva minute în Hotelul de Gheaţă, noaptea de Revelion a fost petrecută de privilegiaţii care au stat cel mai aproape de cer în compania stelelor şi, desigur, a focurilor de artificii.

Pentru cineva care nu cunoaşte muntele şi ştie doar că la Bâlea Lac se înregistrează în aceste zile un risc însemnat de producere de avalanşe, de gradul trei pe o scară de la unu la cinci, acest loc poate părea periculos, iar petrecerea Revelionului înconjurat de vârfuri de Carpaţi ar fi reprezentat curată nebunie. De altfel, emoţiile pentru necunoscători încep încă din clipa în care se despart de Transfăgărăşan, de la Bâlea Cascadă, de unde călătoresc suspendaţi în aer, timp de câteva minute, cu o telecabină pe cabluri, pentru a putea ajunge la destinaţia de vis, locul numit de mulţi “deasupra norilor”. Mulţi dintre cei peste 150.000 de turişti din toată lumea au venit special de Sărbători, în ultimul deceniu, la Bâlea Lac, doar pentru a trăi o experienţă de călătorie inedită, “îngheţată” la propriu.

 Balea

Cât de frig a fost de Revelion în Hotelul de Gheaţă, cu paturi de gheaţă, un bar cu mobilier de gheaţă, unde la cumpăna dintre ani s-a urat noroc ciocnind pahare de gheaţă? Ei, bine, mult mai cald decât afară! Mult mai cald decât în multe locuri înzăpezite sau încremenite de frig din România. Pare suprinzător, dar odată intrat în Hotelul de Gheaţă simţi nevoia să renunţi la mănuşi, fular, chiar şi la haină după un timp. Şi nu doar pentru a-ţi fi mai comod, ci pentru că pur şi simplu este mai cald ca afară, chiar şi cu 15 grade şi fără să te “încălzeşti” cu vreo tărie servită direct în pahare de gheaţă.

Conform meteorologilor, la Bâlea Lac a fost mult mai cald în noaptea de Revelion, faţă de alte locuri din România, chiar şi faţă de Sibiu. Dacă la Sibiu mercurul din termometre a coborât până la minus 25 de grade, la Bâlea Lac în cursul nopţii s-au înregistrat temperaturi în jurul valorii de minus 19, chiar şi minus 11 grade. Ceea ce înseamnă că în Hotelul de Gheaţă a fost o temperatură de zero grade sau poate chiar un grad, două cu plus.

 Balea2

Aproape toţi turiştii care vin să “îngheţe” în cel mai neobişnuit hotel din România nu pleacă răciţi. Cei mai experimentaţi salvamontişti, meteorologi şi cabanieri de la Bâlea Lac spun că oamenii nu răcesc aici deloc iarna. Nu e un paradox. Pur şi simplu aerul e foarte curat, iar razele soarelui sunt mult mai blânde decât la mare, pe plajă.

Camerele de gheaţă sunt mai mici decât nişte dormitoare de apartament, dar cu toate acestea într-o încăpere obişnuită încape un pat de două persoane, două noptiere, scăunele de gheaţă şi chiar o măsuţă. Există curent electric în cameră. Ai o noptieră alături şi în mod surprinzător, fiecare cameră, botezată în acest an după câte o zodie, este păzită de câte o sculptură de gheaţă. Deci, cei din zodia Taurului, au înnoptat de Revelion lângă un taur de gheaţă.

Balea3

Aşa şi berbecii. Leii au avut câte doi lei care i-au păzit ş.a.m.d. Paturile sunt de gheaţă, peste care sunt aşezate lemne, deasupra saltele impermeabile, după care câteva straturi de pături călduroase, piei de oi şi desigur cearceafuri, pilote, perne. Ca să fie siguri că nu suferă nimeni de frig, proprietarii Hotelului de Gheaţă pun la dispoziţie şi câte un sac de dormit, garantat că asigură căldură până la minus 20 de grade. Singura grijă este să îţi protejezi faţa.

“Senzaţional!”, “Incredibil de frumos!”, “Nu credeam că există aşa ceva la noi, în România!”, “Foarte impresionant. Nu a fost deloc frig” – sunt impresiile de la câţiva turişti care au înnoptat aici.

Primul turist, un britanic, care s-a trezit să surprindă răsăritul soarelui, din faţa Hotelului de Gheaţă, având în faţă o privelişte de vis, cu coame înzăpezite de munţi, pe care, parcă le atingi vârfurile cu mâna, dezvăluie prima impresie din 2015 legată de România şi noaptea “îngheţată” de Revelion: “A fost foarte bine. Mie nu mi-a fost frig. Am mai dormit în hoteluri de gheaţă în Europa. Ultima dată am fost într-un asemenea hotel în Norvegia. Dar acest loc este incredibil de frumos. Îmi place mai mult aici. Aţi fost la telecabină? Încercaţi să faceţi o poză de acolo! Nu o să uit niciodată această parte din România”.

 Balea5

Telecabina se învecinează cu Hotelul de Gheaţă. Din telecabină, cea mai spectaculoasă şosea din România şi printre cele mai frumoase din lume, Transfăgărăşanul, apare ca fiind îngropat în zăpadă. Din loc în loc poţi vedea stâlpii telecabinei. Însă, când soarele îşi face loc din spate, de după munte, o mare apare în faţă. O mare albastră, dincolo de pădurea deasă de brazi. O mare care se întâlneşte cu cerul.

O linie subţire de lumină desparte Cerul de Pământ. Marea aceea este o parte din judeţul Sibiu, cu sate, cabane, oameni care încă nici nu s-au trezit după petrecerea de Revelion şi dincolo în zare este o bucată din cel mai circulat drum naţional din România: DN1. Treptat marea de albastru dispare, lăsând loc peisajului. Se disting vag nişte lumini. Luminile caselor peste care s-a aşternut tăcerea şi ninsoarea, de după artificii.

Artificii au fost şi la Bâlea Lac. Imaginaţi-vă că aveţi în faţa voastră un munte. Vă desparte de el câteva sute de metri. Şi staţi aşezat pe un lac. Îngheţat complet. Pe care te poţi da cu barca trasă de ATV. La peste 2.000 de metri, cu un cer înstelat spre care se ridică lampioane. Aproape de miezul nopţii, focurile de artificii luminează muntele, lacul întins pe 4,6 hectare. Un lac adânc de 11.35 metri, înconjurat de vârfurile Vaiuga (2.443 metri), Iezerul Caprei (2.417 metri), Şaua Caprei (2.315 metri) şi Paltinul (2.398 metri).

Deşi pare greu de crezut, de Revelion, la Bâlea Lac, prin zăpadă, la uşa restaurantului a venit şi o vulpe. Toată lumea o cunoaşte. Este “de-a casei”. A fost ospătată şi ea şi astfel am păşit în Noul An cu amintiri greu de uitat vreodată şi de relatat prietenilor.

 Balea6

În timp ce în alte părţi petrecăreţii de Revelion s-au întrecut în ţinute deosebite, în locul zăpezilor şi al gheţurilor toată lumea s-a simţit bine în bocanci, pantaloni de iarnă şi bluze cât mai călduroase. La Bâlea Lac, nu rochiile şi costumele au impresionat. Singurul accesoriu nelipsit era paharul cu şampanie, vin, ţuică şi alte băuturi.

Spre deosebire de românii care obişnuiesc să mănânce şi să bea toată noaptea, britanicii veniţi la Hotelul de Gheaţă au servit cina la ora 19,30 pe farfurii de gheaţă în restaurantul din incinta hotelului, iar aproape de miezul nopţii jumătate dintre ei au venit la una din cabanele învecinate să vadă artificiile, iar ceilalţi au preferat să închine cupele de şampanie în faţa hotelului.

Bâlea Lac este un loc special pentru toate categoriile de turişti: de zi, de week-end, pasionaţi de munte, practicanţi de sporturi de iarnă, iubitori de natură sau pur şi simplu care vor să vadă ceva ce nu există în altă parte. La petrecerea de Revelion au fost şi turişti care vin de 12 ani la Bâlea Lac.

 

“Venim aici de 12 ani pentru că e frumos, aici e mai multă zăpadă ca la Sibiu. Aici te poţi rupe de cotidian. E mult mai frumoasă priveliştea. Acum zece ani, când s-a construit prima dată hotelul de gheaţă, ni s-a părut o idee nebunească, dar este unul din cele mai bune branduri din zonă, care atrag turişti de peste tot. Noi nu suntem antrenaţi să stăm noaptea acolo, dar cred că am putea rezista. Am încercat să bem ceva dintr-un pahar de gheaţă, iar senzaţia este excelentă”, a declarat Ioana Creţu, turistă.

A lucra într-un bar de gheaţă sau într-un hotel îngheţat complet este o experienţă cel puţin nebunească. Un tânăr din Sibiu îşi petrece de trei ani ca barman sărbătorile şi Revelionul numai la Hotelul de Gheaţă de la Bâlea Lac. A venit vara la Bâlea Lac să muncească sezonier şi s-a decis să continue experienţa şi iarna. Practic, este cel care a dormit cel mai mult în Hotelul de Gheaţă, 20 de nopţi, din care primele trei le-a petrecut în sacul de dormit, pe patul de gheaţă.

“De acum trei ani a început nebunia. Înainte să vin să lucrez am mai fost aici cu şcoala, la Hotelul de Gheaţă. Atunci nu mă gândeam că o să ajung să dorm aici sau să lucrez. În prima iarnă când am lucrat aici, în primele două zile am resimţit frigul. Eram echipat cu trei perechi de izmene, bluze, ghete, cinci perechi de şosete. Prima săptămână am simţit frigul. Stăteam cel puţin două ore neîntrerupt aici. După prima săptămână m-am obişnuit. Aşa am făcut şi Crăciunul şi Revelionul în Hotelul de Gheaţă. După Revelion am venit în fiecare week-end la Bâlea Lac, până în aprilie. Eram în clasa a 12-a. Este cel mai interesant lucru care mi s-a întâmplat, să lucrez în Hotelul de Gheaţă”, povesteşte Daniel Paul Drăghiţă, barmanul de la Hotelul de Gheaţă.

 Balea7

Cel mai greu i se pare în afara hotelului îngheţat, când e ceaţă şi ger. Cărarea pe care o parcurge în 30 de secunde între Hotelul de Gheaţă şi cabană, când e soare, o face în 30 de minute când e ceaţă şi vânt puternic. “Problema e că uneori nu nimereşti drumul, când e vremea rea”, recunoaşte barmanul.

Daniel Paul Drăghiţă a înregistrat şi unele recorduri personale, stând ziua nouă ore în hotelul de gheaţă, fără întrerupere, precum şi trei nopţi, în care a dormit.

A rezistat doar cu o voinţă de fier şi pasiune pentru munca sa inedită. E singurul barman din Sud-Estul Europei care lucrează cu pahare de gheaţă, într-un bar de gheaţă. Clienţii săi rezistă cu mult alcool. Norocul lui este că aceştia vin însoţiţi de prieteni, care îi aşează în pat şi îi învelesc. Clienţii care nu dorm beţi se schimbă în pijamale. “Doi scoţieni au încercat acum doi ani experienţa de a veni doar în cunoscutele lor fuste numite kilt la Hotelul de Gheaţă şi aşa au dormit”, îşi aminteşte barmanul.

Cel mai mic “client” care a dormit în Hotelul de Gheaţă avea patru luni, fiind copilul unui cuplu de nordici. La Hotelul de Gheaţă vin mai ales cupluri sau familii. Cei singuratici, mai rar.

Daniel Paul Drăghiţă spune că Hotelului de Gheaţă îi lipseşte o baie de gheaţă. “Asta e ideea mea. Doar de decor”, susţine barmanul.

Cea care a învăţat să-i servească cu farfurii de gheaţă pe turişti este Andreea, o fată din Ploieşti, care şi-a dorit un serviciu despre care să povestească prietenilor. Şi, astfel, a ajuns ospătăriţa din Restaurantul de gheaţă.

“E primul meu job. Lucrez de două săptămâni. Mai mult de trei ore nu am stat în Hotelul de Gheaţă. Pe urmă fac o pauză, la cabană. Practic, eu îi cazez pe turişti. Mie nu prea îmi plăcea frigul şi nu am crezut că o să ajung să stau atât aici. Dar, îmi place. Îmi place foarte mult şi abia aştept să mă întorc”, spune Andreea Voloşenco.

“De când lucrez la Bâlea Lac, frigul e cel mai bun prieten al meu. Am trăit experienţa de a dormi pe patul de gheaţă, în Hotelul de Gheaţă, de 20 de ori. Aş mai dormi de tot atâtea ori. Pentru mine e cea mai tare experienţă, că lucrez aici şi stau aici atât de mult, mai ales iarna”, mărturiseşte, în final, Daniel Paul Drăghiţă.(Text si foto: Agerpres)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *