Ovidiu Iuliu Moldovan, talent inconfundabil al rostirii poeziilor lui Eminescu

ovidiu-iuliu-moldovan-01

Personalitate emblematică a scenei şi ecranului românesc, actorul Ovidiu Iuliu Moldovan, dăruit cu un talent inconfundabil al rostirii poeziilor lui Eminescu, s-a născut în localitatea Sărmaşu, judeţul Cluj, la 1 ianuarie 1942.

A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, promoţia 1964, la clasa profesorilor Pop Marţian şi Octavian Cotescu, potrivit site-ului Teatrului Naţional din Bucureşti.

După absolvire, între 1965 şi până în 1969 a jucat pe scena Teatrului Naţional din Timişoara, unde a fost, pe rând, Sebastian în ”A 12-a noapte” de W. Shakespeare, Adam în ”Anotimpurile de Werker”, regia Aureliu Manea, Emilian – ”Romulus cel Mare” de F. Durrenmatt, regia Constantin Anatol, Alan Squeir – ”Pădurea împietrită” de Sherwood, regia Constantin Anatol, Paul – ”Dactilografii” de Schisgall, regia Ianis Veakis, Mio – ”Pogoară iarna” de M. Anderson, regia Emil Reus. A jucat şi într-un spectacol regizat de Liviu Ciulei, la Teatrul Bulandra – “Furtuna” de William Shakespeare.

În 1970 s-a angajat la Teatrul Naţional Bucureşti, unde, până în 2002, a interpretat o multitudine de personaje variate din literatura dramatică românească şi universală: Oswald în piesa ”Regele Lear” de William Shakespeare (regia Radu Penciulescu, 1970), Ian – ”Prima zi de libertate” de Leon Kruczkovski (regia Dan Nasta, 1971), Thomas – ”Generoasa fundaţie” de Antonio Buero Vallejo (regia Horea Popescu, 1978), Caligula, în piesa cu acelaşi nume de Albert Camus (regia Horea Popescu, 1980), Despot Eraclid – ”Despot Vodă” de Vasile Alecsandri (regia Anca Ovanez Doroşenco, 1983), Malvolio – ”A douăsprezecea noapte” de William Shakespeare (regia Anca Ovanez Doroşenco, 1984), Gelu Ruscanu – ”Jocul ielelor” de Camil Petrescu (regia Sanda Manu, 1986), Carson – ”Marea” de Edward Bond (regia Horea Popescu, 1987), Baiazid Yildirim – ”Moştenirea” de Tudor Popovici (regia Horea Popescu şi Mihai Manolescu, 1989), Iason – ”O trilogie antică – Medeea” după Euripide şi Seneca (regia Andrei Șerban, 1990), Avram Iancu în ”Avram Iancu” de Lucian Blaga (regia Horea Popescu, 1991), Orsino – ”Noaptea regilor” de William Shakespeare (regia Andrei Șerban, 1991), Lopahin – ”Livada de vişini” de A.P. Cehov (regia Andrei Șerban, 1991-1992), Tamerlan – ”Tamerlan cel Mare” de Christopher Marlowe (regia Victor Ioan Frunză, 1994), Platonov în piesa cu acelaşi nume de A.P. Cehov (regia Ivan Helmer, 1994), Penteu – ”Bacantele” de Euripide (regia Mihai Măniuţiu, 1997), Baronul – ”Azilul de noapte” de Maxim Gorki (regia Ion Cojar, 1998), se menţionează pe acelaşi site.

Ultimul spectacol al marelui actor a fost ”Celălalt Cioran” după ”Caietele” lui Emil Cioran, regizat special pentru el de Radu Penciulescu. Montajul a avut premiera în 2002, fiind inclus în repertoriul Teatrului Naţional din Bucureşti. “Celălalt Cioran” a fost inclus în proiectul “Voci şi spectacole memorabile”, realizat de UNITER şi Societatea Română de Radiodifuziune, reprezentând “cartea audio” a acestei creaţii în care actorul îl interpretează pe Cioran. Spectacolul a fost înregistrat pe CD şi textul a fost editat în aceleaşi coperţi.

La 15 ianuarie 2008, Ovidiu Iuliu Moldovan a urcat pe scena naţionalului bucureştean, pentru ultima oară, alături de actorii Valeria Seciu, Ion Caramitru şi clarinetistul Aurelian Octav Popa, în cadrul recitalului extraordinar “Trecut-au anii…”, dedicat împlinirii a 158 de ani de la naşterea poetului Mihai Eminescu.

Fizionomia, experienţa scenică şi intuiţia cinematografică l-au impus şi pe marele ecran: ”Despre o anume fericire” (1974), ”Pe aici nu se trece” (1974), ”Actorul şi sălbaticii” (1975), ”Dincolo de pod” (1976), ”Tufă de Veneţia” (1976), ”Între oglinzi paralele” (1976), ”Buzduganul cu trei peceţi” (1977), ”Profetul, aurul şi ardelenii” (1978), ”Artista, aurul şi ardelenii” (1978), ”Un om în loden” (1979), ”Copilul, petrolul şi ardelenii” (1980), ”Bietul Ioanid” (1980), ”Semnul şarpelui” (1982), ”Castelul din Carpaţi” (1982), ”Întâlnirea” (1983), ”Misterele Bucureştilor” (1983), ”Vreau să ştiu de ce am aripi” (1984), ”Dreptate în lanţuri” (1984), ”Horea” (1984), ”Sosesc păsările călătoare” (1984), ”Din prea multă dragoste” (1985), ”Punct şi de la capăt” (1986), ”Cuibul de viespi” (1988), ”Flori de gheaţă” (1989), ”Somnul insulei” (1993), ”Nopţi de cristal” (1994, producţie Grecia), ”Crăciun însângerat” (1996, producţie Canada) şi ”Craii de Curtea Veche” (1997), ultima sa creaţie.

ovidiu-iuliu-moldovan-02

Totodată a avut roluri în filme pentru televiziune – ”Un august în flăcări” (1975); ”Nimeni nu moare” (1984); ”Misiunea” (1988); ”Ion şi Adriana” (1995, producător ZDF Berlin) şi în piese de teatru pentru televiziune – ”Robespierre” după R. Rolland (1973); ”Cei din urmă” după M. Gorki (1975); ”Turnul de fildeş” după C. Petrescu (1980); ”Steaua fără nume” de M. Sebastian (1983); ”Hanul de la răscruce” după Horia Lovinescu (1984); ”Bălcescu” după Octav Măgureanu (1985).

A deţinut peste 60 de roluri în piese de teatru radiofonic (pentru care a lucrat cu regizori precum Constantin Moruzan, Cristian Munteanu, Dan Puican sau Leonard Popovici) şi a colaborat la peste 80 de emisiuni de poezie, în care a recitat versuri de Mihai Eminescu.

I-au fost decernate numeroase premii şi distincţii care i-au răsplătit activitatea teatrală şi cinematografică. În 2004, Ovidiu Iuliu Moldovan a fost distins cu Premiul pentru întreaga carieră, acordat de Senatul UNITER pentru efortul depus în slujba cinematografiei.

Ovidiu Iuliu Moldovan a murit la 12 martie 2008, la vârsta de 66 de ani.

La 15 martie 2008, Preşedinţia României i-a conferit post-mortem Ordinul “Steaua României”, în grad de cavaler, “în semn de înaltă apreciere pentru întreaga sa carieră artistică, pusă în slujba scenei şi a filmului din ţara noastră”. (Text: Agerpres, Foto: cinemarx.ro , Video: youtube.com)



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *