Podul lui Apollodor din Damasc

Piciorul_Podului_lui_Traian-01Piciorul podului la Drobeta Turnu Severin, pe malul românesc

În primăvara anului 105 se finaliza construcţia podului peste Dunăre între Drobeta (azi Drobeta – Turnu Severin) şi Pontes (azi satul Kostol din Serbia), operă a arhitectului Apollodor din Damasc.

După primul război daco-roman (101-102), în schimbul păcii, împăratul roman Traian i-a impus regelui dac Decebal o serie de condiţii, una dintre ele fiind construirea de către romani a unui pod peste Dunăre. Scopul construcţiei, ce avea să devină una dintre minunile Imperiului Roman, era acela de a a facilita comunicarea cu teritoriul nou cucerit, de a permite trecerea în Dacia a legiunilor romane interesate de sarea şi aurul populaţiei autohtone.

Majoritatea informaţiilor privind podul provin de la istoricul Cassius Dio, redactate în urma unei călătorii prin aceste locuri, când nu mai existau decât urmele construcţiei. Podul a fost ridicat în decurs de doi ani, între 103-105, şi potrivit istoricului, pe teritoriul dac fusese lăsată o puternică armată de ocupaţie, iar Traian s-a temut să-şi lase soldaţii din Dacia fără nicio legătură cu Imperiul.

Podul_lui_Traian-02Reconstituirea podului lui Traian

Podul a fost trecut de legiunile romane, în vara anului 105, iniţiind cel de-al doilea război dacic. Sarcina construirii podului i-a fost încredinţată lui Apolodor din Damasc, prieten al împăratului, care îl numise în funcţia de “prefectus fabrorum” (şef al construcţiilor), în armata romană.

Pentru mai mult de o sută de ani a fost cel mai lung pod construit vreodată măsurând, deasupra nivelului apei, 1.134,9 metri, lungimea reală fiind de 1.600 metri, iar lăţimea de 14,55 metri. Podul era susţinut de 20 de piloni hexagonali, era suspendat deasupra apei la o înălţime de 19 metri şi era prevăzut cu arcade de 33 m lărgime între stâlpii de susţinere.

La capetele podului a fost construit câte un castru păzit de soldaţi, relicve ale celor două construcţii putând fi vizibile şi în prezent, pe ambele maluri ale Dunării. Izvoarele istorice nu menţionează nimic despre metodele de lucru folosite pentru a realiza această operă a ingineriei antice.

Podul_lui_Traian-ruineRuine pe malul Dunării

Se presupune, însă, că Apolodor ar fi abătut Dunărea pe un braţ mort, ceea ce a scăzut temporar nivelul apei, şi ar fi turnat pilonii în chesoane din lemn de stejar cimentate între ele, în care s-au zidit blocuri cioplite în calcar nisipos de forme paralelipipedice, trapezoidale şi pătrate, brăzdate de şănţuleţe de 7 cm, îmbrăcate cu zid de cărămidă şi s-au folosit pompe speciale pentru evacuarea infiltraţiilor de apă din aceste incinte. Printre materialele folosite – blocuri de piatră, cărămidă, mortar – s-a aflat şi cimentul “pozzolana” rezistent la apă, adus din zona vulcanului Vezuviu.

Podul a fost funcţional până prin 271-272, când a fost distrus de împăratul Aurelian (270-275), care a retras trupele imperiale din Dacia, punând bazele Daciei Aureliene pe teritoriul de astăzi al Serbiei. Scrieri ale istoricului Dio Cassius, atribuie distrugerea podului, împăratul Hadrian (117-138) care ar fi făcut-o deoarece considera că podul reprezentanta un pericol pentru Moesia în cazul unui atac al barbarilor.

Cei 20 de piloni au fost vizibili în anul 1856, când Dunărea a atins un record de debit scăzut. În 1906, Comisia Internaţională a Dunării a decis să distrugă 2 piloni, pentru că obstrucţionau navigaţia. În 1932, mai existau sub apă 16 piloni, iar în 1982 au fost găsiţi de arheologi doar 12, restul fiind luaţi, probabil, de apă între timp.

Chiar şi în prezent se mai pot vedea vestigii ale primului şi ultimului stâlp pe malurile Dunării. Potrivit unei declaraţii din noiembrie 2014 a istoricului prof. univ. dr. Tudor Răţoi, “… În urmă cu aproape 35 de ani, s-a încercat ridicarea unuia dintre picioarele podului situat pe malul stâng al Dunării la o cotă de + 5 metri, pentru a nu mai fi lăsat în apă. Cu toată tehnica acelei epoci, nu s-a reuşit desprinderea sa de pe soclu, dovadă că materialul utilizat, a cărui reţetă de preparare nu se cunoaşte nici astăzi, este foarte rezistent”.

monede-traian

O imagine stilizată a Podului de la Drobeta s-a regăsit pe o monedă emisă în cinstea lui Traian (optimo principi), de Senatul roman în primăvara anului 105.

De asemenea, pe Columna de la Roma, se putea distinge o imagine stilizată a podului, care permite “…aflarea tehnicilor de îmbinare a lemnului si pietrei. În prim-planul imaginii cioplite în piatră, este înfăţişat împăratul Traian în faţa altarului pregătit pentru jertfă. În spatele acestuia se află suita sa unde, probabil, este prezent şi arhitectul Apollodor din Damasc” potrivit unei declaraţii a istoricului prof. univ. dr. Tudor Răţoi. Podul lui Taian este monument istoric, iar conservarea-restaurarea acestuia s-a realizat în două etape, una din 2003, cealaltă derulându-se în prezent. (Text: Agerpres, Foto: ro.wikipedia.org, colectii.toateblogurile.ro )

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *