Republica Turcia: date istorice şi geografice, turism şi gastronomie

turcia-10

Republica Turcia (Türkiye Cumhuriyeti) sărbătoreşte Ziua naţională la 29 octombrie, ziua proclamării Republicii (în 1923).

Date istorice şi geografice

Turcii, originari din Asia Centrală, au pătruns în Asia Mică în secolele IX-XII. Statul independent s-a constituit în urma unirii triburilor turcilor anatolieni de către Osman I (1281-1326). Până în 1354, când Murad I (1360-1389) a trecut în Europa, toate posesiunile bizantine au fost cucerite. În 1453, sultanul Mehmed II (1444-1446; 1451-1481) a cucerit Constantinopolul. În timpul următorilor sultani, până la jumătatea secolului al XVI-lea, Imperiul Otoman a devenit o mare putere, ajungând la apogeul expansiunii sale teritoriale.

turcia-08

În urma destrămării Imperiului Otoman, Republica Turcia a fost fondată la 29 octombrie 1923, de către Mustafa Kemal Atatürk, care a devenit primul preşedinte al Turciei moderne (1923-1938).

Victorioasă în războiul greco-turc din 1919-1922, Turcia a obţinut, prin Tratatul de la Lausanne (24 iulie 1923), revizuirea clauzelor Tratatului de pace de la Sevres (10 august 1920), căpătând configuraţia teritorială actuală.

turcia-02

Din iniţiativa preşedintelui Mustafa Kemal Atatürk a fost aplicat un amplu program de reforme vizând modernizarea vieţii economice, sociale şi politice (separarea statului de religie, introducerea sistemului juridic vest-european, adoptarea alfabetului latin, egalitatea în drepturi a femeii, crearea unei industrii naţionale etc).

turcia-16

De asemenea, a fost promovată o politică de neutralitate şi bună înţelegere cu toate statele. în 1934, Turcia a semnat cu România, Grecia şi Iugoslavia pactul înţelegerii Balcanice. În cursul celui de-Al Doilea Război Mondial, Turcia a rămas neutră până în februarie 1945, când a declarat război Germaniei şi Japoniei. După război, Turcia a fost inclusă în sistemul de alianţe vest-european; în 1952, devine membru NATO, în 1955, al Pactului de la Bagdad (din 1959 numit CENTO, dizolvat în 1979), în 1963, membru asociat al Uniunii Europene.

turcia-09

Cele două părţi, europeană şi asiatică, ale Turciei au condiţii naturale diferite. Partea europeană reprezintă 3% din teritoriul Turciei, potrivit vol. Enciclopedia Statelor Lumii, 2005. Aceasta deţine două şiruri de munţi nu prea înalţi, Istranca Daglari (altitudine max. 1.031 m) şi Tekir Dag (sub 1.000 m), ce închid o câmpie drenată de râul Ergene, afluent al Mariţei/Meric Nehri.

turcia-03

Zona asiatică, 97% din teritoriul Turciei, cunoscută sub numele generic de Anatolia, cuprinde un podiş central rectangular relativ înalt (altitudine medie 900 m) înconjurat de lanţuri muntoase. În nord se află Munţii Pontici/Kuzey Anadolu Daglari, care separă, de-a lungul a 1.200 de km, podişul de litoralul Mării Negre. În sud sunt Munţii Taurus/Toros Daglari şi Antitaurus/Antitoros Daglari. Spre vest munţii sunt mai scunzi. Partea de est a Turciei este formată din Podişul Kars, dominat de conuri vulcanice enorme (Ararat/Buyuk Agri — 5.137 m, altitudinea maximă din Turcia).

În lungul ţărmurilor există înguste câmpii litorale, mai extinse în zonele de vărsare ale râurilor.

Turism

Turcia dispune de un potenţial turistic deosebit, în care un loc important îl deţine turismul pentru cura heliomarină. Cu un sezon estival care ţine şase luni pe an şi cu deschidere la mările Mediterana şi Egee, Turcia este una dintre cele mai apreciate destinaţii de vacanţă pentru turiştii din multe ţări.

Vestigiile civilizaţiilor care s-au dezvoltat din Antichitate pe actualul teritoriu al Turciei reprezintă, de asemenea, obiective turistice de mare interes.

turcia-13

Istanbul, marea metropolă de pe Bosfor, are nenumărate atracţii turistice, potrivit vol. Enciclopedia Statelor Lumii, 2005.

Între acestea se află Palatul Paleologilor; Catedrala Sfânta Sofia, ridicată în secolul al VI-lea de împăratul Iustinian (527-565) şi transformată ulterior în moschee (1453), iar din 1935 în muzeu; Moscheea Albastră (Sultanahmet Camii) cu 6 minarete; Moscheea lui Soliman Magnificul (Siileymaniye Camii), din secolul al XVI-lea, cea mai frumoasă şi somptuoasă, cu patru mari minarete; Turnul Galata (genovez, 120 m înălţime); palatul Topkapi (secolul XV); Muzeul Arheologic, cu o bogată colecţie, din care se remarcă celebrul sarcofag al lui Alexandru cel Mare ş.a.

turcia-01

Un traseu turistic deosebit este şi litoralul egeean, cu Izmir, ruinele Troiei, Bergama (anticul Pergam), Sart (anticul Sardes, capitala regatului lidian al lui Cresus), Efesul (cu vestigii elenistice, romane şi paleocreştine — biserica unde a slujit Sfântul Ioan Evanghelistul şi casa unde se pare că a locuit Maica Domnului), Bodrum (anticul Halicarnas, oraşul natal al lui Herodot şi capitala faimosului rege Mausol, cu un castel magnific al cavalerilor de Rhodos).

turcia-04

De asemenea, litoralul sudic (mediteranean) a devenit bine cunoscut şi apreciat, cu renumita staţiune Antalya, Adana (cu un renumit muzeu arheologic şi podul de piatră construit de Hadrian), Antakya (vechea Antiohia).

În rândul centrelor turistice care atrag vizitatori se află şi Pamukkale, cu un relief carstic unic în lume (o cascadă pietrificată de circa 100 m, stalactite); Capitala, cu Ogust Mabedi (templul lui August, secolul I), coloana lui Iulian (secolul al IV-lea), Mausoleul lui Kemal Ataturk ş.a.

turcia-12

Zona înconjurătoare Ankarei reprezintă un alt punct de interes, cu vestigiile de la Bogaz Kalc (vechea Hattuşaş, capitala statului hitiţilor) şi Yassihoyuk (vechiul Gordion, capitala regatului antic Frigia, unde Alexandru cel Mare a tăiat nodul “gordian”); Diyarbakir (cu o fortăreaţă gigant, ziduri de 5,5 km lungime), lacul Van (o adevărată mare interioară) şi muntele Ararat/ Biiyiik Agri (5.137 m).

turcia-11

În partea europeană se evidenţiază oraşul Edirne (Adrianopol), cu moscheile Selimiye (secolul al VI-lea), Yldirim (secolele XIV-XV) şi Beyazit II.

Numeroase obiective sunt incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO: oraşele Istanbul (zona istorică), Hattuşaş, Safranbolu, siturile arheologice de la Nemrut Dag, Xanthos-Letoon, Hierapolis-Pamukkab, Troia.

Gastronomie

 Bucătăria turcească este adesea considerată ca fiind una dintre cele mai mari din lume, potrivit site-ului foodbycountry.com. Tradiţiile sale culinare au supravieţuit vreme îndelungată.

turcia-05

Turcia situată între Orient şi Marea Mediterană a fost favorizată în a obţine un control asupra rutelor comerciale importante. De asemenea, beneficiază de un mediu ideal pentru dezvoltarea plantelor şi animalelor. Astfel de avantaje au ajutat dezvoltarea şi susţinerea unei tradiţii gastronomice deosebite.

Totodată, Turcia este una dintre cele câteva ţări din lume care pot produce suficientă hrană pentru propriile nevoi, menţionează sursa citată. Acest avantaj oferă turcilor accesul la ingrediente proaspete, obţinute la nivel local, care contribuie la crearea unora dintre cele mai proaspete feluri de mâncare disponibile.

turcia-15

Contrar credinţei comune, bucătăria turcească nu este, în general, picantă. Condimentele şi sosurile, deşi sunt utilizate în mod frecvent, sunt simple şi uşoare, şi nu copleşesc gustul natural al mâncării. Cele mai populare condimente includ mărarul, menta, pătrunjelul, scorţişoara, usturoiul, chimenul şi sumacul. Iaurtul este adesea folosit pentru a completa atât felurile de mâncare cu carne, cât şi cele care conţin numai legume.

Legumele cele mai frecvent folosite sunt: vinetele, ceapa, kapia verde, fasolea, roşiile, usturoiul, castravetele şi lintea. Salatele de legume sunt cele mai gustoase, dacă se condimentează cu ulei de măsline, lămâie şi iaurt cu usturoi.

Printre fructe se numără: strugurii, pepenele galben, cireşele, lămâia, smochinele, piersicile, precum şi diferite seminţe ca alunele, nucile, migdalele şi seminţele de pin.

turcia-06

Cele mai bune brânzeturi şi iaurturi se fac din lapte de oaie.

Orezul (pilav) şi bulgurul (un amestec de grâu măcinat, fiert şi apoi uscat) sunt servite frecvent lângă diferite mâncăruri.

Uleiul de măsline este foarte mult folosit, mai ales în zona de vest a Turciei, unde se găsesc şi cele mai multe plantaţii.

Pâinea este hrana de bază în bucătăria turcească, iar sortimentele de pâine sunt foarte variate şi diferă de la o regiune la alta.

turcia-07

Carnea este destul de mult consumată, în special carnea de miel, care este animalul cel mai utilizat în scopuri culinare, dar şi carnea de vită sau de pui sunt la mare preţ; dacă nu se pregăteşte sub formă de frigărui sau de kebab, carnea va fi, în cele mai multe cazuri, tocată şi condimentată cu diverse mirodenii.

Dulciurile turceşti sunt cel mai frecvent consumate cu cafea sau ca o gustare, mai degrabă decât ca un desert după cină. Cel mai obişnuit desert este un bol de fructe proaspete de sezon, cum ar fi căpşuni sau caise.

turcia-14

Baklava, cel mai cunoscut desert turcesc, reprezintă un foietaj stratificat, puternic îmbibat în sirop de zahăr şi în miere, acoperit cu nuci pisate. Halvaua (pe bază de pastă de susan), dondurma (îngheţată) şi muhallebi (desert pe bază de lapte, un fel de budincă) sunt şi ele foarte populare.

În loc de desert se poate consuma însă ceai, cafea turcească tare sau raki, băutura naţională, cu aromă de lemn dulce. În această categorie poate intra şi ayran-ul, o băutură răcoritoare din iaurt, sau meyva suyu (suc de fructe).(Text: Agerpres, Foto: facebook.com/ Visit Turkey)

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *