Mp3

Piure de castane şi cafeaua Mocca, delicatesele liceenilor anilor ’70

piure-castaneO cupă de piure de castane cu frişcă şi o cafea Mocca, după orele de curs, erau delicatesele liceenilor timişoreni ai anilor ’70. Pe atunci nu apăruse criza şi găseai siropuri naturale care-ţi erau servite prin ferestrele deschise ale cofetăriilor, prăjituri cu creme din unt natural, cafea excelentă al cărei miros umplea strada sau roluri-fromage cu cremă de caşcaval aburinde.

Cofetăria Tinereţii din Piaţa Kuttle, aproape de Liceul Teoretic nr.1 (actual Colegiul Naţional Bănăţean) din Timişoara, era preferată de tineri, după ce ieşeau de la cursuri. Grupuri de câte 5-6 elevi se aşezau la câte-o masă, se dădea comanda şi se aştepta sosirea tăvii cu bunătăţi.

“Pot spune că era «meniul zilei», pentru că toţi cereau piure de castane cu frişcă şi câte o cafea Mocca. Numai cine a trăit pe-atunci ştie ce parfum răspândeau cafeaua Mocca şi romul din piureul de castane. Când îi vedeam că intră în cofetărie ştiam deja ce să pregătim”, îşi aminteşte doamna Ani, fostă cofetăreasă la “Tinereţii”, care le prepara liceenilor comanda cerută.

Piureul de castane era în vrac pentru cofetării, gata preparat, doar îl treceau prin sita care dădea forma unor tăiţei, peste care se aşeza frişca. Dar doamna Ani ne spune şi o reţetă delicioasă pentru prepararea acestei dulcegării, acasă.

“O jumătate kilogram de castane comestibile se crestează şi se pun la fiert pentru o jumătate de oră, la foc potrivit, după care se curăţă de coaja exterioară cât sunt calde, pentru că altfel se dezlipeşte mai greu, iar dacă rămâne lipită va da gust amărui piureului. Se dau apoi prin mixer şi adăugăm cam 25 de grame de unt, vreo două linguri de zahăr pudră şi puţină esenţă de rom. Avem grijă să nu punem nici rom prea mult, pentru că va face compoziţia amară şi iute.

 Când totul este o pastă uniformă o lăsăm puţin la rece. Apoi se pasează cuburi de compoziţie printr-o maşină de carne sau printr-una de presat usturoiul, dar trebuie să fie foarte curate, să nu ia alt gust. Deasupra se pune frişcă naturală şi se serveşte în tihnă”, recomandă doamna Ani.

Şi cafeaua pe care o serveau liceenii timişoreni era extrem de savuroasă, mai ales că era Mocca espresso, ca o ciocolată caldă care-ţi umplea gura de arome exotice.

“Pentru a avea o cafea de calitate trebuie să ai cafea de calitate, aparatul espresso să fie curăţat după fiecare doză şi să respecţi cantitatea de cafea. Pentru o ceaşcă de cafea puneam câte o linguriţă de cafea proaspăt măcinată (se pot pune şi două, dar devine prea puternică) şi tasată bine cu linguriţa, se punea apa în aparat şi după 30 de secunde începeau să apară primii stropi de cafea care treptat umpleau ceaşca. De obicei, şi această cafea era servită cu frişcă proaspătă”, adaugă doamna Ani. Pe mese se găsea farfurioara cu zahăr cubic alb, care de fiecare dată se golea, după un astfel de raid al liceenilor. (Text: Agerpres, Foto: chefeddy.com)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *