Regiunea viticolă Alsacia

Alsacia-01

Regiunea viticolă Alsacia este situată în nord-estul Franţei, între oraşele Strasbourg, la nord, şi Mulhouse, la sud, întinzându-se pe pantele estice ale Munţilor Vosgi, de-al lungul malului vestic al fluviului Rin, la graniţa cu Germania.

Alsacia se distinge de celelalte regiuni franceze, fapt ce se datorează, în mare parte, istoriei zbuciumate a acestei zone. A fost atribuită Germaniei, după partajul Imperiului Carolingian din anul 843, dar în 1681, a fost anexată de Franţa, sub domnia regelui Ludovic al XIV-lea (1643-1715), conform site-ului www.alsacia.info. În 1870, însă, izbucneşte războiul franco-prusac, pe care Franţa îl pierde, ceea ce duce şi la pierderea Alsaciei, care va fi anexată noului Imperiu German.

În toamna anului 1918, după capitularea germană, teritoriile pierdute în 1871 reintră în posesia statului francez, şi, odată cu ele, şi Alsacia, anexarea fiind recunoscută prin tratatul de la Versailles, din 1919. În 1940, teritoriile au intrat din nou sub controlul german, urmând a reveni Franţei, definitiv, după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, în 1945, potrivit site-ului historia.ro.

Această apartenenţă succesivă a Alsaciei la cele două state a dus la conturarea unei culturi distincte, formată prin îmbinarea elementelor culturale germane cu cele franceze, fapt ce se reflectă în arhitectură, în obiceiuri, în dialectul folosit, în numele de familie al locuitorilor şi chiar în domeniul viticol.

Alsacia-02

Viţa-de-vie ocupă, în Alsacia, o suprafaţă de aproximativ 14.450 ha, de-a lungul celor 170 km pe care se desfăşoară Drumul Vinului, potrivit volumului ”Wine”, coordonat de autorul André Dominé.

Din punct de vedere geografic, regiunea s-a format din scufundarea părţii de mijloc a lanţului muntos, singurele părţi care au rămas la suprafaţă fiind Munţii Vosgi, în vest, şi Munţii Pădurea Neagră, în est. În prezent, printre cei doi munţi curge fluviul Rin, iar plantaţiile de vii sunt cantonate pe colinele de la poalele munţilor Vosgi, cu altitudini variind între 200 şi 300 metri, amenajate în mare parte în terase.

Munţii conferă protecţie viţei-de-vie, reprezentând o barieră pentru vânturile mai aspre care vin de la nord, dar reglând şi cantitatea precipitaţiilor. Pe de altă parte, având în vedere procesul prin care s-a format valea Rinului, se întâlnesc diferite tipuri de sol, ceea ce se reflectă şi în caracteristice vinului.

Alsacia-04

În fiecare an, Alsacia oferă consumatorilor aproximativ 160 de milioane de sticle de vin, reprezentând 1,2 milioane hectolitri de vin. Doar 8% din acest vin este obţinut din struguri roşii, regiunea fiind dominată de soiurile de struguri pentru vin alb.

Alsacia şi-a creat o adevărată reputaţie pentru producerea de vinuri dintr-un singur soi. De obicei, atunci când se vorbeşte de vinurile din această regiune, se face referire la şapte soiuri: Riesling, Gewurztraminer, Muscat, Pinot gris, Sylvaner, Pinot blanc şi Pinot noir, cel din urmă, fiind, practic, şi singurul soi pentru vinuri roşii. Pe lângă acestea, mai apar pe etichete şi alte soiuri, dar doar sporadic. Este exemplul soiului Chasselas, care, pe vremuri era foarte răspândit, dar astăzi nu mai ocupă decât suprafeţe foarte restrânse. Din el se obţine un vin pentru consum curent, la fel ca Sylvaner şi Pinot blanc.

Acestea trei nu se ridică, însă, la nivelul vinurilor nobile de Riesling, Gewurztraminer, Muscat sau Pinot gris, care se bucură de o atenţie şi de o apreciere deosebite. Cel din urmă era cunoscut pe vremuri exclusiv sub denumirea de Tokay d’Alsace, fără să aibă nicio legătură cu vinul unguresc de Tokay, dar din 2006, această denumire a dispărut cu desăvârşire.

Alsacia-03

În ceea ce priveşte Muscat-ul, acesta cuprinde, de fapt, două soiuri: Muscat Blanc a Petits Grains (Muscat alb cu boabe mici) şi Muscat Ottonel, cele două fiind folosite în cupaj. Acelaşi lucru se poate spune şi despre Pinot blanc, obţinut din amestecul de Pinot blanc cu Auxerrois.

O inovaţie în ceea ce priveşte producerea vinurilor în Alsacia o reprezintă vinul spumant Crémant d’Alsace. Deşi era produs doar pe suprafeţe mici la sfârşitul secolului al XIX-lea, el a fost recunoscut oficial în anul 1976. Acesta este obţinut prin metoda clasică de fermentare la sticlă, din soiurile Pinot blanc, Pinot gris şi Sylvaner, mai rar din Chardonnay sau din Riesling. Crémant d’Alsace se bucură de o apreciere deosebită atât în Franţa, cât şi la export, astfel că, în prezent, 14% din vinurile alsaciene sunt spumante. (Text: Agerpres, Foto: johnbrunton.com, Video: youtube.com)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *