Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia: piese din mormântul princiar de la Cugir

Muzeul-Unirii-Alba-Iulia-01

Artefacte vechi de peste două milenii descoperite în mormântul princiar de la Cugir, unic în arheologia dacică prin bogăţia inventarului funerar, sunt expuse pe durata acestei luni la Muzeul Naţional al Unirii (MNU) Alba Iulia, în cadrul unei miniexpoziţii vernisate marţi, 7 iunie.

‘Expoziţia este, cumva, şi un preambul al Festivalului Cetăţilor Dacice de anul acesta, care va avea loc la Cugir. Exponatul, un complex arheologic, este unul din cele mai celebre deţinute de muzeu’, a declarat directorul general adjunct al MNU, Constantin Inel.

Acesta a precizat că piesele găsite în mormântul princiar nu se află în întregime în patrimoniul muzeului din Alba Iulia, fiind redistribuite încă de la momentul descoperirii lor la mai multe instituţii, inclusiv la Clubul Copiilor din Cugir.

Aurel Rustoiu, cercetător principal în cadrul Institutului de Arheologie şi Istorie a Artei Cluj-Napoca, a menţionat că artefactele expuse reprezintă ‘o selecţie de piese, dar reprezentative pentru întreg ansamblul’, datat între anii 125 şi 50 înainte de Hristos.

Istoricul a precizat că ceea ce face ca mormântul princiar descoperit în 1979, în cetatea dacică de la Cugir, să fie unic este carul ceremonial, din care au fost recuperate părţile metalice, suficient de numeroase pentru a putea reconstitui atelajul în ansamblul său. Astfel, au fost găsite bucşe şi manşoane din fier şi din bronz, cuie de ax fixate la capătul osiei, dar şi inele de jug, din bronz.

‘În acea perioadă, caii nu erau înhămaţi la căruţă la fel ca acum. Sistemul de astăzi este inventat pe la începutul evului mediu. În antichitate, caii erau înhămaţi cu juguri, la fel ca şi boii. Pe juguri erau nişte inele care serveau la direcţionarea hamului către vizitiu’, a explicat Aurel Rustoiu.

El a adăugat că inelele de jug şi cuiele de ax, expuse şi ele în această expoziţie, sunt importante pentru a putea reconstitui tipul de car, piese ca cele de la Cugir fiind documentate în mare parte din vestul şi centrul Europei.

Mormântul princiar a fost descoperit, prin săpături sistematice, şi nu întâmplător, putând astfel fi reconstituit întregul ritual funerar practicat cu ocazia înmormântării, pe o pantă abruptă, de la vest de fortificaţie. Acesta făcea parte dintr-o mică necropolă (au fost dezvelite patru morminte) aparţinând, foarte probabil, familiei aristocratice care a stăpânit cetatea de la Cugir în perioada Regatului dac din secolul I înainte de Hristos. El a fost considerat ‘princiar’ datorită inventarului funerar bogat descoperit în interiorul său.

Muzeul-Unirii-Alba-Iulia-02

Defunctul, un personaj important al comunităţii dacice de la Cugir, a fost aşezat pe un rug funerar, într-un car ceremonial, împreună cu întreaga sa panoplie de arme: o sabie lungă, o lance, un pumnal curb şi un scut. El era echipat cu o cămaşă de zale, iar pe cap purta un coif de fier. De asemenea, pe rug se aflau şi trei cai, din care doi de tracţiune şi unul de călărie, împreună cu harnaşamentul lor.

Unul dintre cai, cel de călărie, era ornamentat pe frunte cu o placă de aur modelată în forma unui animal stilizat, fapt care documentează, încă o dată, importanţa acordată de aristocraţia dacică calului, a menţionat Rustoiu.

După arderea defunctului, depus pe o blană de urs în carul ceremonial, şi a întregului inventar, resturile rămase au fost strânse în centrul platformei săpate în panta dealului pe care s-a desfăşurat incinerarea. Lângă resturile incinerate au fost depuse un vas de gătit dacic, o fructieră dacică de mari dimensiuni folosită pentru mâncat la banchetul funerar desfăşurat cu ocazia înmormântării şi un vas de bronz pentru consumul de vin, produs într-un atelier roman din Italia.

Peste toate acestea, s-a ridicat apoi un tumul (o movilă) de piatră şi pământ. La ridicarea movilei funerare, având o înălţime de câţiva metri, a participat probabil întreaga comunitate a dacilor din cetatea de la Cugir, fiind necesar un mare volum de muncă. Acest fapt demonstrează încă o dată importanţa socială pe care o aveau defunctul şi familia sa în cadrul comunităţii.

Săpăturile efectuate între 1977-1991 la Cugir au dus la dezvelirea unei cetăţi fortificate cu valuri de pământ şi palisade, având în interiorul incintei o serie de complexe de locuire — locuinţe, gropi de provizii etc. Cetatea din Cugir şi-a început existenţa în a doua jumătate a secolului al I-lea înainte de Hristos şi a fost distrusă definitiv în timpul războaielor daco — romane, de la începutul secolului al II-lea după Hristos.

Prezent la vernisaj, primarul oraşului Cugir, Adrian Teban, a afirmat că situl nu este în totalitate cercetat, iar cetatea dacică este o zonă care încă nu este pusă în valoare.

‘Ne dorim ca prin acest festival, care va avea loc în 25-26 iunie, să începem punerea în valoare a cetăţii dacice de la Cugir. Este un început. (…).Avem în gând un plan pe termen mediu şi lung, să facem o reconstituire a unui sat dacic acolo’, a spus ediul din Cugir. (Text si foto: Agerpres)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *