Pădurea Pedagogică din Pasul Tihuţa

©Cosmin Bumbutz

De cinci ani, câteva hectare de teren din Pasul Tihuţa, aflat la graniţa dintre judeţele Bistriţa-Năsăud şi Suceava, în Munţii Bârgăului, au devenit sală de clasă pentru mii de copii şi adolescenţi care doresc să primească lecţii de mediu direct de la natură.

Pădurea Pedagogică, proiectul lansat în 2011 de către Asociaţia Tăşuleasa Social din Bistriţa, în campusul său din localitatea Piatra Fântânele, s-a dovedit o atracţie nu doar pentru copiii din judeţul Bistriţa-Năsăud, ci şi din alte judeţe.

Pasul Tihuţa este deja cunoscut turiştilor din ţară şi străinătate pentru faptul că aici a decis Bram Stoker să amplaseze, în celebrul său roman ‘Dracula’, castelul contelui-vampir. La doi paşi de hotelul-castel construit de autorităţile bistriţene în urmă cu 30 de ani pentru a onora legenda acestor locuri, se află drumul spre cătunul Ciosa, care şerpuieşte printre coline cu brazi şi case de vacanţă, ducând spre campusul Asociaţiei Tăşuleasa Social. Campusul a fost construit în urmă cu 16 ani la iniţiativa unui bistriţean stabilit în Germania, Alin Uhlmann Uşeriu, a cărui dragoste pentru natură şi oameni a reuşit să schimbe mentalităţile a sute de copii şi adolescenţi.

©Cosmin Bumbutz

“Se consideră că 30% din educaţia unui adolescent, a unui copil este familia, 30% este sistemul formal, cu toată curricula lui, 10% îi dă Doamne-Doamne sau biogeneza, şi mai este 30% care este obţinut prin organizaţiile neguvernamentale, echipa de fotbal, gaşca de la bloc ş.a.m.d. Deci, în dezvoltarea unui copil, 30% este loc liber şi acolo trebuie să avem grijă cu ce îl umplem. Dacă ar fi mai multe organizaţii care ar lucra cu ei, şi cred că am fost sursă de inspiraţie pentru multe alte organizaţii, am avea mult mai puţine probleme cu adolescenţii”, le spune Alin celor care calcă pragul campusului din Pasul Tihuţa, dornici să afle cu ce se ocupă cei de la “Tăşu”.

Tăşuleasa a devenit cunoscută pe plan naţional relativ repede, având în vedere că la un an de la înfiinţare a declanşat cea mai mare activitate de voluntariat din ţară, cu ajutorul Cavalerilor Ioaniţi din Germania. Este vorba despre ‘Camionul de Crăciun’, care în fiecare zi de 28 decembrie aduce bucurie în sufletele a mii de copii ai unor familii nevoiaşe.

Sunt sute, chiar mii de oameni care se implică anual în această acţiune, pentru ca darurile pregătite de familiile din Germania să ajungă în siguranţă la copiii din România — pentru că nu vorbim doar de cei din Bistriţa-Năsăud, ci şi din judeţele limitrofe. Voluntarii nemţi pleacă în a doua zi de Crăciun de lângă familiile lor, formând un convoi de camioane pline cu cadouri pentru cei mici, iar apoi voluntarii de la Tăşuleasa, cu sprijinul autorităţilor locale, se îngrijesc ca într-o singură zi toate acestea să ajungă la copiii care le aşteaptă. Peste 190.000 de cadouri au fost distribuite în aceşti ani, iar numărul lor va continua să crească.

Padurea-pedagogica-01

Celor de la Tăşuleasa le place să pregătească cadouri nu doar copiilor, ci şi naturii, astfel că an de an organizează acţiuni de împădurire. Anul acesta, în comuna bistriţeană Sânmihaiu de Câmpie, au fost plantate cu puieţi zece hectare de teren în doar câteva ore, cu sprijinul a 1.500 de voluntari veniţi din 74 localităţi ale ţării. Înscrierile pentru această acţiune s-au făcut online şi a fost nevoie doar de patru zile pentru ca numărul de voluntari maxim admis să fie atins.

Din 2011, cei de la Tăşuleasa au dezvoltat şi un proiect de mediu educaţional, denumit Pădurea Pedagogică, chiar la campusul lor din Pasul Tihuţa. Astfel, copiii cu vârste cuprinse între 10 şi 16 ani pot veni aici pentru a petrece o zi, trei sau chiar o săptămână în mijlocul naturii, pentru a-i afla secretele şi a învăţa să o respecte. Sunt aproximativ 20 de voluntari permanenţi pe perioada verii în campusul de la Tăşuleasa, care se ocupă de primirea vizitatorilor şi de activităţile destinate acestora.

Printre ei se numără şi Ștefan, un tânăr de 27 ani din Republica Moldova, care a venit în urmă cu şase ani la Tăşuleasa, după ce a absolvit Facultatea de silvicultură de la Cluj-Napoca, pentru a participa la o acţiune de împădurire, şi nu a mai plecat. De doi ani este chiar angajat al asociaţiei şi spune că nu putea visa ceva mai frumos pentru primul său loc de muncă. Pentru că este o muncă făcută din plăcere şi din pasiune. Ștefan se ocupă de grupurile de copii venite să viziteze Pădurea Pedagogică şi îi conduce spre micul parc dendrologic amenajat aici, unde cei mici învaţă să deosebească speciile de arbori prin informaţiile primite despre fiecare şi prin intermediul jocurilor.

La baza Pădurii Pedagogice a fost amenajat un luciu de apă, peste care copiii sunt provocaţi să treacă cu ajutorul unei tiroliene. Tot aici învaţă despre păstrăvi, vidre sau broaşte. Urmează apoi un labirint din lemn menit să reprezinte dimensiunile celui mai gros copac din lume — un chiparos din Mexic, iar la finalul traseului, la urcare, sunt însoţiţi de reprezentarea celui mai lung copac din lume — un sequoia gigant, realizată din mai multe trunchiuri de copac unite.

Padurea-pedagogica-02

Una dintre lecţiile predate în Pădurea Pedagogică face referire la tăierile ilegale de masă lemnoasă şi urmările acestora. Astfel, pe o pantă înclinată, voluntarii au recreat din pietre şi lut imaginea a două sate româneşti, unul situat într-o zonă cu vegetaţie bogată, iar al doilea cu vegetaţie smulsă. Voluntarii pregătesc două stropitoare pline cu apă şi încep să toarne peste sate, cerându-le copiilor să observe diferenţele.

Astfel, încă de la zece ani poţi înţelege că, dacă tai necontrolat pădurea, localităţile din apropiere pot fi uşor victime ale inundaţiilor şi alunecărilor de teren. Iar această lecţie au învăţat-o pe propria piele, aşa cum le amintesc şi voluntarii vizitatorilor, locuitorii satelor bistriţene de pe Valea Țibleşului, în vara anului 2006, când o rupere de nori a creat inundaţii de proporţii, care au distrus sute de case şi au luat viaţa a 13 oameni, printre care s-au numărat şi copii.

Pădurea Pedagogică are, însă, şi alte surprize pregătite. Să nu uităm de groapa de nisip pentru săriturile în lungime, unde performanţele sunt comparate cu cele ale animalelor sălbatice care trăiesc în această zonă muntoasă, şi de trunchiul de copac cu o vechime de peste patru secole, pe inelele căruia sunt marcate diferite evenimente din existenţa omenirii, pentru ca cei mici să înţeleagă cât de rezistentă poate să fie natura dacă este protejată şi respectată.

“Copiii, când vin aici, noi facem nişte reguli şi încercăm să le explicăm că nu este o tabără, aici nu se pune pastă de dinţi pe clanţă, aici am venit să învăţăm nişte lucruri şi să le dăm mai departe fraţilor, prietenilor, să îi învăţăm să nu arunce gunoaie, să păstreze mediul curat. (…) Natura este frumoasă dacă este curată”, ne explică Ştefan, cel pentru care campusul Tăşuleasa a devenit nu doar locul de muncă, ci şi acasă.

Vara aceasta, în Pădurea Pedagogică au venit aproximativ 700 copii. Alţi circa 3.000 au fost pe aici în ceilalţi ani, dintre care vreo 700 din Germania. Ca adult, odată trecut pe aici, ţi-ai dori să ai din nou vârsta necesară pentru a participa la toate acţiunile. Dar te poţi consola cu gândul că generaţiile care vin din urmă au parte de o educaţie ecologică de calitate şi că acest lucru poate face diferenţa pe viitor.(Text: Agerpres, Foto: tasuleasasocial.ro, agerpres.ro)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *