Primul pui de acvilă de câmp

acvila-de-camp

Ecologiştii de la Grupul Milvus din Târgu Mureş au reuşit montarea unui transmiţător satelitar pentru monitorizarea şi studierea unui pui de acvilă de câmp, ai cărui părinţi au cuibărit în acest an pe teritoriul României, pentru prima oară după aproape 50 de ani de la dispariţia cuiburilor acestei păsări din ţara noastră.

‘Grupul Milvus din Târgu Mureş, împreună cu Agenţia de Protecţia Mediului Satu Mare derulează un proiect Life şi împreună cu mai mulţi parteneri internaţionali din Ungaria şi Slovacia pentru Șoimul dunărean şi Acvila de câmp. Senzaţional este că am descoperit primul cuib de acvilă de câmp mai ales că această pasăre nu mai cuibăreşte în România de aproape 50 de ani (…) Prima pereche de acvilă de câmp s-a stabilit în România undeva în apropiere de graniţa cu Ungaria. În primăvara acestui an colegii noştri au văzut o pereche lângă un cuib şi am avut speranţe. De 10 ani vedem acvile adulte, dar cuib încă nu am găsit. Acesta a fost primul şi ni s-a confirmat în cursul verii că este un cuibărit cu succes. Astfel, unul dintre cei doi pui a fost marcat cu un emiţător satelitar care ne ajută să urmărim mişcările păsărilor, să vedem exact unde merge, ce comportament are’, a declarat vineri, 9 septembrie, biologul Tamas Papp de la Grupul Milvus.

Acesta a spus că primii doi pui născuţi în Câmpia Aradului au fost inelaţi, iar unuia dintre ei, care a fost botezat Bandi — după numele regretatului ornitolog Libus Andras — i s-a montat un transmiţător satelitar pentru a obţine informaţii cu privire la modul de viaţă a acvilei de câmp.

‘Până acum Bandi a fost în Arad, a trecut graniţa în Ungaria, dar nu s-a deplasat mai mult de 50 de kilometri de cuib, fiind pui. Sperăm că va reveni şi va cuibări în România, dar păsările nu cunosc graniţe, poate să cuibărească şi în Ucraina sau în Bulgaria. Acvila de câmp este foarte mare, cu o anvergură a aripii de peste 2 metri, este impresionantă. Din păcate, în România este foarte rară. Colegii mei au montat deja un cuib artificial pentru o altă pereche pe care au găsit-o acum, dar care nu a cuibărit, însă este o pereche stabilă, lângă un pâlc de copaci, care este un loc de cuibărit. Să sperăm că va cuibări aici anul viitor’, a subliniat biologul.

Tamas Papp a arătat însă că în Câmpia de Vest sunt foarte puţine locuri de cuibărit şi că pentru acvila de câmp este necesar un pâlc de copaci sau o pădurice — nefiind o specie care are nevoie de păduri întinse.

‘Din păcate, în Câmpia de Vest nu sunt, agricultura a ras tot şi au rămas doar terenuri arabile, foarte puţini copaci, aproape că nu mai există nici păşuni (…) Păsările de pradă au fost împuşcate în trecut, apoi au fost otrăvite — din păcate, acest pericol încă există, oamenii folosesc otravă pentru a combate dăunători, dar aceasta nu îşi alege victimele, omoară tot. Spre exemplu, în zona Salonta au fost găsite 34 de păsări otrăvite, două erau acvile de câmp. Pericolul încă persistă, din păcate. Acvila de câmp cuibărea în multe zone din România, din Câmpia de Vest, în Muntenia, Oltenia, în Dobrogea. Din fericire, în Ungaria, colegii care se ocupă de acvila de câmp au avut succese multe şi populaţia de acolo s-a dezvoltat şi astfel este şi reuşita lor. În Ungaria există 180 de perechi de acvilă de câmp, au cel mai mare număr de păsări din această specie. Ei au pornit în anii ’80 cu 20 de perechi, însă au făcut proiect după proiect, iar statul s-a implicat’, a mai evidenţiat Tamas Papp.

Specialiştii Grupului Milvus speră ca în următorii 10 ani în Câmpia de Vest să crească numărul perechilor cuibăritoare, însă doar până la 10 perechi, dată fiind intervenţia factorului uman şi lipsa locurilor de cuibărit. (Text: Agerpres, Foto: milvus.ro , Video: youtube.com)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *