Muzica va fi o terapie a viitorului

Muzica ar putea să devină, dincolo de un element de distracţie cum îl percepem în prezent, o metodă care să ne ajute corpul şi mintea să se dezvolte mai armonios, să se vindece mai repede şi mai bine sau să ne ajute în luarea celor mai bune decizii, consideră muzicianul şi dirijorul Giorgio Fabbri, profesor la Universitatea din Ferrara.

Practic, în ultimii ani, s-a ajuns la constatarea, prin metode ştiinţifice, a unui fapt pe care unii filosofi antici l-au intuit de mii de ani şi care arată că muzica îi face pe oameni mai receptivi, mai deschişi şi mai armonioşi, atât cu ei înşişi, cât şi cu lumea din jur.

Profesorul Fabbri a explicat că la anumite metode de investigare a creierului se poate vedea cum muzica activează o gamă extrem de largă de zone ale acestuia.

‘Muzica activează creierul. După multe studii care au folosit razele X ca metodă de diagnosticare, care luminează anumite zone din creier în funcţie de activităţi, s-a constatat un lucru uimitor: atunci când ascultăm sau cântăm, aproape toate zonele din creier sunt activate. Mai ales în cazul muzicii care ne este familiară. Știm foarte puţine despre creier, dar cred că suntem pe un drum bun şi muzica are are această putere, de a activa diverse zone în acelaşi timp, iar noi, atunci, putem studia în ce fel aceste arii din creierul nostru comunică între ele şi în ce fel se schimbă ceva când schimbăm muzica, volumul, ritmul’, a explicat Giorgio Fabbri, care a fost unul din invitaţii speciali ai ultimei ediţii a Tedx de la Cluj, weekendul trecut.

În prezentarea sa, profesorul a amintit de marele filosof şi matematician Pitagora, care susţinea că ‘muzica nu este o distracţie‘. Giorgio Fabbri consideră că această afirmaţie a filosofului grec este în zilele noastre susţinută şi de descoperiri ştiinţifice.

El a explicat că acţiunea de a cânta muzică este una dintre cele mai mari şi mai complexe performanţe ale naturii umane, iar în prezent se pune problema cum ar putea fi transferată această abilitate în alte domenii ale vieţii.

Pentru că felul în care suntem educaţi ne face să ne dezvoltăm latura responsabilă de cogniţie, raţional, informaţie, iar partea emoţională este lăsată deoparte. Or în muzică tocmai această parte emoţională este o mare resursă. Folosim muzica pentru a crea o conexiune între cele două emisfere, între partea raţională şi cea emoţională, pentru controlul comportamentului, a sistemului nervos central şi a celui periferic. Toate acestea zone, când ascultăm muzică, se află în armonie’, a spus Giorgio Fabbri.

Dat fiind că aceste lucruri sunt documentate deja şi ştiinţific, există preocupări în lume pentru folosirea melodiilor în procesul de vindecare a oamenilor sau în îmbunătăţirea memoriei ori în controlul comportamentului, precum şi într-o serie de multe alte activităţi care ar putea fi susţinute de terapiile prin muzică.

Potrivit specialiştilor, deşi nu sunt extrem de complicate, lucrurile nu sunt nici simpliste, în sensul că nu se poate spune că pentru o anumite afecţiune se poate asculta Mozart, iar pentru alta Bach. Ceea ce trebuie depistat este mixajul de elemente muzicale — ritm, armonie, ton, volum — potrivit cu afecţiunea sau acţiunea care trebuie îmbunătăţită, dar şi cu personalitatea persoanei.

‘Încercăm să găsim anumite muzici pentru anumite comportamente. Dar care este al nostru propriu, al fiecăruia, depinde de amestecul de ritmuri, armonii şi aşa mai departe. O anumită muzică poate fi însufleţitoare, alta poate induce relaxarea sau activarea. De exemplu, sunt studii care arată că, dacă ai suferit o paralizie a unei părţi a corpului în urma unui atac cerebral, îţi poţi recăpăta mobilitatea mai repede ascultând muzică. Astfel, ai nevoie de un expert care să te ajute în găsirea muzicii — de exemplu dacă ai de făcut un exerciţiu de mers regulat, ai nevoie de un ritm regulat. Ritmul iregulat nu ar fi potrivit. De asemenea, volumul să nu fie foarte tare, să nu aibă armonii disonante. Fireşte, muzicienii sunt antrenaţi să distingă aceste lucruri şi eu cred că ele vor fi folosite în terapiile viitorului’, susţine profesorul italian.

Un mare preţ se pune în aceste terapii, a subliniat el, pe muzica care îi este familiară persoanei, după care se poate înainta către muzici noi. El a explicat că, fireşte, este cu atât mai benefic pentru fiecare să fim deschişi către noi orizonturi muzicale şi să acceptăm noi experienţe.

‘Fiica mea a avut o perioadă în care asculta heavy metal, Metallica. Pentru mine, a fost o perioadă foarte dificilă, ea era adolescentă. Dar era totuşi muzică. Dacă i-aş fi spus fiicei mele să nu asculte, nu funcţiona. Aşa că nu m-am lăsat descurajat şi am aşteptat ca ea să se schimbe. Pentru că un anumit tip de muzică, după un timp, devine plictisitor, dar muzica adevărată nu piere, fie că e Bach, Mozart sau Pink Floyd. Deci, plecând de la ceea ce este familiar, poţi apoi să deschizi noi uşi, noi orizonturi şi să asculţi alte genuri de muzică, acesta ar fi drumul’, a mai spus Fabbri.

Giorgio Fabbri s-a născut în 1955 în Italia şi este dirijor şi compozitor, precum şi profesor, din 2007, la Departamentul de Neurologie al Universităţii din Ferrara. Experienţa sa reuneşte expertiza în domeniul muzicii, management şi training. A performat, de asemenea, în sute de evenimente muzicale în jurul lumii, alături de artişti ca Luciano Pavarotti, Mirella Freni, Carla Fracci sau actori de teatru ca Arnoldo Foŕ, Moni Ovadia, Ottavia Piccolo Paola Pitagora, Michele Placido, Claudia Koll. Timp de 12 ani, din 1998 până în 2010, a fost director a două Academii Naţionale de Muzică, cea din Ferrara şi cea din Adria. (Text: Agerpres, Foto: blog.mavencare.com)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *