Papagalul Cacadu poate trăi 70 de ani

papagali-Cacadu

Papagalii Cacadu încântă prin personalitatea lor fascinantă, afectivitatea de care dau dovadă şi nu în ultimul rând prin frumuseţea şi dimensiunile lor. 

Aceştia aparţin familiei Cacatuidea, ordinului Psittaciformes, fiind cunoscute 21 de specii, care îşi au originea în Australia, Noua Guinee, Indonezia, Filipine sau insule din Pacific. Numele provine de la denumirea indoneziană dată acestui gen de papagal şi este formată din două cuvinte kaka=papagal şi tuwah=sora, care înseamnă „sora mai mare”.

Papagalii Cacadu se disting după crestele lor curbate. În medie sunt mai mari decât alţi papagali, cu toate acestea cele mai mici specii de Cacadu sunt cât o pasăre mică. În general, penajul este mai puţin colorat decât al altor papagali, acesta are în general culoarea albă, gri sau neagră. Sunt papagali de mărime medie cuprinsă între 30-60 cm lungime, cântărind între 300-1.200 grame. Creasta pe care o pot mişca este întâlnită la multe specii, aceasta este ridicată când pasărea aterizează dar şi în alte cazuri.

Spre deosebire de alţi papagali, Cacadu au picioarele scurte din cauza cărora au un mers uşor legănat. Degetele au forma zigodactilă (adică două sunt orientate înainte şi două înapoi) prevăzute cu gheare puternice. Ciocul curbat este mare şi puternic, limba este şi ea puternică şi cărnoasă, mandibulele puternice pentru a ajuta la manipularea seminţelor, astfel încât să le poartă decoji înainte de a le mânca.

Cel de culoare albă este cel mai des întâlnit, pe când cel negru nu prea este întâlnit în Europa. Se spune despre aceşti papagali că sunt păsările de companie ideale. Îşi iubesc stăpânii, de care se ataşează foarte tare şi au nevoie de multă atenţie, pentru a se menţine sănătoşi. Nu suportă să fie neglijaţi şi devin distructivi şi foarte gălăgioşi dacă nu au cu cine socializa. Sunetele papagalilor Cacadu sunt groase şi puternice. Sunt jucăuşi şi sociabili, curioşi şi plini de afecţiune, fiind recomandaţi persoanelor care au timp să se ocupe de ei.

Năpârlirea este foarte lentă şi complexă, de exemplu la cel de culoare neagră durează doi ani. În timpul acestui proces se produce o pudră albă, fină, care ar putea cauza alergii persoanelor sensibile. Nu trebuie neglijat nici faptul că aceştia au o muşcătură puternică pe care nu vor ezita s-o folosească dacă nu sunt dresaţi sau dacă sunt necăjiţi de către un copil.

Papagalii Cacadu sunt crescuţi ca animale de companie pentru frumuseţea, inteligenţa şi personalitatea lor. Ei se pot înţelege foarte bine cu copiii, pentru că adoră să se joace şi imită majoritatea sunetelor.

Este indicat să le oferim diverse jucării şi obiecte cu care aceştia îşi mai ocupă timpul şi pe care le pot roade: dopuri de plută dacă sunt specii mai mici sau diverse crengi de copac, dacă sunt mai mari. Cei cu experienţă în creşterea papagalilor consideră o plăcere să aibă o astfel de specie. Papagalul Cacadu poate învăţa să vorbească, însă nu ajunge la performanţele altor papagali.

Acest papagal are nevoie de mult spaţiu şi de libertate de mişcare. Colivia metalică este potrivită, însă fiind o pasăre inteligentă poate evada foarte uşor şi este important să ne asigurăm ca totul este bine închis. Aceasta trebuie să aibă cel puţin un metru înălţime şi lungime şi să aibă o formă dreptunghiulara pentru că acestuia îi place să se caţere.

Papagalii Cacadu preferă în general să mănânce seminţe, tuberculi, fructe, flori şi uneori insecte. Seminţele constituie o bună parte din hrana lor zilnică, acestea sunt obţinute cu ajutorul ciocului puternic care sparge coaja tare, deci este indicat să le oferim seminţele în coajă. O opţiune mai bună în ce priveşte hrana sunt peletele ce pot fi suplimentate cu fructe şi legume proaspete. În felul acesta seminţele şi nucile pot fi păstrate pentru a fi oferite drept recompense.

Aceşti papagali sunt monogami, ei îşi aleg partenerul de viaţă pentru mulţi ani, de aceea este bine să achiziţionăm perechi.

Cele mai comune boli ale papagalului Cacadu includ prezenţa paraziţilor, inflamaţii intestinale, coccidioza (cea mai răspândită boală la păsări), probleme respiratorii, căderea penelor, febra ce este contagioasă la oameni. Pentru a rezolva problemele de sănătate poate fi plasată o lampă cu infraroşu la 60 centimetri distanţă de colivie. Dacă nu îşi revine în 24 de ore, atunci devine urgentă vizita la medicul veterinar specializat în bolile păsărilor. Aceşti papagali trăiesc aproximativ 40 ani în sălbăticie iar în captivitate ajung la 70 de ani. (Text si foto: Agerpres, Video: youtube.com)