Monumentele istorice din vechiul Kyoto

Kyoto-01

Construit în anul 794 după modelul capitalelor din China antică, oraşul Kyoto a fost capitala imperială a Japoniei de la fondarea sa până la mijlocul secolului al XIX-lea. Centru al culturii japoneze timp de peste 1.000 de ani, Kyoto ilustrează dezvoltarea arhitecturii japoneze cu structuri de lemn, în special arhitectura religioasă, şi arta grădinilor japoneze, potrivit site-ului UNESCO.
Situl UNESCO cuprinde 17 obiective, întinse pe o suprafaţă de 1.056 hectare în oraşele moderne Kyoto, Uji (prefectura Kyoto) şi Otsu (prefectura Shiga). Potrivit portalului Organizaţiei Naţionale de Turism din Japonia, 13 temple, trei altare şi castelul Nijo-jo sunt obiectivele înregistrate în patrimoniul cultural mondial. Cele mai multe din cele 198 de clădiri şi cele 12 grădini, cuprinse în cele 17 componente ale sitului UNESCO, au fost construite din secolul al X-lea până în secolul al XVII-lea.

SONY DSC

Potrivit criteriilor de evaluare ale UNESCO, Kyoto a fost principalul centru de evoluţie pentru arhitectura religioasă şi seculară, precum şi pentru designul şi amenajarea grădinilor, între secolele VIII-XVII, jucând astfel un rol decisiv în conturarea tradiţiilor culturale japoneze. Cel puţin în ceea ce priveşte arhitectura peisagistică, Kyoto a avut un efect impresionant la nivel mondial începând din secolul al XIX-lea.

Ansamblurile arhitecturale şi grădinile, cuprinse în monumentele care au supravieţuit, reprezintă cea mai importantă formă de expresie a acestui aspect din cultura materială japoneză din era premodernă.

Kyoto-03

Budismul fusese deja introdus din China, iar cultura chineză exercita o influenţă profundă asupra Japoniei, când capitala a fost mutată de la Heijo-ko (Nara) la Kyoto, sub numele Heian-ko, în anul 794. Oraşul reprezenta punctul central pentru societatea aristocrată, care s-a grupat în jurul curţii imperiale timp de patru secole, în perioada Heian (794-1192). În cea mai mare parte a acestei perioade, a existat o interdicţie pentru construcţia de temple budiste în interiorul oraşului, în afară de cele două temple imperiale To-ji şi Sai-ji.

Proprietăţile din Patrimoniul cultural UNESCO care datează de la fondarea Heian-kyo sunt: Karmwakeikauchi-jinja (altar şintoist), Amomioya-jinja (altar şintoist), Kyo-o-gokoku-ji To-ji (templu budist), Kiyornim-dera (templu budist) şi Enryaku-ji (templu budist). Cele două temple budiste de mari dimensiuni Daigo-ji şi Ninna-ji sunt reprezentative pentru începutul perioadei Heian, potrivit UNESCO.

Templul budist independent Kiyomizu-dera, construit de Sakanoue Tamuramaro (758-811), războinic şi shogun în perioada Heian, este una din principalele atracţii din Kyoto. Între funcţionalităţile sale, se remarcă Kiyomizu-no-butai – „veranda din lemn a holului principal”, susţinută de 139 de piloni.

Kyoto-004

Potrivit legendelor locale, se spune că dacă sari de pe această verandă şi supravieţuieşti fără nicio rană, dorinţele ţi se vor îndeplini, iar dacă nu supravieţuieşti, atunci vei deveni sfânt. O perioadă îndelungată, cei dispuşi să se avânte în această încercare nu au putut fi stăviliţi. În 1872, guvernul a adoptat o lege care să interzică săriturile de pe veranda construcţiei.

Templul Rokuon-ji, cunoscut sub denumirea „Kinkaku-ji” sau Pavilionul de Aur, a fost construit în 1224 ca reşedinţă secundară pentru un aristocrat. Mai târziu, shogunul Ashikaga Yoshimitsu (1358-1408) a preluat imobilul ca reşedinţă, iar după moartea sa, a fost transformat în templu. Această clădire cu trei niveluri, cu faţada spre un lac, este o construcţie cu o arhitectură rară, fiecare etaj având un design diferit.

Imaginea sa cu frunze aurite se reflectă în lac. Romanul faimos în literatura japoneză „Kinkaku-ji”, de Yukio Mishima, se bazează pe un incident petrecut în 1950, când un tânăr călugăr obsedat de frumuseţea templului, a dat foc construcţiei, aceasta fiind mistuită.

Templul Ryoan-ji este renumit pentru grădina cu pietre, care fascinează turiştii prin amenajarea în forme simple. Templul Saiho-ji, sub denumirea mai comună „Koke-dera”, are o grădină acoperită cu muşchi (Koke). Templul Jisho-ji (Ginkaku-ji) este renumit pentru grădina ce întruchipează cultura Higashiyama, de la mijlocul perioadei Muromachi. Templul Ninna-ji iese în evidenţă cu pagoda simetrică cu cinci etaje. Templul Kyouou Gokoku-ji uimeşte cu cele 21 de statui ale lui Buda, expresie a ideologiei budismului tantric.

Templul Enryaku-ji, de pe Muntele Hiei, are peste 200 de turnuri şi coridoare. Templul Daigo-ji, construit pe Muntele Daigo, este unul dintre cele mai reprezentative temple de dimensiuni mari din Kyoto. Monumentul Byodoin este faimos pentru imaginea unui palat plutitor, creată de reflecţia în apă a construcţiei.

Templul Kozan-ji este considerat locul naşterii ceaiului japonez. Templul Tenryu-ji este reprezentativ pentru şcoala budistă Zen. În templul Hongan-ji sunt păstrate tezaure naţionale, inclusiv cea mai veche scenă de teatru Noh din Japonia. Dintre altare, de menţionat este că Kamomioya-jinja este unul dintre cele mai vechi din Japonia.

Castelul Nijo-jo, construit în 1603, a fost reşedinţa ultimului shogun. Aici, shogunul Tokugawa Yoshinobu a reinstaurat la putere împăratul (Meiji) pe tronul său istoric, în 1867.