Marin Moraru: “Suntem ce sunt amintirile noastre”

Marele actor Marin Moraru s-a născut la 31 ianuarie 1937 în Bucureşti. În copilărie i-ar fi plăcut să devină aviator, dar părinţii îşi doreau ca fiul lor să devină inginer. Mergea la cursuri la Politehnică, dar frecventa şi cursurile pregătitoare de la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică (IATC).

A dat examen de admitere la IATC, dar nu a intrat. Apoi s-a dus la Școala Populară de Artă un an, timp în care lucra ca agent tehnic la uzina ”Griviţa Roşie”. Dar mergea frecvent la teatru. După un an a dat din nou admitere la IATC şi a fost admis, dar ”sub linie” – ceea ce însemna că avea voie să participe la cursuri, dar nu avea voie să dea examen.



Pentru că era bun la actorie i s-a permis să dea examen retroactiv şi a trecut direct în anul doi. S-a pregătit cu A. Pop Marţian, cu Ion Finteşteanu, iar apoi a ajuns la clasa profesoarei Dina Cocea. A absolvit Institutul în 1961, având ca examen de diplomă rolul Agamiţă Dandanache din piesa ”O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale.

După absolvirea facultăţii, a activat ca actor pe scena Teatrul Tineretului (1961-1964), unde a jucat ”Pigulete plus cinci fete” de Constantin Bratu, regia Ion Lucian, ”Chiriţa în provincie” de Vasile Alecsandri, regia Sanda Manu, ”Ocolul Pământului” de Pavel Kohout, regia Radu Penciulescu.

Apoi a devenit actor al Teatrului de Comedie, unde, în perioada 1965-1968, a făcut roluri memorabile — ministrul de finanţe în ”Umbra” de Evgheni Swartz, Patrocle în ”Troilus şi Cresida” de William Shakespeare, sau Bălălău în ”Capul de răţoi” de George Ciprian, toate în regia lui David Esrig.

Au urmat alte roluri de succes la Teatrul ”Lucia Sturdza Bulandra” (1968-1971) — Crăcănel în ”D’ ale carnavalului” de I.L. Caragiale, regia Lucian Pintilie, Diderot în ”Nepotul lui Rameau” de Denis Diderot, regia David Esrig, Socrate în ”Transplantarea inimii necunoscute” de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter, Koning Peter în ”Leonce şi Lena” de Georg Buchner, regia Liviu Ciulei.

A mai jucat şi la teatrele Odeon şi Nottara, dar cele mai multe spectacole, în care a realizat roluri memorabile, au fost la Teatrul Naţional ”Ion Luca Caragiale”, unde a fost actor din 1971 — ”Un fluture pe lampă” de Paul Everac, ”Trei fraţi gemeni din Veneţia” de Antonio Mattiuzzi, ”Romulus cel Mare” de Friedrich Dürrenmatt, ”Gaiţele” de Alexandru Kiriţescu, ”Generoasa Fundaţie” de Antonio Buero Vallejo, ”O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale, ”Aşteptându-l pe Godot” de Samuel Beckett, ”Harap Alb” de Radu Iţcuş, ”Azilul de noapte” de Maxim Gorki, ”Take, Ianke şi Cadîr” de Victor Ioan Popa, ”Crimă pentru pământ” de Dinu Săraru, ”Ultima oră” de Mihail Sebastian, ”Egoistul” de Jean Anouilh.

O perioadă a predat în calitate de conferenţiar universitar la IATC Bucureşti (1974-1980), dar a ales tot prima dragoste – scena.

Imediat după apariţia în filmul ”Haiducii”, unde a jucat alături de Marga Barbu, Ion Besoiu, Toma Caragiu, Ion Finteşteanu, Alexandru Giugaru, Amza Pellea şi Colea Răutu, Moraru a fost distribuit în ”Un film cu o fată fermecătoare” (1966), pelicula lui Lucian Bratu, în care a jucat alături de Ștefan Iordache, Margareta Pâslaru, Ileana Stana Ionescu. În următorii doi ani, el a mai jucat în ”Maiorul şi moartea” (1967), dar şi în ”Răzbunarea haiducilor” (1968).

Marin Moraru a cunoscut consacrarea deplină pe parcursul anilor 1970 şi 1980, când a fost distribuit în roluri importante din filme regizate de Manole Marcus (”Actorul şi sălbaticii”, ”Operaţiunea Monstrul”’, Dan Piţa (“Filip cel Bun”, “Concurs”, “Faleze de nisip”) sau de Horea Popescu (“Cuibul de viespi”).

Din filmografia sa mai amintim: ”Un zâmbet pentru mai târziu”, ”Un zâmbet pentru mai târziu”, ”Toamna bobocilor”, ”Iarna bărbaţilor”, ”Tufă de Veneţia”, ”În fiecare zi mi-e dor de tine”, ”Chiriţa în Iaşi”, ”Vara sentimentală”, ”Masca de argint”, “Amen” – al celebrului regizor francez Costa Gavras – şi altele.

Publicul îl cunoaşte însă nu doar din rolurile de la teatru sau din filme, ci şi din numeroasele scenete tv în care a jucat şi prin care a pătruns în casele oamenilor. Filmările tv după ”Momentele şi schiţele” lui Caragiale sunt memorabile, ca şi scenetele din emisiunile de divertisment realizate de mari oameni de televiziune.

Marin Moraru s-a aflat şi în distribuţiile telenovelelor româneşti – ”Inimă de ţigan” (2007), ”Regina” (2008), ”Iubire şi onoare” (2010), ”Pariu cu viaţa” (2011).

A fost căsătorit cu omul de radio Lucia Popescu Moraru.

În 2002, a devenit Societar de onoare al Teatrului Naţional din Bucureşti, din 2002, şi Doctor Honoris Causa al UNATC.

La 1 Decembrie 2008 a fost decorat de preşedintele României cu Ordinul Naţional “Serviciul Credincios” în Grad de Mare Cruce.

În 2012, a primit o stea pe Aleea Celebrităţilor din Piaţa Timpului din Bucureşti, iar în noiembrie 2013, la Târgul de carte Gaudeamus, a lansat cartea autobiografică ”Suntem ce sunt amintirile noastre”, în care împărtăşeşte cititorilor amintiri din perioada copilăriei, a tinereţii, a începuturilor sale în teatru şi film, dar şi a maturităţii artistice.

I-a fost decernat în 2015, Premiul de Excelenţă al Festivalului Internaţional de Film Transilvania TIFF 2015 pentru întreaga activitate.

Marin Moraru a murit la 21 august 2016. (Text si foto: Agerpres, Video: youtube.com)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *