Mircea cel Bătrân – “cel mai viteaz şi mai ager dintre principii creştini”

mircea-cel-batranLa 23 septembrie 1386 începea domnia lui Mircea cel Bătrân în Țara Românească (1386-1418).

Fiu al lui Radu I (1377-1383), Mircea cel Bătrân a continuat politica Basarabilor de întărire a structurilor administrative şi militare ale ţării şi de apărare a independenţei acesteia.

Domnia lui s-a desfăşurat în condiţiile intensificării expansiunii otomane în Balcani şi ale imixtiunii regatelor Ungariei şi Poloniei în afacerile interne ale ţărilor române.

Bun diplomat, Mircea cel Bătrân va reuşi pe parcursul domniei sale să consolideze poziţia Țării Româneşti, să înlăture pretenţiile de suzeranitate ale regatului maghiar şi să se opună cu succes pericolului otoman, reuşind să evite transformarea ţării în paşalâc. Cronicarul Leunclavius îl descria drept ”cel mai viteaz şi mai ager dintre principii creştini”.

A dezvoltat instituţiile de apărare, din epoca lui datând unele din cele mai vechi informaţii privind ”oastea cea mare” şi a înfiinţat noi dregătorii militare (vornicul şi spătarul). De asemenea, prin construirea de cetăţi a realizat un adevărat sistem de fortificaţii dunărene şi maritime.

Au fost construite importante aşezăminte monahale, precum cel de la Cozia (1388), cu o bogată activitate culturală datorată copiştilor de manuscrise şi unor zugravi renumiţi pentru pictura religioasă. De asemenea, în perioada de apogeu a domniei lui Mircea cel Bătrân, Patriarhia din Constantinopole a conferit mitropolitului Țării Româneşti titlul de ”exarh al plaiurilor”, ceea ce însemna extinderea autorităţii acestuia şi asupra românilor ortodocşi din Transilvania.

Mircea cel Bătrân a avut relaţii bune cu Moldova şi a sprijinit venirea pe tronul acesteia a lui Alexandru cel Bun. În 1390 a încheiat un tratat de alianţă cu regele Wladislaw II Jagello al Poloniei.




Ameninţat de presiunea otomană la Dunăre, Mircea cel Bătrân a reuşit să izgonească armata marelui vizir Ali Paşa care atacase Dobrogea (iarna 1388-1389) şi a alipit teritoriul acesteia la Țara Românească. De asemenea, a trimis un corp de oaste în ajutorul cneazului sârb Lazăr care l-a înfruntat pe sultanul Murad I în bătălia de la Kossovopolje (15 iunie 1389).

După ce turcii au ocupat Țaratul de Târnovo, domnul Țării Româneşti a întreprins în primăvara anului 1394 o expediţie împotriva bazelor militare turce din Balcani. Ca ripostă, o puternică oaste otomană (cca 40.000 de oşteni, cărora li se adăugau oştile vasalilor sârbi şi albanezi), sub comanda sultanului Baiazid I, a pătruns în Țara Românească. Confruntarea directă a aut loc la Rovine, la 10 octombrie 1394.

Bătălia de la Rovine, care a fost una dintre cele mai mari lupte dintre oştile române şi cele otomane (”lănci nenumărate s-au frânt” iar ”cerul nu se mai putea vedea de desimea săgeţilor”, relata o cronică bulgară din acele vremuri), s-a încheiat cu victoria lui Mircea cel Bătrân.

mircea-cel-batran-coziaMănăstirea Cozia – mormântul lui Mircea Cel Bătrân

După o nouă luptă, ce a avut loc lângă Argeş, părăsit de o parte din boieri, Mircea cel Bătrân s-a retras în Transilvania. La 7 martie 1395, Mircea cel Bătrân şi regele Ungariei Sigismund de Luxemburg au încheiat, la Braşov, de pe poziţii de deplină egalitate, un tratat de alianţă antiotoman.

Trupe ale Țării Româneşti conduse de Mircea cel Bătrân au participat şi la expediţia cruciată din Balcani din 1396. Aceasta s-a soldat cu înfrângerea armatelor cruciate de către oastea turcă condusă de Baiazid I în lupta de la Nicopole, din 25 septembrie 1396. Înfrângerea de la Nicopole nu l-a împiedicat însă pe Mircea să restaureze autoritatea asupra întregii Țări Româneşti. În toamna anului 1397 reuşeşte să înfrângă oştile otomane care invadaseră din nou Țara Românească, redobândind totodată cetatea Turnu. Folosindu-se de slăbirea statului otoman, după înfrângerea lui Baiazid de către Timur Lenk în bătălia de lângă Ankara (1402), Mircea recucereşte în 1404 mare parte a teritoriului Dobrogei.

Domnul Țării Româneşti era acum stăpânul unui întins teritoriu, descris astfel în titulatura sa: “Io Mircea mare voievod şi domn, din mila lui Dumnezeu şi cu darul lui Dumnezeu, stăpânind şi domnind peste toată ţara Ungrovlahiei şi al părţilor de peste munţi, încă şi spre părţile tătăreşti şi Amlaşului şi Făgăraşului herţeg şi domn al Banatului Severinului şi de amândouă părţile pe toată Podunavia, încă şi până la Marea cea Mare şi stăpânitor al cetăţii Dârstorului”.

Aflat la apogeul puterii sale, Mircea cel Bătrân a sprijinit pe rând, între 1409-1411, pe diferiţi pretendenţi (Musa şi Mustafa, fiii lui Baiazid I) la conducerea Imperiului Otoman. În ultimii ani ai domniei sale, după ce şi Dobrogea este luată în stăpânire de turci (1417), Mircea cel Bătrân este nevoit să încheie pace şi să accepte plata tributului.

Mircea cel Bătrân a murit la 31 ianuarie 1418 şi a fost înmormântat la Cozia, ctitoria sa. (Text: Agerpres, Foto: descopera.ro, manastireacozia.ro)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *